La o șuetă cu profesorul universitar Călin Enăchescu: Viitorul apraține studentului virtual

Absolvent al Facultății de Matematică-Informatică, specializarea Informatică, a Universității Babeș Bolyai din Cluj, prof. univ. dr. Călin Enăchescu este prorector didactic a Universității „Petru Maior” din Târgu-Mureș. După ce a lucrat o perioadă în producție, la Electromureș, începând cu anul 1990 și-a început cariera în învățământul superior la Universitatea „Petru Maior”, care pe atunci se numea Universitatea Tehnică din Târgu-Mureș. Doctoratul l-a făcut tot la Cluj, în domeniul inteligenței artificiale și, nu cu mult timp în urmă a primit confirmarea pe postul de profesor universitar din partea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educației. Am discutat cu profesorul Enăchescu despre ce înseamnă un prorector didactic, dar și despre proiecte și situația învățământului universitar la ora actuală.

Reporter: Care este rolul prorectorului didactic?

Călin Enăchescu: În componența activității unei universități există două elemente fundamentale, partea didactică și partea științifică. Chiar dacă universitatea are ca și produs al muncii absolvenții, care urmează un proces didactic, este foarte importantă și componenta științifică, pentru că aceasta dă competențele necesare ca să poți preda la un nivel corespunzător.

Rep.: Ce presupune programul e-learning?

C.E.: Acest proiect se bazează pe faptul că nu e nevoie de o prezență fizică a beneficiarului. Foarte multă lume lucrează, foarte mulți oameni sunt relocați, prin natura serviciului pe care îl au, și doresc să-și continue educația dar nu pot din cauza faptului că ar solicita prezența lor fizică în sălile universității și atunci aceste programe vin cu o ofertă prin care, folosind tehnologiile informaționale, cursanții au acces într-un format specific la sistemul educațional. Urmează cursurile, audiază dacă vrea cursurile. Proiectul presupune dezvoltare, care se realizează prin dotarea informatică deosebită. Acest tip de învățământ nu presupune să punem doar conținut pe servere pentru a putea fi accesat ci trebuie realizat un format specific. Cât poate, cât trebuie să citească un student ca să înțeleagă cum trebuie să rezolve problemele, cum trebuie să facă laboratoarele, toate aceste formate s-au impus și sunt cunoscute în lumea academică și noi urmează să creăm bazele acestui concept.

Rep.: Cum se realizează audierea cursurilor?

C.E: Chiar în momentul de față avem un proiect în desfășurare în care se pune problema creării chiar a unor elemente de prezență la cursuri, prin realizarea unui studio special în care să se țină cursuri, dacă studentul dorește chiar să participe la cursuri nu numai să citească conținutul acestora. Acesta este un alt proiect care se află în faza de analiză și avem foarte mari șanse să îl câștigăm. Este finanțat de către Guvernul Norvegiei iar colegul meu profesorul Liviu Moldovan este cel care promovează acest proiect.

Rep.: Cum se realizează examinarea?

C.E. Examinarea se realizează în mod automatizat, în măsura în care acest lucru este posibil, pentru că sistemul nu se pretează la absolut orice specializare. Nu poți să faci un astfel de sistem, deși unii îl practică, după părerea mea la filologie, la limbi străine unde se pun probleme de pronunție, de conversație. Există și sport la distanță la unele universități private.

Rep.: Studentul virtual nu vede deloc universitatea în acest sistem?

C.E.: Există desigur aspecte practice, care sunt greu de învățat de unul singur, dar sistemul acesta de învățământ la distanță vine cu forme de consiliere. Evident, se organizează și întâlniri fizice, dacă e la distanță nu înseamnă că nici nu vezi universitatea. Sunt întâlniri o dată pe lună sau de două ori pe lună.

Rep.: Este o noutate proiectul de e-learning?

C.E.: Nu este ceva nou, noi am avut mai multe asemenea proiecte, mai multe proiecte câștigate de colectivele de cadre didactice ale universității, proiecte de tip Tempus în care universitatea a fost chiar coordonatoare într-un consorțiu internațional care se numea Advanced Educational Tehnology Center. Acesta se preocupa tocmai cu stabilirea elementelor învățământului de tip la distanță și continuu. Acesta a fost primul proiect al universității, au urmat și altele, la nivel național, cum ar fi cel numit Centru Educațional Deschis pentru Tehnologii Educaționale Avansate, care, exact pe aceeași direcție, asigura coagularea elementelor pentru e-learning. De altfel, în urma acestor proiecte s-a și înfințat Departamentul de Învățământ cu Frecvență Redusă la nivelul universității. Între timp și alți colegi s-au implicat în aceste proiecte și sunt preocupări și la nivelul Facultății de Inginerie, unde există chiar și programe de studiu oferite în acest format.

Rep.: Cât de des este folosit acest sistem în mediul universitar?

C.E.: Acest format este destul de frecvent și de uzitat în destule locuri din țară, chiar dacă a fost puțin demonetizat prin anumite programe care ofereau mult mai ușor diploma. Distanța înseamnă uneori și distanța de educație.

Rep.: Universitatea „Petru Maior” a fost inclusă într-un set de 15 universități ce urmează a fi evaluate instituțional. Ce înseamnă acest lucru?

C.E.: În primul rând, vreau să vă spun că facem parte din lotul doi de universități care au intrat în acest program. A mai fost un lot, de 30 de universități, iar noi suntem planificați în a doua parte. În total, la nivelul țării, vor fi acreditate instituțional 45 de universități. Această acreditare este dată de ARACIS, care este un organ independent de Ministerul Educației care dă certificate de calitate procesului de învățământ. Orice specializare care dorește să organizeze examen de licență și să dea diplome este obligată să treacă prin faza de acreditare, în care promite și arată că are capacitatea să facă acel lucru. După trei promoții, o comisie specializată vine și verifică promisiunile făcute în faza de autorizare. Dacă îndeplinești aceste condiții înseamnă că poți da o diplomă care satisface niște criterii de calitate impuse la nivel național și care sunt conforme cu cele de la nivel european, ARACIS-ul fiind recunoscut pe plan european.

Rep.: Această acreditare instituțională presupune o altă fază de garantare?

C.E.: Acum s-a trecut la faza a doua, de la specializări la faza în care instituția este acreditată ca un tot unitar. Acum se analizează global toată universitatea din toate punctele de vedere, educațional, didactic, cercetare științifică, administrativ absolut toate elementele pentru a se vedea dacă întregul ansamblu, toată această sinergie există.

Rep.: Ce garanții oferă o astfel de acreditare?

C.E.: După analiză se dau o serie de calificative. Acestea pot fi: cu încredere ridicată, cu încredere, cu încredere limitată și neacreditare. Dacă primești încredere ridicată, aceasta este evident o garanție a calității. Sigur, e un proces foarte dificil dar un proces obligatoriu care dă garanția unei calități pentru că e o piață competitivă. Nu poți să lupți pe piața aceasta a universităților, pentru că sunt și foarte multe instituții private, decât având o etichetă de calitate. Ä‚sta e cel mai important lucru.

A consemnat Sanda VIÅ¢ELAR