Marele bal al Zeului Fotbal

Fotbalul este un sport care stârnește pasiuni în toată lumea, are un imens succes în rândul sutelor de milioane de fani, indiferent de cultură, rasă și vârstă.

Existența jocului de fotbal este menționată pentru prima dată în cronicile engleze din 1175. În secolul al XIV-lea, în Franța, se practica un joc asemănător fotbalului, „La soule”, iar în Italia „Il giuoco del calcio”. Istoria fotbalului suportă în continuare discuții interminabile, dar se pare că jocul de fotbal, așa cum îl cunoaștem astăzi, provine din Anglia secolului al XIX-lea. Prima asociație de fotbal și primul regulament de joc, care cuprindea 13 articole, datează din 26 octombrie 1863.

În 1904, la Paris, a fost creată FIFA (Federation Internationale de Fotball Association), de către delegați ai Asociațiilor Naționale de Fotbal din Belgia, Danemarca, Franța, Olanda, Suedia, Spania și Elveția, scopul acesteia fiind promovarea fotbalului. Apoi, în 1932, sediul FIFA a fost mutat la Zurich, în anul respectiv asociația numărând deja 204 de asociații naționale de fotbal afiliate.

Primele ediții ale Cupei

Congresul FIFA din 26 mai 1928 a stabilit ca Uruguay să organizeze prima ediție a Campionatului Mondial de Fotbal. Acesta s-a desfășurat în 1930 și n-a fost precedat de nici o campanie de calificări. România a fost prima țară europeană care și-a anunțat prezența la Cupa Mondială, dar echipe de top ale vremii (Anglia, Scoția, Italia, Olanda, Elveția, Suedia, Cehoslovacia, Spania, Germania, Austria și Ungaria) au refuzat să participe la această primă ediție.

Au fost prezente 13 echipe, toate meciurile desfășurându-se în Montevideo. Primul gol al CM de fotbal a fost înscris de francezul Lucien Laurent, în minutul 19 al meciului cu Mexic. În finală, Uruguay a învins Argentina cu scorul de 4-2. A fost singurul campionat care nu a recunoscut locul 3 pe podium și singurul la care nu s-au acordat medalii, ci doar pachete-suvenir.

În semn de protest pentru faptul că în 1930 au participat puține echipe din Europa, campioana mondială Uruguay a refuzat să participe la ediția din 1934 a Cupei Mondiale, desfășurate în Italia. Mussolini a intuit rolul pe care fotbalul îl avea în manipularea maselor și l-a exploatat la maxim. Ducele a avut grijă ca naționala să câștige Campionatul Mondial pentru a arăta lumii superioritatea fascismului. În 1934, Mussolini a cumpărat voturi pentru ca Italia să organizeze turneul final. Apoi, italienii și-au ales singuri arbitrii la partidele pe care le-a susținut și a păstrat pentru finală „centralul” care a ajutat-o și în semifinală, arbitru care nu le-a sancționat jocul extrem de dur. În finală, s-au confruntat echipele Italiei și Cehoslovaciei. După prelungiri, Italia a devenit noua campioană a lumii (scor 2-1), dar peninsularii au învins printr-un gol înscris din offside!

În 1938, Cupa Mondială a fost găzduită de Franța. E interesant de semnalat faptul că Austria n-a putut să participe pentru că, deși se calificase în urma preliminariilor, a fost anexată de Germania lui Hitler cu o lună înaintea începerii competiției. Înaintea finalei din 1938, Mussolini a trimis jucătorilor italieni o telegramă ce conținea doar trei cuvinte: „Câștigați sau muriți!” În finală, Italia s-a impus în fața Ungariei cu 4-2.

