La Lăpușna, un grup de studenți aleg între securitatea publică sau libertatea individului?

 Timp de o săptămână, 22 de studenți de la șapte universități românești și din străinătate se duelează într-o competiție care le testează atât capacitatea de a sintetiza prezentările speakerilor invitați să susțină lucrări în cadrul International Summer Law School (ISLS) 2015 cât și modul cum răspund disciplinii de tabără. Ajunsă la ediția a opta, ISLS 2015, ce are în acest an tema „Securitate publică versus libertate individuală”este organizată de Universitatea Petru Maior din Târgu-Mureș și de Societatea Română de Cercetare pentru Afaceri Publice și Private la tabăra de la Lăpușna a Primăriei comunei Ibănești.

În peisajul superb creat de pădurile de conifere de pe Valea Gurghiului, în tabăra de la Lăpușna, 22 de studenți provenind de la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca, Universitatea din Pitești, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Universitatea„Ștefan cel Mare” Suceava, Universitatea de Stat din Moldova – Chișinău, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” Cluj Napoca se întrec timp de o săptămână, între 6 și 12 iulie, în cadrul Școlii Internaționale de Vară de Drept.

Mai precis, participanții au fost împărțiți în patru echipe, stabilite prin tragere la sorți. Fiecare echipă și-a ales câte un nume – Clanul Lăpușnenilor, Bufnițele Luptătoare, Troian și Invictus și a început competiția pentru premiul cel mare – cărți de drept care numai ieftine nu sunt.

Zi de zi, tinerii au obligația de a participa la prezentările și atelierele susținute de invitați din toată țara, pentru absența nemotivată a unui membru, echipa este depunctată, ca apoi la finalul zilei să elaboreze un eseu care să sintetizeze în minim zece fraze informațiile care le sunt prezentate. Tot zi de zi, una dintre echipe este de serviciu, ceea ce presupune trezirea mai de dimineață, iar apoi ajutorul dat celor trei bucătari în pregătirea meselor. Mai precis, echipa de serviciu așază masa, adună masa și spală vasele. Și această activitate este punctată.

Până joi, cele mai multe puncte le obținuse echipa Troian, dar săptămâna e lungă și răsturnări de situație pot apărea.

De la masonerie la securitatea pădurilor

Timpul pe care l-am petrecut în tabără a fost scurt, dar în cele două zile am participat la prezentări și la un workshop interesante și inedite. Spre exemplu, dimineața de joi a fost deschisă de Varga Attila Carol, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj Napoca al Academiei Române. În cadrul workshop-ului „Societăți secrete și proiectele lor discrete în societate”, acesta a prezentat o lucrare despre Pákey Lajos, membru marcant al Lojii „Unio”, arhitect care a proiectat spre sfârșitul secolului al XIX-lea o serie de clădiri semnificative ale Clujului. Mai semnificativ este faptul că de numele distinsei personalități se leagă conceptul de Cluj verde, adică un oraș în comuniune cu mediul înconjurător. Cercetătorul ne-a obligat să renunțăm pentru aproape două ore la clișeele și teoriile conspiraționiste care însoțesc masonii și activitatea acestora, relevând rolul important pe care aceștia l-au avut în modernizarea orașelor și dezvoltarea durabilă a acestora. Bineînțeles, prezentarea ne-a purtat și pe terenuri minate, prin istoria masoneriei până în zilele noastre. Poate după acest atelier, societățile secrete nu mai sunt atât de secrete cât discrete în opinia studenților participanți.

Tot în programul de dimineață a mai fost inclusă o prezentare despre legislația privind transparența decizională și importanța implicării active a cetățenilor în procesul decizional de la nivel central sau local.

Seara s-a încheiat cu o prezentare a inginerului silvic Daniel Suceavă despre evoluția (involuția) fondului forestier românesc, despre legislația în domeniul silvic și lacunele acesteia sau despre ce probleme – în special de mediu – generează tăierile iraționale ale pădurilor.

A fost o lecție utilă care ne-a relevat o realitate ce poate deveni îngrijorătoare, și anume scăderea constantă a suprafeței împădurite din țara noastră. În prezent, România are 6,4 milioane de ha, ceea ce reprezintă 27 % din suprafața țării, procent care ne situează sub media europeană.

Din păcate, nu doar că această suprafață scade, dar 500.000 ha au fost defrișate, ceea ce a contribuit la marile inundații din 2005. Această calamitate naturală poate nu ar fi avut loc dacă legislația românească de până atunci s-ar fi preocupat de stabilirea unor obligații în sarcina proprietarilor de păduri din România sau dacă nu ar fi fost permise reconstituiri de titluri de proprietate asupra unor păduri cu o suprafață mai mică de 1 ha, fapt ce a generat o fărămițare accentuată – mai bine de jumătate din fondul forestier este deținut de 1 milion de proprietari -, iar multe proprietăți de acest gen nu sunt administrate rațional.

