Ne Paste un an fierbinte
Înainte cu un an de prima confruntare politica a deceniului, alegerile locale din 2012, semnalele electorale au început sa apara. Dupa ce în ultimii ani practic nu s-a facut mai nimic în al nostru judet sau municipiu resedinta, începând cu aceasta primavara lucrurile încep sa se miste. Ba un proiect de reabilitat drumuri judetene cu multe zerouri în coada anuntat de Lokodi, ba un parteneriat cu o puternica companie internationala zeificat de Florea, ba un proiect de lege initiat de Dobre sau un festival popular în zona de câmpie organizat de Pascan. Principalii actori pe scena electorala a anului viitor vor cu tot dinadinsul sa ia un avans în fata contracandidatilor, fiecare cu ce are la îndemâna.
Mai rau stau cei care nu au pârghiile unei functii publice si fondurile respectivei institutii. Acestia ramân cu promisiunile, criticile si convinsul votacului în mod cât se poate de oral. De exemplu cuplul Morariu&Socotar vorbeste foarte mult de investitorii pe care îi vor aduce în judet. Mai putin de modul în care vor face asta. Dar asta trebuie sa-i îngrijoreze doar pe votanti.
În toate cazurile prezentate mai sus este vorba doar de proiecte. Nici un am realizat ceva. Doar eternul „vom faceâ€. De care ne-am saturat în 20 de ani. si pe care se pare ca vom mai avea o data parte.
La celalalt colt, pesedistii lui Fratean se multumesc sa se certe între ei. Chiar sa se dea afara. Fara a avea taria sa scoata ceva concret la înaintare. Sa spune lucrurilor pe nume. Prefera sa lucreze pe ascuns, lovind mai mult din spate decât fatis. Sa critice portocaliul „dracului†care a distrus frumusetea de tara care era România pe vremea lui Nastase.
Din nou vom avea parte de „oferte†care de care mai dragute si incitante. Serbari, concerte, asfaltari, dichisiri, povestiri. De care ne vom bucura pe moment si le vom uita a doua zi. Dar care le vor aduce voturi. si poate noi mandate. În schimb românul va ramâne tot cu traiul de zi de zi. Gri, anost, fara speranta de mai bine. Ca doar pe masa nu vom pune promisiuni sau proiecte. Oricât de fascinante ar parea.
Ca tot am vorbit de masa, cea de Pasti nu va fi la fel de bogata pe cât ne-am dori. Preturile sunt occidentale, veniturile est-europene. Daca s-a ajuns sa dai pe un kilogram de carne de miel peste 20 de lei, nu ne miram ca românii devin vegetarieni. Majoritatea populatiei vor avea doar coada mielului pe masa. Restul va poposi la potentatii zile, cei îmbuibati de contracte cu statul sau functii publice. Pentru ei parca a înviat Hristos. Pentru noi restul parca doar a murit.