Începutul visului cariocas

A urmat o perioadă în care Cupa Mondială nu s-a ținut, din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Competiția a fost reluată în 1950, Brazilia organizând turneul final. Anglia puncta prima sa participare la un turneu final, naționalei Indiei i s-a interzis să participe deoarece fotbaliștii săi evoluau în pantaloni scurți, iar turneul nu a avut o finală veritabilă, ci un mini turneu final în care Suedia, Brazilia, Spania și Uruguay, au jucat între ele pentru a stabili clasamentul final. Uruguay și-a adjudecat pentru a doua oară Cupa Jules Rimet. Competiția supremă a fotbalului a devenit cu adevărat mondială la această ediție prin participarea în rundele preliminare a Coreei de Sud și Japoniei din partea confederației asiatice și a Egiptului ca reprezentantă a Africii. Mai trebuie amintit că meciul din sferturi dintre Elveția și Austria, încheiat cu 7-5 pentru austrieci, deține și astăzi recordul de goluri marcate într-un meci la turneul final și că un alt meci din sferturi, Ungaria – Brazilia, a rămas în istoria fotbalului ca „Bătălia de la Berna”, trei jucători fiind eliminați, meciul încheindu-se cu o bătaie generală continuată și la vestiare. În finala din 1954, în Elveția, echipa de vis a Ungariei a cedat cu scorul de 3-2 în fața Germaniei, după ce, în grupe, ungurii îi zdrobiseră pe germani cu 8-3 și în finală au condus cu 2-0!

Prima ediție televizată a Cupei Mondiale s-a desfășurat în 1958, în Suedia. Brazilienii își începeau dominația asupra fotbalului mondial, jucând un 4-2-4 de nedescifrat pentru adversari. Fotbaliștii cariocas, cu un magnific Pelé de numai 17 ani, spulberau în finală Suedia cu scorul de 5-2. Brazilia devenea pentru prima oară campioană mondială. După patru ani, în 1962, Brazilia a reeditat performanța. În Chile, Pelé a fost accidentat, dar fotbaliștii cariocas îi aveau în lot pe Didi, Vava, Mauro și genialul Garrincha..

Dispariția Cupei

În 1966, Anglia a găzduit turneul final. Unul dintre cele mai contestate goluri din istoria fotbalului a fost validat de tușier, deși mingea a căzut pe linia porții, chiar în prelungirile finalei dintre Anglia și RFG. A fost golul de 3-2, care i-a asigurat Angliei câștigarea competiției. Istoria anecdotică a Cupei mondiale reține faptul că trofeul a fost furat din vitrina în care a fost expus în Londra, câinele Pickles găsindu-l câteva zile mai târziu, abandonat într-un parc.

Cupa Mondială din Mexic, din 1970, este considerată una dintre cele mai spectaculoase din istoria fotbalului. Fotbalul ofensiv a fost în prim plan, fair-play-ul a dominat competiția, nici un jucător nu a fost eliminat și, în aceste condiții, Brazilia și-a afirmat pentru a treia oară supremația mondială. În finală, brazilienii au învins Italia cu 4-1. Potrivit deciziei de la înființarea competiției din 1930, brazilienii au intrat pentru totdeauna în posesia Cupei Jules Rimet. În 1983, trofeul din aur masiv și pietre prețioase a fost furat și Confederația Braziliană de Fotbal l-a înlocuit cu un duplicat. Trofeul nu a mai fost niciodată recuperat.

În 1974 și 1978, marea revelația a turneelor finale desfășurate în RFG, respectiv Argentina, a fost reprezentativa Olandei. De fiecare dată, „Portocala mecanică” a fost învinsă în finală de țara gazdă (1-2 cu RFG și 1-3 cu Argentina). Au urmat CM din Spania (1982), câștigat de Italia, Mexic (1986), Argentina învingând pe stadionul Azteca RFG în fața a 115.000 de spectatori, Italia (1990), RFG devenind triplă campioană mondială, SUA (1994), ediție în care Brazilia s-a impus în finală în fața Italiei după prelungiri și executarea loviturilor de la 11 metri și Franța (1998), țara gazdă reușind să-și adjudece trofeul.

Decizia ca ediția din 2002 să fie organizată pentru prima oară în două țări asiatice a fost deosebit de controversată. Japonia a oferit un extraordinar sprijin financiar, o infrastructură deosebită, în timp ce Coreea de Sud a avut avantajul de a avea în palmares patru participări la Cupa Mondială. Ultimul mare bal al fotbalului a fost dominat din nou de Brazilia (2-0 în finala disputată împotriva Germaniei).

Pronosticul lui Pelé

„Fotbalul de astăzi este mult mai complex, mai tehnic și tactic. Nu știu cum va evolua în acest secol, dar sper să rămână același joc frumos care pasionează mulțimile. Sper ca fotbalul să-și continue democratizarea. Într-un secol, FIFA a creat o familie a fotbalului. Astăzi există multe conflicte și probleme în lume, dar dacă priviți într-un stadion, veți observa un amestec de rase și culturi. Aceasta este forțe și dimensiunea fotbalului. De aceea sunt bucuros că în anul 2010 Cupa Mondială se va desfășura în Africa de Sud, în continentul care nu a găzduit până acum nici un Campionat Mondial. Cât despre Campionatul Mondial ce va avea loc în iunie, în Germania, acesta va fi extrem de dificil, iar pronosticurile sunt greu de făcut. Aș îndrăzni, totuși, să spun că Brazilia are prima șansă, întrucât posedă un lot din care poate alege doi jucători de valoare egală, pentru fiecare post.” – Edson Arantes do Nascimento „Pele”, triplu campion mondial.