Dacă vă întrebați ce înseamnă valorificarea lemnului de pe cele 500.000 de hectare defrișate, răspunsul ni l-a dat invitatul, și anume 8,7 miliarde de euro. Discuția a fost mult mai amplă și am rămas cu amarul gust că nu vom prinde în această viață replantarea suprafețelor pe care s-au efectuat tăieri – obligația legală este ca acestea să fie replantate în termen de doi ani de la tăiere – conform planului optimist pe care România și l-a asumat.

Sănătatea, între liberul arbitru și corupție

Primul panel al zilei de joi cu tema „Serviciile medicale – între drepturile pacientului și sănătate publică” a fost moderat de către prof. univ. dr. Vasile Cernat, specialist în psihologie socială, de la universitatea organizatoare.

Acesta și-a provocat audiența cu o prezentare despre curentul antivaccinare care animă în ultimul an și societatea românească și care a preluat acea teorie a conspirației potrivit căreia în spatele obligativității vaccinării stau interese obscure. Nu fără niciun temei, am spune, așa cum au subliniat și alți participanți la dezbatere, ținând cont că industria farmaceutică este a doua cea mai puternică industrie la nivel global, iar puterea este corupătoare.

Mișcarea antivaccinare, a spus profesorul, are rădăcini în Marea Britanie și, poate părea paradoxal, este rezultatul succesului vaccinării pentru că acei promotori ai curentului nu aveau și nu au conștiința și reprezentarea a ceea ce înseamnă boli astăzi dispărute – variola spre exemplu.

Un aspect interesant al acestui curent este faptul că cei care se opun vaccinării sunt părinții educați, chiar medici sau oameni de știință. Un exemplu prezentat este omul de știință și medic Andrew Wakefield care a publicat în 1998 un studiu controversat și contestat în revista The Lancet referitor la faptul că vaccinarea este determinantă pentru apariția autismului.

Din discuții am mai reținut o opinie a medicului primar dr. Mircea Dragoteanu, șeful Laboratorului de Medicină Nucleară din cadrul Institutului Regional de Gastroenterologie și Hepatologie din Cluj-Napoca, a susținut legat de această temă provocatoare că în cazul alegerii nevaccinării, libertatea individuală determină riscuri de grup.

De altfel, acesta ne-a ținut conectați la sistemul medical în cea de-a doua parte a zilei de joi.

Medicul clujean s-a referit la câteva probleme insuficient reglementate în sănătatea românească și care generează căpușarea sistemului public medical. Dr. Mircea Dragoteanu a plecat de la o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție de interpretare a unor texte legale, cerere făcută de Curtea de Apel Tîrgu Mureș. Prin decizia emisă anul trecut, medicii sunt considerați funcționari publici. Unde este problema? E una extrem de simplă, și anume faptul că sunt șefi de secție în spitale publice – funcționari publici care au clinici private, pentru că juridic li se permite, deși este un conflict de interese major și produce probleme grave în sistem. E ca și cum un judecător are propria firmă de avocatură, a explicat medicul.

Ce se poate face? Răspunsul e străveziu, de alegere, fie funcționar public, fie exercit o profesie liberală și lucrez în spitalul public încheind un contract de prestări servicii. În acest mod, astfel de persoane nu mai ajung șefi de clinici și își favorizează business-ul propriu.

Dr. Mircea Dragoteanu crede că sistemul privat trebuie dezvoltat, dar fără a căpușa sistemul public. „Sistemul suntem noi și noi trebuie să îl schimbăm”, consideră acesta, care a mai subliniat spre sfârșitul prezentării că: „Trebuie ajutați medicii, scoțându-i pe medicii cu probleme din sistem”, cu referire la acei colegi care solicită bani și își bat joc de pacienți.

Un alt exemplu relevant – aberant l-am cataloga – pentru problemele insuficient reglementate este cel al imposibilității introducerii pe piața românească a unor medicamente îndelung utilizate în alte state europene și aduse în România la prețuri și de 10 ori mai mari. De ce e așa? Pentru că furnizorii de servicii medicale trebuie să se aprovizioneze de pe piața internă pentru că nu pot folosi medicamente care nu sunt omologate de Agenția Națională a Medicamentului (ANM). O colaborare transfrontalieră ar putea fi soluția rapidă de soluționare a acestei situații absurde și care ar elimina monopolul ANM și monopolul unor importatori.

Vom reveni cu noi informații în ediția de luni a cotidianului de luni când vom prezenta și câteva interviuri cu o parte din generosul comitet organizatoric.