Interviu

Furturile din patrimoniul cultural mureșean, tendință în scădere

FOTO 1Profitând de condițiile de haos create imediat după 1989, de vidul legislativ existent în domeniul conservării și păstrării patrimoniului cultural național timp de aproape 10 ani, dar și de condițiile cu totul precare în care au fost păstrate multe bunuri de patrimoniu, se poate spune – fără riscul de a greși – că România a fost, pentru mult timp, un adevărat ”rai al hoților”. Aceștia au putut să sustragă bunuri de o valoare deosebită nu numai din punct de vedere material, dar mai ales din punct de vedere al importanței și seminificației lor istorice. Pe teritoriul României au acționat la ordinele unor ”comanditari” interni sau externi adevărate rețele de spărgători care, în unele cazuri, au reușit să sustragă și să plaseze pe anumite filiere, bunuri din patrimoniul național cultural. Nici județul Mureș nu a făcut excepție în acest sens. Despre unele aspecte privind furturile din patrimoniul cultural mureșean, dar și despre cazul furtului de cărți de la Biblioteca Teleki-Bolyai am discutat cu dl. Bobei Marian Sabin, inspector principal în cadrul Iinspectoratului de Poliție al Județului Mureș.

Reporter: Domnule inspector, putem vorbi de o situație statistică privind acest gen de infracțiuni pe teritoriul județului Mureș, să zicem… pe ultimii trei ani?

Bobei Marian Sabin: Pe trei ani este greu de întocmit o asemenea situație întrucât din experiența anterioară vă pot spune că furturile de bunuri mobile din patrimoniul național cultural mureșean se produc în salturi. Putem, eventual, vorbi de o situație pe cinci ani, pe zece ani, dar mai greu pe trei ani. Vă pot spune că a fost un val de spargeri între anii 2000-2001, 2006-2007 și, mai recent, în cursul anului 2014, ne-am confruntat iarăși cu un furt dintr-o biserică evanghelică din județul Mureș. De asemenea, vreau să mai precizez că în anii 90, pe fondul lipsei unei legi cadru în domeniul protecției bunurilor de patrimoniu cultural național și pe fondul depopulării masive a unor așezări rurale, în special a celor locuite de sași, au rămas lăcașe de cult – în mod deosebit cele evanghelice – lipsite de sisteme adecvate de protejare a valorilor existente acolo, fapt care a facilitat acțiunile unor spărgători. Explicația acestor furturi ”în salturi” ar fi aceea că unele bunuri stârnesc interesul unor persoane abia după un studiu atent al acestora: ce valoare au, unde sunt păstrate, cum este asigurată protecția lor… și apoi, persoanele interesate de respectivele bunuri, ”comandă” furtul unor – noi le spunem ”săgeți” – care le execută, dar și aceștia acționează abia după ce studiază cu atenție condițiile în care sunt păstrate. În anul 2007, spre exemplu, la noi în Mureș, s-au furat elemente de artă decorativă bisericească săsească de secol XVIII-XIX. Toate erau elemente de baroc săsesc transilvănean.

Reporter: Din experiența pe care o aveți, ce ne puteți spune despre cazurile rezolvate până în acest moment?

FOTO 2 -Bobei Marian Sabin: În cazul furturilor comise în anul 2006-2007, au fost identificați cei care au furat bunurile din bisericile evanghelice, la Saieș, Seleușul Mic, Apold, etc., dar din păcate n-am reușit să recuperăm bunurile întrucât din ultimele investigații care au existat în acele dosare, a rezultat faptul că acestea au fost scoase din țară în mod fraudulos. Li s-a pierdut urma undeva în zona Clujului și în zona Timișoarei. Vreau să vă precizez că toate bunurile sunt urmărite de Poliția Română, sunt postate pe pagina web a Poliției Române astfel încât fiecare persoană interesată poate da relații despre ele. De asemenea, trebuie precizat că ele fac obiectul și a unei convenții internaționale care ne permite să colaborăm în acest sens cu instituții similare din alte țări pentru a le urmări și recupera, iar statele care au ratificat respectiva convenție le restituie ori de câte ori reușesc să le descopere pe teritoriul lor național. Un exemplu în acest sens sunt brățările dacice furate din România, trecute fraudulos în alt stat și care ulterior le-a descoperit, iar apoi ni le-a înapoiat.

Reporter: Cum ați caracteriza furturile din patrimoniul cultural mureșean, există în acest moment o tendință în creștere sau în scădere?

Bobei Marian Sabin: Din fericire, pot spune că tendința este în scădere. Anii 90-2000 au fost, într-adevăr, ani mai prolifici pentru spărgătorii care au sustras asemenea bunuri de patrimoniu cultural național profitând de faptul că până în anul 2000 nu am avut o lege cadru care să protejeze asemenea bunuri așa cum este acum legea 182/2000. Trendul este descrescător, furturile sunt ciclice – așa cum am precizat anterior – și consider că tendința este în scădere și se va menține așa. Legat de acest aspect, țin să remarc faptul că acum posesorii și administratorii unor astfel de bunuri de patrimoniu cultural național au înțeles că trebuie să asigure măsuri de protecție sporită a acestora și sunt preocupați de această problemă. În plus și legislația română îi obligă să le înregistreze și să le asigure paza în deplină siguranță.

Reporter: Care sunt considerațiile Poliției privind inventarierea și păstrarea în siguranță a valorilor culturale de patrimoniu aflate în gestiunea Bisericilor de diferite confesiuni din județul Mureș? Este legea actuală în măsură să reglementeze toate aspectele ce țin de păstrarea în siguranță a unor asemenea valori de patrimoniu cultural național?

Bobei Marian Sabin: Din perspectiva instituției pe care o reprezint, pot spune că noi nu facem comentarii cu privire la cât de bună sau perfectibilă este o lege sau alta. Noi doar o aplicăm. Ceea ce vă pot spune este că – având în vedere prevederile Legii 182/2000 care se referă și la clasarea bunurilor culturale mobile în cele două categorii juridice – din păcate sunt încă multe bunuri care nu sunt clasate. Această responsabilitate cade în sarcina celor care le dețin sau administrează și faptul că încă multe bunuri nu sunt clasate în cele două categorii juridice, atrage după sine o vulnerabilitate în ceea ce privește răspunderea juridică a eventualilor, să le spunem ”rău voitori”, care nu pot fi sancționați sub varianta agravantă a infracțiuni cum este furtul, dacă bunul respectiv nu este clasat în patrimoniul cultural național. Totuși, trebuie menționat că legea a fost îmbunătățită prin faptul că există modalitatea clasării din oficiu atunci când obiectele în cauză fac obiectul unor cercetări din partea organelor de cercetare penală.

Reporter: Aș mai dori să vă întreb dacă aveți noutăți privind furtul de cărți rare de la Biblioteca Teleki-Bolyai produs în 2010?

Bobei Marian Sabin: Având în vedere că această faptă sesizată se află încă în cercetare la nivelul IPJ Mureș, vă pot spune cu siguranță doar că s-a întocmit un cerc de suspecți și s-au făcut demersuri pentru identificarea și recuperarea unor cărți împreună cu autorități judiciare străine. Nu vă pot preciza mai multe aspecte ale cazului având în vedere că este o anchetă care se află în prezent în desfășurare. Sunt indicii că unele bunuri – așa cum era de așteptat – au părăsit ilicit teritoriul României.

 

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close