De vorbă cu Maica Siluana (LV)

Ziarul de Mureș a inițiat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

De câteva luni mă frământă câteva gânduri. De un an de zile sunt foarte nervos, mă supăr din orice, mă cert cu oricine am ocazia, și, mai ales, mă port urât cu prietena și viitoarea mea soție, cu care am o relație de 5 ani. Îi vorbesc urât, o jignesc, o acuz cu lucruri pe care știu și eu ca nu le-ar face. Nu sunt un păgân. Îmi place să merg la biserică, ce-i drept nu duminică de duminică, dar nu prea am stare. Prietena mea este mai apropiată de biserică decât mine, iar eu o cam iau peste picior din cauza asta, mai în glumă mai în serios. Dacă ea încearcă să-mi dea un sfat creștinesc, de exemplu “hai să nu ne certăm azi, e duminică, și nu se cuvine”, eu îi spun să mă lase cu prostiile. În ultimii ani am cam uitat de spovedit, de împărtășit. Ajung uneori să-mi recunosc în gând că pur și simplu nu știu ce e cu mine. De ce sunt așa de irascibil? De ce mă supără orice? Uneori parcă nu mai sunt eu. Vorbesc fără să gândesc lucruri grele, pe care apoi le regret. Aș vrea să fiu un creștin adevărat, adică să fiu mai mult decât omul care merge la biserică în fiecare duminică și se spovedește de câteva ori pe an, dar sunt conștient că asta aduce cu sine și câteva interdicții sau mai bine zis înfrânări, și nu sunt pregătit. Parcă ceva îmi spune: ești tânăr! Trăiește-ți tinerețea, așa cum fac toți! Ce-ți trebuie ție înfrânări?!

M

Dragă M,

Eu cred că mesajul tău nu e decât un grăitor răspuns la ultima frază-întrebare din el! Tot ce trăiești este plata robiei pe care singur ai ales-o. Este plata felului în care îți trăiești tinerețea! Nu-ți face iluzii, om drag, plata păcatului este moartea și lipsa înfrânării la vremea tinereții este păcat și semnele morții duhovnicești sunt evidente… dar faptul că-mi scrii și că ești îngrijorat este o dovadă că ești încă viu, că mai ai conștiința trează, că încă nu e totul pierdut! Să dai slavă lui Dumnezeu pentru prietena ta și să-i ceri iertare cu metanie pentru tot ce-i faci. Dacă nu te vei opri, ea va pleca și viața ta va fi un adevărat iad! Deja dă semne, nu?

Așa că, oprește-te, trezește-te, mergi și fă curat în sufletul tău, renunță la toată minciuna desfrânării, roagă-te și hrănește-ți sufletul cu har și vei cunoaște sănătatea și bucuria vieții. Vei descoperi ce înseamnă tinerețe și dragoste! Nu pierde timpul! Fiecare clipă e extrem de prețioasă! Am încredere în sufletul tău care strigă după ajutor! Numai tu îl poți ajuta! Curaj!

Cu încredere,M Siluana

Aș avea nevoie de un sfat dacă se poate. Am auzit un interviu cu Părintele Arsenie Papacioc, în care spune dânsul ceva foarte frumos: “că nu a zice, ci a face înseamnă a ajunge”. Eu am văzut pe pielea mea că e adevărat, că Dumnezeu m-a ajutat, pe mișcarea mea. Eu îmi doresc foarte mult să-mi trimită Dumnezeu un tânăr așa cum trebuie, ca să ne putem întemeia o familie frumoasă și fericită. Am aproape 22 de ani. Acum…întrebarea mea este, cum se aplică ce am auzit la Părintele în găsirea unui partener? Eu mă rog la Dumnezeu așa cum m-a învățat duhovnicul meu, dar mă întreb dacă e destul. Nu știu ce să fac “concret” că nu e genul meu să-mi caut partener așa cum se obișnuiește acum… prin discoteci, pe stradă sau chiar pe internet. Prietenele și prietenii mei mi-au făcut cunoștință cu alți prieteni de-ai lor în speranța că “se va lega” ceva, dar nimic.

