Uncategorized

Paradoxurile unei arestări anunțate

Ce alternative au autoritățile unui stat normal în fața dezvăluirilor din presă? 1. Să reacționeze prin “sesizări din oficiu” și anchete oficiale; 2. Să le ignore; 3. Să-i decredibilizeze pe autorii acestora.

Trustul “GAZETA” a avut candoarea să creadă că funcționează într-un stat normal. Așa că, una după alta, mereu mai documentate și mai tăioase, mai percutante și mai necruțătoare, a continuat să publice noi și noi anchete jurnalistice “despre licitații trucate, parteneriate ascunse, politicieni, securiști și înalți polițiști corupți”. Faptele ilegale descoperite și lista autorilor – redate parțial în comunicatul de presă semnat de Aurelian Grama și Dan Pârcălab, directorii liberi ai trustului “GAZETA”, din care am citat – sunt în număr mult mai mare. Prinși în această interminabilă sarabandă a investigațiilor, ziariștii trustului au socotit că, mediatizându-și concluziile acuzatoare, și-au îndeplinit menirea. Este un “păcat” al breslei – iată ceva care, în sfârșit, îi unește -, acela de a nu urmări evoluția evenimentelor până la capăt și, eventual, de a insista pentru provocarea reacțiilor oficiale. Explicația se regăsește, poate, și în repulsia pe care o au în fața ideii prost înțelese – de “campanie de presă”. Au crezut că este suficient să tragă semnalul de alarmă în fața și auzul opiniei publice. S-au amăgit că restul vine de la sine. S-au îmbătat cu propriile iluzii, fără să observe că instituțiile statului nu aveau reacțiile oficiale adecvate la dezvăluirile publicate. Așa că, acum, ziariștii sunt cei care plătesc pentru utopiile pe care și le-au întreținut.

Spun “neadecvate” fiindcă, în interiorul instituțiilor, au fost reacții după aproape fiecare anchetă jurnalistică a GAZETEI. Însă, tăieturile din publicații au servit, în special, la construirea unor “dosare de presă” împotriva concurenților la diferite funcții din instituții! Pe baza acestor date compromițătoare mediatizate de ziariști, din când în când mai cade câte un cap de funcționar, dar nu prea repede ca să nu-și ia presa nasul la purtare, dacă află de “succesul” obținut. Așa se face că, deși instituțiile românești nu reacționează oficial la dezvăluirile din presă, funcționarii acestora acumulează resentimente împotriva ziariștilor.

Suntem, deci, în fața unui veritabil paradox: deși cele mai multe anchete de presă sunt ignorate din punct de vedere oficial, ele, în realitate, nu sunt trecute cu vederea de cei interesați. “Valorificarea” de către autorități a datelor dezvăluite în presă nu se face “la vedere”, de instituție, ci subteran și în nume propriu, de către angajații acestora. Cei vizați și acuzați de presă preferă, de cele mai multe ori, să nu iasă fățiș “la bătaie”, ci își folosesc puterea funcției și influența informală împotriva ziariștilor care i-au demascat. Printr-un mecanism diabolic, jurnaliștii devin adevărate ținte mișcătoare în această șerpărie de interese cvasioficiale pe care au zgândărit-o.

Reacțiile grupurilor de interese, afectate de presa de investigație, sunt subtile. În primul rând, ar fi o grosolănie să acționeze imediat împotriva ziariștilor. Apoi, ar fi și mai rușinos să opereze cu mijloace rudimentare, gen violențe fizice sau verificări fiscale repetate, care țin de “copilăria” tranziției postdecembriste. Se preferă decredibilizarea prin acuzații aiuritoare, puse în scenă cu cât mai mare tam-tam. Materia primă e furnizată, de obicei, de slugoii din poliție, iar instrumentul final predilect sunt cei din justiție. Niște imbecili sunt asmuțiți, iar alții, care ar trebui să-i țină de lesă, se prefac orbi în fața abuzurilor.

În urmă cu exact o săptămână, una dintre “sursele” mele mi-a relatat ce se pune la cale în Cluj de către un anume “mare” polițist “Tomiță”, lezat de “GAZETA” în interese, protejați și amor propriu. Nu este o coincidență întâmplătoare cu numele lui Toma Rus, șeful Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Cluj. Sunt una și aceeași persoană. Deși ar fi trebuit să mă gândesc că “sursa” nu m-a mințit niciodată, în fața absurdității planului premeditat de “Tomiță”, nu am dat atenție informației. Măsurile preconizate împotriva GAZETEI frizau patologicul. Din păcate, conjurația a reușit, chiar dacă provizoriu. Până la urmă se va constata că totul e prea peticit cu ață albă. După cum îl cunosc eu pe Liviu Man, una dintre victimele mascaradei, înțeleg de ce “Tomiță” are frisoane la gândul că președintele trustului GAZETA va fi liber. În numărul de mâine, voi demonstra cine și cum face șantaj de presă în România, care este ținta reală a anchetei declanșate împotriva GAZETEI și de ce aceasta este abuzivă și nelegală. Până atunci, poate cedez atâtor cereri, îl sun pe Pompiliu Bota și îi spun că mă înscriu în Baroul lui, să-mi apăr și juridic prietenii.

Alexandru LELE

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close