Moaștele Sf. Nectarie, ascunse creștinilor de Eugen Cândea

Cu toate că moaÈ™tele unui sfânt nu sunt proprietatea personală a nimănui, cu atât mai mult a vreunei feÈ›e bisericeÈ™ti, preotul Eugen Cândea, parohul Parohiei Ortodoxe din Voiniceni, comuna CeuaÈ™u de Câmpie, se comportă ca È™i cum acestea ar fi bunuri proprii È™i nu ale întregii comunităÈ›i de credincioÈ™i. Având în păstrare, de aproximativ o lună, moaÈ™te ale Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, Vindecătorul de boli, păstorul Parohiei Ortodoxe din Voiniceni a găsit “de cuviinÈ›ă†să le păstreze în secret, departe de ochii È™i urechile creÈ™tinilor din judeÈ›ul MureÈ™. Ba mai mult, părintele Eugen Cândea a afirmat, în mod incredibil, că este îngrijorat de creÈ™terea numărului de credincioÈ™i care vin să se roage la relicvele sfinte aflate în Biserica Ortodoxă din Voiniceni. Pentru conformitate, vă invităm să lecturaÈ›i dialogul următor, înregistrat sâmbătă, 3 noiembrie, în curtea casei parohiale din Voiniceni.

“Și anul trecut au fost È™i n-a È™tiut nimeni…â€

Reporter: Bună ziua, lucrez la ziarul “Zi de Zi†din Târgu-MureÈ™, treceam prin localitate È™i am auzit că aveÈ›i moaÈ™tele Sfântului Nectarie…
Eugen Cândea: O părticică foarte mică…

Reporter: Da, o părticică foarte mică… È˜i…
Eugen Cândea: Nu dau niciun interviu, vă spun din start, È™i vă rog să nu daÈ›i niciun anunÈ› în ziar despre lucrul ăsta. Puteam să fac asta de o lună de când sunt aici (moaÈ™tele – n.r.) dar nu am vrut…

Reporter: Dar nu vă doriÈ›i să vină creÈ™tinii?
Eugen Cândea: Dumnezeu È™tie cine trebuie să vină… Cei care trebuie să vină află altfel decât dintr-un ziar sau de la radio sau de la televizor… Deci nu vreau… Și vă rog să nu publicaÈ›i nimic…

Reporter: Mă surprinde, aÈ™a un pic… Chestiunile astea sunt importante să se cunoască…
Eugen Cândea: Nu facem lucrul ăsta pentru reclamă, nu facem lucrul acesta pentru niciun fel de beneficiu, decât pentru rugăciune. În mod normal trebuia să aducem părticica È™i celelalte – pentru că sunt mai multe, o casetă cu mai multe părticele – doar săptămâna asta, săptămâna de dinainte de hramul bisericii, care e în 8…

Reporter: Nu în 9? Ah, în 9 e praznicul…
Eugen Cândea: Hramul e în 8… Dar cel care ni le-a trimis ni le-a trimis mai repede cu o lună, nu È™tiu de ce… AÈ™a s-a întâmplat, aÈ™a a dat Dumnezeu. Dacă tot sunt la noi, facem în fiecare seară un acatist, o rugăciune. Dar nu vreau… Și anul trecut au fost È™i n-a È™tiut nimeni…

Reporter: Mă întreb È™i eu, n-ar fi normal să È™tie oamenii?!
Eugen Cândea: Cei care trebuie să È™tie au aflat deja!

Reporter: Doamne ajută!
Eugen Cândea: Să fiÈ›i sănătos! Nu vă supăraÈ›i, eu nu vreau să se transforme locul ăsta aÈ™a cum e Cuvioasa Parascheva sau la Dimitrie Basarabov…

Reporter: ProporÈ›iile sunt altele…
Eugen Cândea: Deja pe mine mă îngrijorează că seara, la început veneau 20-30 de oameni la acatist, acum vin 200. Deci pe mine mă îngrijorează lucrul ăsta pentru că…

Reporter: Pe de altă parte ar trebui È™i să vă bucure!
Eugen Cândea: Cum să spun eu, nu mă bucur pentru că vin doar oameni necăjiÈ›i, oameni bolnavi, oameni care chiar au mare nevoie de rugăciune È™i care au aflat. Și ei nu mai au nevoie să È™tie dintr-un ziar. Nu vă supăraÈ›i…

Reporter: Asta e, Doamne ajută!
Eugen Cândea: Nicio problemă, Doamne ajută!

“Să îmbrăÈ›iÈ™ăm cu credinÈ›ă moaÈ™teleâ€

În încheiere îi oferim părintelui Eugen Cândea un citat din cartea “Îndrumări misionareâ€, apărută în 1986, la Editura Institutului Biblic È™i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, sub coordonarea pr. prof. dr. Dumitru Radu. Poate, poate va înÈ›elege ceva despre adevărata menire a unor moaÈ™te! “Închinându-ne sfintelor moaÈ™te È™i altor rămăÈ™iÈ›e ale sfinÈ›ilor, noi cinstim pe ÎnsuÈ™i Dumnezeu, Care sălăÈ™luieÈ™te în SfinÈ›ii Săi È™i cu cucernicie ne închinăm harului Sfântului Duh, care lucrează prin ei în mod minunat. Nestricăciunea sfintelor moaÈ™te È™i săvârÈ™irea prin ele a minunilor arată lămurit că Biserica Ortodoxă stă pe temeiul adevărului Sfintei Scripturi È™i al Sfintei TradiÈ›ii bimilenare È™i că în ea sălăÈ™luieÈ™te È™i se arată în mod evident harul Sfântului Duh. Să venim deci la ei È™i să ne atingem de racla lor, să îmbrăÈ›iÈ™ăm cu credinÈ›ă moaÈ™tele lor, ca să luăm binecuvântare È™i ajutor de la ei. Din practica Bisericii, din tâlcuirea sfinÈ›ilor părinÈ›i, precum È™i din nenumăratele minuni – de-a lungul veacurilor – făcute de Dumnezeu prin moaÈ™tele sfinÈ›ilor, decurge datoria oricărui creÈ™tin de a cinsti sfintele religve. Biserica noastră se bucură de o bogată comoară de moaÈ™te, a multor sfinÈ›i protectori È™i rugători. Îi È™tim cu toÈ›ii. Dumnezeu ne-a lăsat să privim È™i să atingem moaÈ™tele sfinÈ›ilor pentru a ne întări sensibilitatea noastră omenească prin contactul direct cu o materie purtătoare de Duh sfinÈ›itor. Este, ca È™i în situaÈ›ia sfintelor Taine, dăruirea unui impuls materiei din noi, atât de legată prin suflet de duhul nostru. De aceea, urmând sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur, “Să venim deci necontenit la ei, să ne atingem de racla lor È™i să îmbrăÈ›iÈ™ăm cu credinÈ›ă moaÈ™tele lor ca să luăm binecuvântare de la ele È™i folos sufletesc spre dobândirea împărăÈ›iei cerurilorâ€, cum scrie el în Omiliile de laudă ale SfinÈ›ilor Mucenici.â€