Ioana

Draga mea Ioana,

Așadar: “nu a zice, ci a face înseamnă a ajunge!” Să facem atunci! Tu zici: “îmi doresc să-mi trimită Dumnezeu un tânăr!” Când zici asta, ce poți să faci apoi? Să aștepți! Să aștepți răspunsul Celui către Care ai zis cuvântul dorinței tale. Asta nu înseamnă că nu faci nimic, ci că faci așteptare. Așteptarea înseamnă încredere. Încrederea însemnă legătură vie și ascultare. Ascultarea este o lucrare, o activitate, o strădanie și o creație! Așadar, să asculți de Domnul, să faci toate poruncile Lui și să crezi că va fi după făgăduința Lui! Să înveți de la El să fii blândă și smerită cu inima. Să înveți de la Maica Domnului să fii curată și iubitoare! Să înveți să ierți și să binecuvântezi! Să înveți să te bucuri! Să înveți că, deși în lume vei avea necazuri, trebuie să îndrăznești să crezi în biruință pentru că Domnul a biruit lumea pentru tine!

Să înveți copil drag să te bucuri și cel pe care Îl va trimite Domnul te va cunoaște după bucuria și răbdarea ta!

Te îmbrățișez cu mult drag și cu încredere,

M Siluana

Voiam să vă întreb despre durerea despărțirii. De ce doare atât de mult uneori să ne despărțim de cei dragi (nu mă refer la moarte)? Când am venit pentru prima oara singură în State și mi-am lăsat familia acasă durerea a fost atât de acută încât simțeam chiar că mă sufoc. Acum simt la fel de fiecare dată când mă despart de sora mea. Cum să fac să depășesc aceste momente?

R.

Draga mea R,

Fiecare despărțire e ca o moarte și de aceea doare. Dar orice moarte, când Îl avem pe Domnul, e și o înviere. Acum, în durerea despărțirii apare bucuria învierii, adică bucuria că iubirea noastră nu moare, ci crește și află noi moduri de manifestare și când suntem departe. Această înviere ne dovedește că distanța nu e piedică în calea iubirii și a bucuriei! Când devenim duhovnicești, întâlnirile se fac în Duhul și, fie că suntem aproape, fie că suntem departe, suntem împreună! Ne simțim și ne împărtășim unii de alții! Mare minune și mare dar pentru noi, cei atât de încuiați în simțurile reduse la emoții!

Curaj! Depășim trăind, murind și înviind!

Cu drag mult,

M Siluana

Intenția cu care aștern aceste câteva gânduri duhovnicești nu este generată de dorința de a da vreun sfat, căci experiența mea redusă o interzice…. umila mea atitudine, aceea de a împărtăși câteva gânduri duhovnicești celor ce accesează acest site se datorează în special unei concepții de ale mele potrivit căreia o vorbă bună, o speranță insuflată în sufletul fiecăruia, poate pe nesimțite, nu poate fi de prisos nimănui…

Așadar, nu fugiți de ispite, nu ocoliți greutățile, nu evitați hopurile existențiale, aveți curajul să le înfruntați, așa cum Însuși Mântuitorul a făcut-o: “În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”… fără a preschimba suferința în prilej de bucurie înțelegeți că ea ne este rânduită de sus spre mântuire, creștere duhovnicească: numai că trebuie primită cu mulțumire, ca din mâna lui Dumnezeu așa cum zicea și arhimandritul Teofil… Nu vă fie teamă de suferințe, acceptați-le, dar în sensul de a le răbda și nu de a le lamenta…nu vă trăiți o parte din viață ca să vă faceți greu de suportat cealaltă parte a vieții…viața se scurge repede, așa că fiți preocupați nu cum să vă petreceți timpul, ci cum să-l folosiți, cum acesta să devină un taler cu greutate în balanța ce măsoară binele și răul”.

Nu deznădăjduiți în momentele de cumpănă, nu dați dovadă de slăbiciune, nu dați prilej răului să înflorească, să prindă rădăcini adânci în sufletul vostru…

țineți minte că Domnul, împreună cu ispita, vă trimite și ajutorul ca s-o puteți suferi; atunci se va releva cu adevărat credința cea mai puternică… în ispitirea cea mai puternică…

și această credință cărui fapt își datorează existența?… Iubirii față de Domnul…

Iubiți-L pe Dumnezeu, nu iubiți mai presus de EL omul, patima, nu plasați satisfacerea slăbiciunilor pe primul loc într-o ierarhie ce numai temporar vă poate aduce senzația împlinirii sufletești…

Așadar, nu iubiți bucățile, iubiți întregul; nu umblați să vă împliniți prin fragmențe existențiale, aspirați…ajungeți prin credință la Dumnezeu…

Dragă Lavinia,

Dau cale liberă cuvintelor tale pornite din inimă și îți mulțumesc pentru ele. Îl rog pe Domnul să-l ducă din inimioara ta în inimioara celor ce vor citi!

Cu dragoste, de la inimă la inimă,

Maica Siluana