“Cauza crizei economice este slăbirea credinței”. Revista presei anilor ’30,

În urmă cu trei generații, prin anii ’30, o criză mondială zguduia din temelii economiile lumii. Și atunci ca și acum, presa acorda spații generoase acestui subiect. Ziariștii și analiștii economici ai vremii se căzneau din răsputeri să dea de cap acestei nenorociri, iar unele din concluziile la care ajungeau erau cât se poate de năstrușnice. De la faptul că americanii dispun de prea mulți bani și românii de prea puțini, până la revelația că marea cauză a crizei este… slăbirea credinței, totul era luat în calcul cu cea mai mare seriozitate.

Foamete și sărăcie în Rusia

Probabil, foametea îndurată de sovietici era de-a dreptul cumplită dacă singura lor salvare stătea în mâinile georgienilor bolșevici. Iată ce relata un ziar mureșean în 30 aprilie 1931: ”Sărăcia care domnește acum în Rusia sovietică silește pe țărani să-și părăsească în cete căminurile, în căutarea hranei. În ținutul Georgia toate orașele și chiar satele sunt pline de copii, femei și chiar bărbați înfometați sosiți din Rusia. Bolșevicii, care stăpânesc Georgia, izgonesc însă pe refugiați.”

În anul 1931, ziarele puneau serios problema falimentului Rusiei. Pe acele vremuri, impozitul se plătea într-un mod foarte original: cătanele mergeau din sat în sat adunând toată agoniseala țăranilor amărâți. Chiar și cu aceste “impozite”, rușii erau tot într-o situație economică deloc de invidiat. Ajutorul financiar solicitat de guvernul de la Moscova Suediei, a fost refuzat pentru că, susținea “Gazeta Mureșului”:…“pe cei fără inimă nimeni nu-i ajută”

Bogații lumii și criza

În Cehoslovacia efectele crizei erau contracarate de guvern cu “scumpirea chibritelor, a tutunului și a berii”, după cum nota ziarul „Mureșul” din 18 octombrie 1931. Potrivit aceluiași ziar și Germania era într-o poziție destul de asemănătoare, numai că aici măsurile luate de autorități erau ceva mai realiste: reducerea salariilor tuturor funcționarilor. Și în America efectele crizei erau foarte vizibile la cel mai înalt nivel. În decembrie 1933, ziarele anunțau mari răsturnări de situație în topul celor mai bogați oameni ai lumii: “Ultimii doi ani au adus o mare schimbare în numărul bogătașilor. În genere, centrul averilor uriașe nu mai trebuie căutat acum în America, ci în India. În momentul de față, cel mai bogat om de pe lume se pare să fie Nizamul din Haldarabad, care are colecția cea mai mare de diamante și pietre prețioase din lume, iar tezaurele lui sunt pline de cantități uriașe de lingouri de aur. Averea lui s+ar putea prețui cu greu, deoarece valoarea pietrelor prețioase este foarte greu de stabilit. Dacă de pildă, Nizamul din Haldarbadar vrea sa-și vândă diamantele, valoarea diamantelor din lumea întreagă ar scădea numaidecât.”

Criza în România

În ce privea criza din țară, unele ziare nu aminteau aproape nimic de ea, sau o făceau intr-un mod foarte împăciuitor. Iată ce scria “Gazeta de Mureș” în decembrie 1931: “La noi, măsurile luate cu mare înțelepciune de toți oamenii politici ce s-au perindat la conducerea țării în ultimii ani, ne dau încrederea că vom putea trece cu bine peste toate necazurile ce s-au abătut și asupra noastră. Trebuie însă pentru aceasta, ca să privim liniștiți la toate dispozițiile ce se iau, în interesul superior al Å¢ării din partea guvernului și să nu dăm nici o ascultare celor ce ar încerca să ne agite nemulțumirile trecătoare.” Cu toate acestea lucrurile nu erau nici pe departe roz. “Guvernul discută cu financiarii englezi posibilitatea încheierii unui nou împrumut de vreo 200 de milioane de lire sterline”, anunța ziarul “Avântul”, în timp ce “Mureșul” dezvăluia intenția statului de a-i ajuta pe țărani cu porumb și alte lucruri necesare supraviețuirii.

Omul gras și plin de sânge

Cât despre cauzele care au dus la prăbușirea economiei mondiale, gazetarii aveau viziuni oarecum împărțite. Editorialistul Lucian Cioranu era de părere că sărăcia și bogăția deopotrivă au condus la această situație: “Pe când statele agricole ale Europei s-au împotmolit din cauza sărăciei, America cade victimă a bogăției și aurului. Îmbogățită peste măsură în timpul și după război, a dat o dezvoltare neînchipuit de mare industriei, pe urma căreia și-au găsit existența zeci de milioane de oameni. Dar tocmai această dezvoltare i-a fost fatală. Mulțimea banilor strânși prin dezvoltarea industriei și agriculturii au dus la scumpirea mărfurilor și deprecierea, adică scăderea puterii de cumpărare a banului. Scumpindu-se mărfurile, vânzările lor în afară au scăzut. Astfel că au trebuit să închidă foarte multe fabrici. Astăzi stau fără lucru aproape 20 de milioane de muncitori care trăiesc din mila statului, intreprinderilor și societății. America a fost dusă la inflație datorită marii ei bogății, pe când la noi, prea marea sărăcie trebuie să ne ferească de ea. Diferența dintre ei și noi o putem asemui cu un om gras, sângeros: America și unul slab, fără sânge: noi. Amândoi sunt bolnavi. Ca să-i redai viață, celui dintâi trebuie să îi iei sânge, pe când celuilalt trebuie să i-l dai.”

O părere mult mai îndrăzneață era exprimată în “Gazeta de Mureș” din 2 aprilie 1933. Conform teoriei gazetărești exprimate aici, principala cauză a crizei economice era… slăbirea credinței. Și ca și cum n-ar fi fost destul, alături de criză, un alt pericol cu aceeași cauză pândea din umbră : pierderea identității naționale în Ardeal.

“…Biserica a început a se goli, umplându-se în schimb cârciumele. Această slăbire a credinței a dat prilej pescuitorilor în apă tulbure de a îndepărta sufletele slabe de la sânul bisericii. Acești rătăciți – pocăiți – cum le zicem obișnuit, au tăbărât asupra bisericii cu gândul de a o destrăma, Au aruncat mrejile și au izbutit să prindă în plasă pe cei slabi de înger. Trebuie să știm că sub masca acestor pocăiți se ascunde un mare pericol. Dacă noi eram de aceeași religie ca și ungurii, de mult n-ar fi mai existat picior de român pe plaiurile mândrului Ardeal. Se pot vedea dar gândurile nelegiuite ce se ascund sub numele de apocăitA”.

Concluzie

Privind în urmă, nici una din sumbrele previziuni nu s-au împlinit. Rusia nu a falimentat, ci dimpotrivă, face regulile atât în „Georgia bolșevică” cât și în întreaga Europă capitalistă. Americii nu a trebuit „să i se ia sânge”, iar identitatea românilor din Ardeal nu s-a pierdut deloc din cauza „pericolului pocăiților”.

Cât despre criza actuală, subiectul rămâne deschis, așa că e rândul noii generații de jurnaliști să-și dea cu presupusul despre cauze și efecte.

Allain CUCU

allain@ziaruldemures.ro