Liceul si epoca de aur

Reporter : Cum a fost în urma cu 60 de ani  ?
Ceontea Calin : Perioada de început a anilor de liceu a stat sub auspiciile anilor 1947-1948, când vremurile erau foarte grele. Dar au trecut si acum vin alte vremuri grele, în special datorita batrânetii.

Rep.: Înainte de intrarea în liceu, a fost perioada monarhiei.
C. C.: Monarhia am prins-o de mic, si nu am reusit sa înteleg prea multe, doar din ce mi-au spus parintii. Din ce mi-au povestit ei, am ramas cu imaginea ca monarhia era una din solutiile ca aceasta tara sa iasa din marasma.

Rep.: Comunismul era proaspat instaurat…
C. C.: Anii de liceu au fost totusi deosebiti, deoarece în tinerete omul suporta orice. Noi am fost o clasa unita, o clasa care am fost si putin razvratiti, nu am fost cuminti din punct de vedere al solicitarilor directiunii scolii de atunci. Am avut si un director care nu prea ne-a  înteles, sau nu a vrut sa ne înteleaga, domnul director Jovmir Teodor. Dumnezeul sa-l ierte, si cu regret trebuie sa spun ca la ora actuala nu mai traieste nici un profesor pe care l-am avut în liceu.

Rep.: Cum era liceanul Ceontea Calin ?
C. C.: Mi-a placut tare mult sportul, am fost capitanul echipei de baschet a liceului. Alaturi de alti 6 colegi,  în 1951 am câstigat Campionatul Orasenesc la Baschet. În acei ani, liceele cu limba de predare maghiara dominau baschetul si noi am fost singura echipa care a spart aceasta dominatie, câstigând acest trofeu în 1951.

Rep.: Cum erau acei ani 50 ?
C. C.: Erau grei datorita lipsurilor pe care  le-am simtit cu totii. Noi nu am fost o generatie care sa facem deosebire între unul sau altul, ca venea de la tara, sau era de la oras. Chiar cei care au venit de la tara s-au integrat extraordinar între cei care erau asa zisi oraseni. Partea mai dificila a fost aceea ca ni s-au schimbat destul de des profesorii, desi unii, de când am început liceul, au fost alaturi de noi pâna la momentul absolvirii. Aici ma refer la profesorul de istorie Lupsa Ioan, profesorul Janet George de geografie, si Nedelcu Alexandru, care ne-a fost si diriginte în ultimul an, profesori si oameni deosebiti.

Rep.: Cum ati caracteriza clasa din care ati facut parte ?
C. C.: Eram o clasa minunata, foarte buna si pot spune ca din cei 43 elevi care am absolvit în 1951, doar 3  nu au terminat o facultate. si din cei care am facut o facultate, au iesit ingineri, medici, economisti, avocati, preoti, practic  toate categoriile sociale.

Rep.: Ce a urmat dupa terminarea liceului ?
C. C.: Am urmat cursurile Facultatii de Industrializare a Lemnului, am început-o la Bucuresti, si dupa reoganizarea activitatilor de studiu, am ajuns la Brasov, unde am terminat Institutul Forestier din Brasov în 1956.

Rep.: Cum se simtea comunismul atunci ?
C. C.: Atunci a fost perioada cea mai grea. Se simtea, mai ales ca eu când m-am mutat la Brasov, în perioada studentiei nu am avut alta locatie la camin, decât fosta puscarie din Brasov, unde am stat 42 într-o camera, studenti fiind. Brasovul se numea atunci Stalin, era în plina perioada a procesului de stalinizare a României.

Rep.: Ati prins mai multe perioade, Monarhia, Comunismul, Capitalismul …
C. C.: Mai mult am prins perioada comunista, care mi-a creat numeroase probleme.

Rep.: Ce fel de probleme ?
C. C.: Au fost probleme datorita regimului comunist de atunci, în special asupra  tatalui meu, care s-au repercusat si asupra persoanei mele. Dupa terminarea facultatii,  în 1956, tatal meu  a fost condamnat la 18 ani de închisoare, condamnat politic sub acuzarea de atentat la siguranta nationala. Din cei 18 a ispasit 8 ani de închisoare, pâna în 1964 când s-a dat decretul de amnistiere, când au fost eliberati detinutii politici. Am avut de suferit în aceea perioada deoarece nu puteam accede la un post de conducere datorita situatia tatalui meu, si am, fost deseori refuzat la modul foarte dur pentru accederea în vreo functie mai importanta.

Rep.: A venit apoi Revolutia din 89. S-a schimbat ceva ?
C. C.: O data cu schimbarea de regim în 1989, m-am astepta sa urmeze altceva decât ce s-a întâmplat. Din pacate nu a fost asa cum am sperat.

Rep.: Ce sfat le-ati da celor tineri ?
C. C.: Sa aiba rabdare, sa se gândeasca ca sunt români, si sa îsi îndeplineasca telul, dar doar daca le place ceea ce vor sa faca. Daca nu-ti place ceea ce faci, nu iese cum trebuie.

Rep.: Câta baza trebuie sa puna pe carte, pe studiu ?
C. C.: Dupa câte aud acum si tot ce se întâmpla, nu stiu ce valoare mai are aceasta sintagma, ai carte, ai parte. Copii care învata si sunt legati de carte cu siguranta vor avea si parte. Eu locuiesc între Liceul Unirea si Liceul Papiu, si în fiecare zi îi vad cum trec copii prin fata casei mele. Îi vad foarte zburdalnici, plini de entuziasm dar se pare ca ceva lipseste,  nu prea se implica în niste treburi mai serioase.