Flori de Giurgiu îsi varsa petalele peste Poclos

Pârâul Poclos, firul de apa ce strabate târgul de la un capat la altul, peste care s-au promis parcari si piste, continua sa fie una din radacinile infectiei cu ramuri de târgumureseni, ce creste si pute… Nu e prima data când vreau sa ajung pe strada Rodniciei si ma împiedic ce acest minunat peisaj.
Traversez podul. Ma opresc la mijloc. Ma uit în dreapta si vad „o floreaâ€, pardon, floare, ma uit în stânga si vad Giurgiul…
Nu mai vad nimic defapt. Îi vad doar pe cei ce stau cu mâinile-n sân si-i doare-n paispe când n-ar trebui. astia de la ape dau vina pe „floriâ€, pardon, Florea, si invers. Ba mai mult, primarul ne învinovateste pe noi, cetatenii, ca nu suntem civilizati. Nu, nu suntem. Ne sufocam în propriile gunoaie si, mai rau, ne-am obisnuit.   
Continui sa admir peisajul. Ma uit spre stânga, la nici patru metri de muntele colorat vad un container în care, cu un mic efort, ar incapea tot mormanul. Ma uit spre dreapta…la fel. si ma întreb mai apoi, sa-i dau dreptate florii?! Îi dau, o parte.
Dar totusi, cine ar trebui sa igienizeze pârâul Poclos, acest simbol incomensurabil al târgului? Înteleg ca va fi acoperit la un moment dat, si vor fi parcari si lumea va fi fericita, si vor fi piste de biciclete si lumea va fi fericita, însa deocamdata nu e nimic. Doar gunoaie, dintr-un capat în altul si putoare. si atunci, ce facem? Asteptam în mizerie? Ne lasam copiii sa se joace-n mizerie? Întoarcem capul si ne imaginam un oras mai frumos, mai vesel, mai civilizat?