Recordurile „Mondialelor”

* Gerd Muller (Germania) – în fotografie – este jucătorul care a înscris cele mai multe goluri de-a lungul timpului la turneele finale, 14 (10 reușite în Mexic 70 și alte 4 pe teren propriu în 74) * Francezul Just Fontaine, cel care îl secondează în ierarhie cu 13 reușite, a fost golgeterul cu cele mei multe reușite la o singură ediție de Campionat Mondial, cea din 1958 din Suedia * Florin Răducioiu este cel mai prolific român, el semnând patru reușite la ediția americană din 1994 * Tot un german, Lothar Matthaus, deține și recordul de partide disputate la turneele finale – 25, el făcând parte din generația care a disputat cele două finale cu Argentina lui Diego Maradona, în 1986 și 1990 * Veteranul Paulo Maldini îl secundează în această ierarhie având cu două partide mai puțin * 40 de jucători au jucat în cel puțin 15 partide de Campionat Mondial, cei mai mulți dintre aceștia fiind germani (14) și brazilieni (8) * Rusul Oleg Salenko este jucătorul care a marcat de cele mai multe ori într-un singur meci înscriind de 5 ori în 1994 în partida Rusia – Camerun 6-1.

Curiozitățile „Mondialelor”

Germanul Sebastian Deisler a ratat pentru a treia oară consecutiv un turneu final după ce a suferit o întindere de ligamente la un antrenament. Deisler a ratat mondialul din 2004 din cauza unei rupturi iar europeanul din 2004 din cauza unei depresii.

7 germani și 11 englezi din protagoniștii finalei din urmă cu 40 de ani s-au întâlnit pe Wembley pentru a rememora cel mai controversat meci din istoria campionatelor mondiale.

Niște fani germani au furat un câine dintr-o curte și l-au returnat abia a doua zi… vopsit în culorile drapelului național: negru, roșu și galben.

Fanii naționalei Trinidad-Tobago și-au trimis încă din martie reprezentanții spirituali să păzească stadioanele pe care va juca echipa lor astfel încât spiritele rele să nu poată pătrunde.

Antrenorul Portugaliei, Felipe Scolari, dublu campion mondial cu Brazilia, consideră că cea mai bună refacere după meciuri constă în practicarea sexului.

O firmă japoneză ce produce ceasuri organizează în paralel Robocup, competiție destinată unor roboți de 2,5 cm, dirijabili prin telecomandă, care simulează perfect mișcările fotbaliștilor.

Pentru cei 15.000 de voluntari de care are nevoie Cupa Mondială s-au înscris 50.000 de oameni din întreaga lume, fiind selectat cel puțin câte o persoană din fiecare țară a lumii.

Stadioanele

12 stadioane vor găzdui partidele din acest an ale mondialului, costurile total de construire, refacere sau extindere ale celor 12 arene ajungând la peste 1,4 de miliarde de euro (din care aproximativ 280 milioane pentru construcția Allianz Arena). Wald Stadium (Frankfurt) – 40.000 de locuri, Arena AufSchalke (Gelsenkirchen) – 52.000 de locuri, Stadium Hamburg (Hamburg) – 50.000 locuri, Zentral Arena (Leipzig) – 44.000 locuri și Allianz Arena (Munchen) – 66.000 locuri au fost construite special pentru această ediție a mondialului. Franz Beckenbauer, directorul de organizare al turneului, a invitat în urmă cu un an reprezentanții mass-media pentru a vedea toate cele 12 stadioane pregătite de începerea campionatului. Din păcate, de atunci acestea au arătat în dese rânduri grave deficiențe de construcție. Finala va fi găzduită de Olympia Stadion din Berlin, arena cu cea mai mare capacitate (76.000 locuri), cea care a găzduit și finala din 1974, dar și triumful legendarului Jesse Owens în 1936.

Ioan BOTIȘ, Claudiu BÄ‚BAN