Uncategorized

Dormi liniștit cetățene! “Tătucul” de la Cotroceni veghează pentru tine

După ce mai înainte a reușit să aprindă societatea civilă cu Ordonanța de Guvern nr. 230/2008, Emil, sau “băiatul cu chibriturile”, a mai aprins și Coaliția pe tema numirilor de la MI. În jocul politic pe care îl face alături de PDL, s-a văzut că mergând pe mâna ministrului Oprea, PSD-ul juca de fapt cu “o mână moartă”. Înfierat cu mânie pentru atitudinea sa, generalul Oprea a fost sacrificat în numele intereselor partidului, iar abilul Ardeleanu și-a prezentat demisia, după ce probabil primise instrucțiuni în acest sens de la Cotroceni. Asta nu înseamnă că și cariera sa s-ar fi încheiat. Depozitar al unor informații capitale, Ardeleanu va fi păstrat într-o rezervă binevoitoare pentru că suntem în an electoral. Chiar dacă nu se va mai afla în poziția de șef al Direcției Generale de Informații a MI (DGI), Ardeleanu, prin el însuși este un fel de “perlă a Coroanei” sau altfel spus o perlă a serviciilor secrete pe care Băsescu a reușit să și le subordoneze și să le păstorească în beneficiu personal: SRI, SIE și DIA. Deocamdată planul lui Băsescu de a-l plasa pe Ardeleanu la DGI a MI și controlul indirect (și) al acestui al patrulea serviciu secret nu i-a reușit. Dar de Ardeleanu va mai fi nevoie și în viitor. A fost un om util Președintelui, este disciplinat pentru că știe să-și dea demisia atunci când i se cere și în genere este un om “tăcut” când, legal vorbind, ar fi trebuit să vorbească (vezi cazul Hayssam). Știe multe despre mulți, cunoaște oameni influenți care poate au și ei micile lor secrete – mai mult sau puțin murdare – și nu e deloc lipsit de importanță faptul că e apropiat și agreat de mai puțin conformistul grup PSD de la Cluj. Care grup ar putea “să defecteze” la un moment dat în favoarea PDL, ceea ce ar duce în mod inevitabil la scindarea PSD. Și la controlul și dominarea lui – adică a ceea ce ar mai rămâne din PSD – de către partidul-stat PDL. Și atunci cum să renunți la Ardeleanu? Dar Președintele ne-a anunțat că ne mai pregătește și altceva în afara scandalurilor cu care ne obișnuise în ultimul timp. Schimbarea Constituției și asta pentru că nici cel de-al doilea act fundamental nu ar mai corespunde realităților actuale. O nouă Constituție înseamnă de fapt ultimul pas spre mai multă putere. O putere asigurată de un regim semi-prezidențial. Adică “Pohta ce-a pohtit” El de atâta timp. În fața protestelor timide ale societății civile, Președintele ne-a liniștit spunându-ne că se lucrează la acest proiect de doi ani și că modelul noului act fundamental este cel francez. Și cum ai putea oare să te îndoiești de democrația franceză când ne leagă atâta istorie de sora noastră de “gintă latină”? Președintele a uitat însă să ne spună un fapt esențial: democrația franceză are o tradiție neîntreruptă de cei 50 de ani de comunism pe care-i avem noi și democrația lor nu are “particularități balcanice”. În plus, francezul, prin naștere este un spirit liber. La noi există însă suficient de mulți nostalgici ce simt nevoia unui “tătuc” care să vegheze pentru ei.

Nicu BALINT

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close