Cum m-am balanganit în saua unui campion balcanic…

„A venit vremea sa ne tinem promisiunea de a organiza partida de calarie pe care v-am promis-o. Va asteptam la Baza hipica Mircea Chirvasuta din Curteni. Va rog sa îmbracati o tinuta lejera, preferabil sport. Partida de calarie va da prilejul de a încaleca pe caii campioni nationali, balcanici si câstigatori ai multor concursuri internationaleâ€, suna invitatia pentru jurnalistii mureseni, din partea conducerii bazei hipice, sau mai pe înteles Clubul de echitatie Scorrilo, condus de Viorel Bubau.
Atât mi-a trebuit, pentru ca nu mai fost niciodata la Baza hipica Scorillo si am raspuns imediat afirmativ invitatiei. Partida de calarie era programata pentru dupa masa unei zile de marti. Ma gândeam de ar tine si vremea, nu de alta dar era cam înnorat, iar pe alocuri norii mai scuturau câtiva stropi de ploaie. M-am urcat în masina si dupa aproximativ 20 de minute faceam dreapta la Curteni, spre strada unde se afla baza hipica. De abia parcasem masina în fata grajdurilor, când mi-am ridicat privirea si am vazut unul dintre cei mai frumosi cai de rasa, itindu-si capul pe fereastra grajdului. Era sur, cu o tinuta a capului demna de un cal nobil. Am aflat ulterior ca era Carnaval, unul din campionii cu care Viorel Bubau a câstigat nenumarate premii.
Curiozitatea m-a împins sa vizitez întâi grajdul, pentru ca totul începe la grajduri. Îngrijitorul de aici s-a dovedit un ghid perfect care sa ma introduca în lumea fascinanta a cailor. Asa am facut cunostinta cu Carnaval, sau Selena, un alt cal campion. Nesatui amândoi, pentru ca oricâte mere le-ai da, îsi întind boturile în continuare spre tine. Mai ales daca vad un obiect agatat de gâtul tau, cum era aparatul de fotografiat. Erau tare curiosi de obiectul ce se balanganea la gâtul meu. Dupa ce am stat sa-i mângâi, pentru ca nu m-am îndurat sa le dau un mar din palma mea, de frica sa nu ma muste, pentru ca e si asta o arta dupa câte mi-a spus îngrijitorul, am pornit spre zona de agrement.
Calare pe Arcitic
Printre caii pregatiti pentru partida de calarie se afla si Arcitic, în vârsta de 6 ani, „campionul României, campion balcanic si international cu cele mai bune rezultate pe care le-a avut România la proba completa. La concursul international din Austria din acest an a câstigat locul treiâ€, m-au asigurat organizatorii partidei de calarie. Pentru cele câteva informatii pe care le detin despre echitatie a venit si explicatia –ce înseamna proba completa. E formata din alte trei probe, una de dresaj, una de fond, adica parcurgerea unui traseu de 5-6 km cu obstacole naturale, pe teren variat si ultima proba,…hmmm, tot una cu obstacole.
si daca îndragesti caii, nu conteaza ca esti neinitiat în arta echitatiei. Primordial este respectul pentru cal, iar pe masura ce îl vei descoperi, acest respect se va transforma în dragoste, într-o comuniune între om si cal.
Era pentru a doua oara când încalecam un cal. Cam greu cu urcatul, dar am reusit pâna la urma. „Spatele drept, calcâiele lasate, pieptul în fata si privirea înainte. Buuun… sa mergemâ€, a zis instructorul. si va marturisesc cu draga inima ca ceea ce simti atunci când calaresti un cal e de nedescris. Cuvintele sunt prea sarace pentru a descrie acea senzatie pe care o simti când esti în saua calului. Un sentiment de respect, de admiratie, de mândrie ca esti purtat de unul dintre caii campioni ai României, un cal nobil, un amestec de angloarab, irlandez, hanovaran. Calul ma plimba în sa agale, docil. Nu mi-am dat seama când am facut deja câteva ture de hipodrom si am ajuns la finalul plimbarii. Am descalecat cu regret de pe Arcitic, care a fost dus imediat în boxa sa din grajd. A fost o experienta placuta si de neuitat pentru mine. Dar am pornit înapoi spre Târgu Mures cu promisiunea ca voi reveni la club sa-i revad si, de ce nu, sa iau câteva ore de echitatie.