Creșterea cailor, o afacere sentimentală

După mai mulți ani în care imaginea țăranului român a fost tot mai des asociată cu cea a bestiei ce-și omoară animalul în bătaie, în ultimul timp, o altă imagine a crescătorului de cai pare să prindă contur în peisajul autohton. Manierat, pretențios, cu bani suficienți cât să-și poată permite hobby-ul și cu multă dragoste pentru animale, acesta face din crescutul bidiviilor o adevărată artă.

Dragostea de cai trece adânc prin buzunar. O spun crescătorii cu experiență și o demonstrează cu prisosință cifrele. Prețul unui armăsar de rasă, sare bine de câteva mii de euro și ajunge, în funcție de palmaresul acestuia, până la câteva milioane. În plus, pentru un echipament de călărie demn de un cal cu pretenții, mai trebuie scoase alte câteva mii de euro din pungă, la care, dacă mai adaugăm prețul grajdului și al întreținerii zilnice, ajungem repede la concluzia că mândria de a avea astfel de animale în ogradă, costă suficient de mult. Cu toate acestea, iubitorii sporturilor hipice, pot să-și practice sportul preferat, fără a cheltui sume exorbitante.

În județul Mureș există câteva centre ecvestre, extrem de bine dotate, în care orice mureșean se poate distra de minune la un preț mai mult decât rezonabil. Ziarul de Mureș a vizitat câteva centre pentru a vedea exact condițiile pe care acestea le oferă, dar și tarifele practicate.

Clubul de echitație

Scorillo din Curteni

Creșterea cailor poate fi o afacere extrem de bănoasă. Aceasta e concluzia la care ajungi după o vizită la Clubul Scorillo din Curteni. Caii de rasă de aici sunt niște adevărate vedete în domeniu. De departe, atracția clubului o reprezintă Hethbei, o iapă de rasă Selb-Francé, care la cei șapte ani ai ei, a înregistrat un palmares demn de invidiat: câștigarea unui campionat european de juniori și calificarea în 2008, la Jocurile Olimpice din Beijing. Cu astfel de „carte de vizită”, iapa este cotată la o valoare de aproximativ 250.000 de euro, dar în cazul unui rezultat bun la campionatele europene din acest an, valoarea îi poate crește considerabil.

„Creșterea unor astfel de cai ar putea fi extrem de bănoasă pentru cineva care ar vrea să se ocupe cu afaceri în acest domeniu” explică Viorel Bubău, proprietarul clubului. „Un mânz de rasă, cu părinți campioni costă între 3000 și 10.000 de euro. După patru, cinci ani, acesta poate fi vândut, în funcție de performanțele înregistrate cu câteva sute de mii de euro, dar dacă palmaresul este unul deosebit, putem vorbi chiar de o valoare de câteva milioane de euro.” Deși caii pe care îi deține ar fi ideali în acest sens, Viorel Bubău nu pare să fie deloc atras de acest gen de afacere: „Pentru noi, caii fac parte cu adevărat din familie. Sunt niște animale nobile, care merită toată admirația și respectul nostru. Tocmai de aceea, am înființat un club de echitație unde copiii se pot antrena gratuit. Încerc să promovez atât cât îmi stă în putință acest sport în rândul tinerilor. Din păcate, la noi publicul e educat să consume doar scandaluri și prea puțin să aprecieze valoarea și performanța. Oamenii sunt avizi după senzațional și din nefericire mass-media le dă apă la moară. Dar chiar și în aceste condiții, noi încercăm să ne facem treaba cât mai bine.”În ciuda prețului destul de rezonabil, aici vin la cursuri de echitație destul de puțini mureșeni: cam 30 de persoane pe lună. În cei 30 de lei pe oră, clubul oferă instructor personal, posibilitatea de a călări niște cai cu adevărat deosebiți și echipament special pentru călărie.

