Mâna care nu dă, e uitată

Cu o vădită atitudine recalcitrantă, Nechita declara, la sfârșitul săptămânii trecute, că este “foarte ușor să critici, mai bine ar fi să ne ajute”, făcând referire la “îndrăzneala” de care au dat dovadă cei de la Amnesty International, în a critica lipsa de preocupare privind situația celor cu boli psihice.
La data de 4 mai 2004, un memorandum al organizației mai sus amintite a zguduit liniștea Ministerului Sănătății și nu numai. Memorandumul înaintat Guvernului României critica tratamentul psihiatric spitalicesc, cu grave încălcări ale drepturilor și demnității acestei categorii de pacienți. Era, totodată, și un apel adresat autorităților românești, pentru a remedia de urgență condițiile care au făcut posibile moartea, relele tratamente și neglijarea persoanelor cu probleme de sănătate mentală și dizabilități intelectuale, din unitățile cu profil psihiatric din România, totul pornind de la incidentul de la Poiana Mare, unde peste 20 de pacienți au murit de foame și frig. Atunci Guvernul s-a jurat pe tot ce a putut că va aduce schimbări spre bine. Atâta doar că, pe cât de repede a promis, a și uitat. Vremea scadenței, însă, a venit, iar organizațiile neguvernamentale au dat de aceleași deficiențe. Doar că, acum, pe hârțogăriile ministeriale, situația era retușată, în roz. Poanta nu a ținut, iar criticile aduse nu au căzut bine guvernului roșu, mai ales acum când se află în plină campanie electorală. Ministrul sănătății, Ovidiu Brânzan, tocmai își face mendrele electorale undeva în țară, probabil cu promisiuni deșarte, oricui se găsește să le audă. În aceeași situație este și secretarul de stat care răspunde de domeniul “psihiatrie”, Aurel Nechita, care figurează pe listele roșii din Galați. Pentru ei, sunt mult mai importante niște voturi în plus decât grija pacienților. În fond, de ce ar trebui să-și bată capul cu  problemele bolnavilor psihici dacă aceștia nu au drept de vot?
Nici în județul Mureș, situația din spitalele de psihiatrie nu este mai bună. Aceste unități s-au aflat întotdeauna printre codașii listelor de priorități. De fapt, aceste secții nu au primit mai nimic în ultimii ani
Din păcate medicii, și nu numai, chiar cred în  justețea gândirilor lor, care confundă scuzele cu motivul bine întemeiat. Cu o atitudine ce ridică pupincurismul și oportunismul la rang de artă și cu psihoza că noi românii merităm să fim ajutați, vom rămâne codași și la mila Europei, chiar dacă intrăm în UE.
Vom aștepta mâna de ajutor, iar dacă aceasta întârzie să apară vom scuipa fără ezitare spre ceea e înainte am venerat.