Între obstacolele din hipodrom şi Curtea de Apel

Fără îndoială, cel mai titrat călăreţ român din ultimele decenii este mureşeanul Viorel Bubău. Acesta a participat la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004 şi vizează o ultimă participare pentru Olimpiada de la Rio din anul viitor. O ultimă participare, având în vedere şi vârsta sportivului. Viorel Bubău a fost desemnat sportivul judeţului Mureş în 2013 şi s-a clasat al doilea la sporturile olimpice în anul recent încheiat, după ciclista Clubului Sportiv Mureşul, Piringer Beata. El a avut şi mai are de trecut însă multe obstacole, dar nu cele specifice sportului pe care-l practică. Ca mulţi alţii care după 1989 au ales pe lângă activitatea care i-a consacrat şi cea politică s-au ales şi cu mulţi duşmani. A fost primarul comunei Sântana de Mureş din 1990 până în 2008, după care activitatea i-a fost deseori mai mult concentrată spre sălile de judecată. Adversari mai mult sau mai puţin documentaţi i-au împiedicat în mare măsură evoluţia ca sportiv. „În ultimii ani, pregătirea mea sportivă a fost pe planul doi, deoarece am avut 48 de plângeri ori procese penale. Dintre acestea, în momentul de faţă 47 au sentinţă definitivă în favoarea mea, cazurile nefiind argumentate cu fapte reale. Mai am un singur proces pe rol la Curtea de Apel Târgu-Mureş. Singura mea dorinţă este ca să fiu judecat corect, pe baze de probe reale şi nu e cazul, deoarece am toate documentele necesare pentru a-mi dovedi nevinovăţia. Tot ce am făcut în aceşti ani a fost să fac din Sântana o comună renumită şi mi-am dedicat activitatea doar în folosul localităţii, fără a încălca legi”, ne spune fostul edil.

 Calul de sport românesc, pe cale de dispariţie

Cu speranţa că aceste probleme se vor soluţiona, Viorel Bubău se gândeşte în primul rând la o participare la Jocurile Olimpice de la Rio. Regretă în schimb faptul că România nu mai are cai de sport proprii şi este nevoie să se importe cai competitivi din alte ţări. ”Carnaval a fost ultimul cal de sport românesc care a reprezentat România în competiţii majore. Înainte de această ediţie, s-a mai participat la cele de la Moscova din 1980, la acea ediţie boicotată, în care România s-a prezentat cu cai româneşti şi a obţinut medalia de bronz, din trei echipe participante. După anul 2004, din păcate a fost o perioadă de puternic declin, nu am mai avut cai. Se pierd mulţi bani din 1990 încoace, deoarece banii merg într-o direcţie greşită, iar depozitul de armăsari nu mai are eficienţă decât prin transmiterea materialului genetic. Creşterea calului este de fapt o activitate economică, dar producătorul trebuie să-şi pună în valoare produsul. Astfel, nu mai există cai de sport de valoare. Trebuie să spunem, chiar dacă nu ne place, în Occident calul este folosit în proporţie de 90% pentru divertisment, pe când la noi, în România, este folosit în aceeaşi proporţie la muncă, în special la tracţiune. Astfel, noi aducem cai de sport din Germania, Franţa sau Polonia, aceştia în special pentru tracţiune”, a concluzionat Viorel Bubău.

Marea speranţă, valoarea partenerului

Chiar Arcitic, calul considerat cel mai valoros şi cu şanse de calificare la Rio este de provenienţă germană. Un alt motiv pentru acest regres poate fi considerat şi acela a statutului antrenorului, care în România se ocupă doar de ce îi pune la dispoziţie proprietarul, practic investitorul şi nu mai are ce aduce de la singurul depozit de profil, cel de la Jegălia. Astfel se intră într-un sistem ”încorsetat” şi promovarea calului de sport românesc aproape nici nu mai există, iar regula ca producătorul să-şi pună în valoare produsul nu mai este valabilă în aceste condiţii. În ceea ce-l priveşte pe Arcitic, acesta este considerat de proprietarul său ca făcând parte chiar din elita mondială. ”Din punct de vedere sportiv, în 40 de ani de carieră sportivă, nu am avut un asemnea partener. De la Carnaval încoace, care spre mândria mea şi chiar a României ne-a reprezentat la Jocurile Olimpice, acum Arcitic este un cal absolut de excepţie, care îmi conferă dreptul şi convingerea să sper la primele 10 locuri. Din păcate va fi un drum greu, cu piedici pentru un om care face totul din pasiune, fără sprijin, unul cu obstacole mai multe decât în sportul ecvestru, cu care suntem obişnuiţi să sărim cu caii noştri”, este un regret al jocheului mureşean. Cu atâtea alte probleme şi fără sprijin financiar, Viorel Bubău a fost nevoit să treacă pentru concursurile de osbstacole la clubul bucureştean Felix Ţopescu, cu caii proprii, dar la Concursul Complet, unde nu are rival, reprezintă în continuare clubul Scorillo din Sântana de Mureş.

La modă sunt amazoanele

După ce în anii trecuţi la Scorillo activau tineri jochei care promiteau rezultate importante, în ultima perioadă clubul are în componeţă doar jocheiţe, evident în afara celui amintit. ”Păcat că nu vin din urmă sportivi care să mă înlocuiască la un moment dat O decepţie mare pentru mine este şi faptul că mulţi dintre sportivii în care mi-am pus mari speranţe, am investit timp şi bani, după ce i-am dus la înalta performanţă m-au abandonat. Unii au plecat la alte cluburi, alţii au abandonat viaţa sportivă. Decepţii au venit şi din partea ţării mele, care nu m-a ajutat. Sportul te învaţă însă s-o iei de la capăt, aşa că am continuat, noi suntem mai obişnuiţi să trecem peste obstacole”, a mai adăugat proprietarul clubului Scorillo. Momentan în cadrul clubului, alături de el se mai pregătesc Szölösi Beáta, Borbély Melania, Pál Edina, Marina Bubău şi Lukács Flora. A mai evoluat pentru clubul mureşean cu rezultate remarcabile bucureşteanca Ana Ştefănescu. Pál Edina este o sportivă tânără, de perspectivă, dar aceasta îşi împarte timpul dedicat sportului cu atletismul, Marina cu învăţatul, fiind studentă la medicină, iar ultima are doar 6 ani. Cele mai bune rezultate au fost obţinute de către Szőlősi Beata, care a obţinut o dată pe primul loc, cu Selena şi şase clasări pe locul 2 cu caii Selena şi Helios, la diferite probe. Borbély Melania, la rândul ei, a ocupat tot de 6 ori locul secund cu caii Lady Kera şi Rustic de Sântana.