Caii dracului

În România, turismul ecvestru este în plină dezvoltare. Străinii se dau în vânt după peisajele sălbatice de la noi, iar aceste peisaje pot fi străbătute cel mai bine călare pe un cal iute ca vântul. Așa a gândit probabil și Nicu Lazăr, proprietarul Hanului Dracul din comuna Daneș, care pe lângă pensiunea rustică a înființat un adevărat centru ecvestru, unde turiștii nu au cum să se plictisească. Aproximativ 25 de cai și 10 ponei sunt crescuți aici pentru delectarea vizitatorilor. Totodată, acestora le sunt oferite și cursuri de întreținere a cailor, dar și diferite scenete în care angajații pensiunii, îmbrăcați în armuri de fier, reproduc scene din istoria medievală și răpesc frumoase domnițe, totul spre delectarea publicului. „Deocamdată nu pot vorbi de faptul că am un anume profit de pe urma cailor, în schimb profitul meu cel mai mare este cel sentimental. Eu sunt țăran din tată-n fiu și de când mă știu, am avut cai. Așa că boala îmi e intrată în gene. Cred totuși că turismul ecvestru în România are încă multe de oferit” a declarat Nicu Lazăr.

Promenadă cu trăsura

Administrată din 2003 de Regia Națională a Pădurilor, baza hipică de la Târgu Mureș – Depozitul de Armăsari – oferă multe posibilități. Principala activitate este creșterea armăsarilor pentru montă. La baza hipică de aici funcționează și un club de echitație, unde caii sunt antrenați pentru diverse competiții. În ultimii ani, clubul s-a afirmat la un nivel înalt organizând concursuri naționale și internaționale, cum ar fi „Cupa României” sau “Cupa Balcanică”. Depozitul de Armăsari oferă posibilitatea de a lua lecții de călărie, cu instructori specializați, sau iubitorii de animale pot urmări caii în timpul dresajului și a competițiilor. La sfârșit de săptămână, oricine se poate recreea călărind aici pentru un preț destul de convenabil, dar se pare că mureșenii preferă alt gen de distracții în week-end. ”Din păcate, oamenii nu sunt încă învățați să aprecieze calul la adevărata lui valoare”, a declarat directorul depozitului, Marin Chiorean. Totuși, există un alt motiv, pentru care oamenii fac o vizită la clubul ecvestru din Parcul Sportiv. Depozitul de Armăsari închiriază pentru nunți sau alte evenimente speciale, trăsuri capitonate, de diverse mărimi și modele, trase de armăsari focoși, în care orice mireasă se poate simți regină. Prețul este de 100 de lei pe oră. Un preț mic, pentru o promisiune mare: ”Tradiția spune, că nicio mireasă ce a fost dusă cu trăsura la biserică, nu a divorțat niciodată” făgăduiește birjarul.

Caii de povară nu mai valorează nimic

În timp ce caii de rasă câștigă tot mai mult inimile românilor, cei de povară nu prea mai au nicio căutare. De vină este interdicția pusă de autorități de a se mai circula cu căruța pe drumurile publice. Ca urmare, prețul cailor „no name” a scăzut dramatic, spre disperarea stăpânilor lor. Este și cazul lui Florin Damian, reprezentantul rromilor din Sântana de Mureș. Dacă până mai anii trecuți acesta își câștiga traiul cărând cu căruța fier vechi, astăzi, amenzile încasate de el îi depășesc de departe profitul.

„Dacă ar fi să plătesc toate amenzile pe care le primesc, ar trebui să-mi vând și cămașa de pe mine.” Într-un an, Florin Damian a încasat amenzi de 6000 de lei, în timp ce el abia se chinuia să supraviețuiască de pe o zi pe alta. O evaluare scurtă a „bidiviului” și a căruței la care acesta e înhămat, atinge cu mare greutate suma de 300 de lei. În aceste condiții nu e de mirare că în câțiva ani, căruțele de pe șosele vor dispărea cu desăvârșire, iar căruțașii- coșmarul șoferilor, se vor apuca de voie de nevoie de activități mai profitabile.

Fără nicio legătură cu fenomenul de dispariție a cailor de povară, cluburile hipice, prind teren, dezvăluind o altă față a românilor, una nobilă și iubitoare a grațioaselor animale. Iar dacă odată, imaginea turiștilor străini despre România era a unei țări pline de sărmani coborâți de sub coviltirul căruței, astăzi aceșia gustă din farmecul unei țări, în continuă schimbare, dar care își păstrează totodată și frumusețea tradițiilor strămoșești.

Allain CUCU