Pe plaiurile aurului verde

Sătenii din Ruşii Munţi valorifică din plin “frumuseţile naturii”

Ruşii Munţi, o comună aflată la poalele munţilor Călimani şi Gurghiu, este unul din puţinele aşezăminte rurale care profită din plin de resursele naturale pe care le valorifică din plin. Exploatarea masivă a lemnului, şi într-o mai mică măsură a turismului, conferă comunei o sursă financiară sigură. Cu toate acestea, sătenii mai au de înfruntat multe neajunsuri.

Comuna Ruşii Munţi cuprinde patru sate: Maioreşti, Sebeş, Morăreni şi Ruşii Munţi. Amplasarea comunei într-o zonă muntoasă conferă o serie de beneficii, de care sătenii profită din plin. Din 2000, an în care a început retrocedarea pădurilor care au aparţinut cândva comunei, starea materială a comunei s-a îmbunătăţit simţitor. S-au retrocedat 4035 de hectare de pădure care sunt administrate de Direcţiile Silvice Mureş şi Suceava, care virează primăriei impozite şi taxe ce au ajuns la aproximativ 9 miliarde de lei. În comparaţie cu această sumă, sumele primite de la CJ (care, spre exemplu, anul acesta au fost de 4,686 miliarde de lei) par a fi bani de buzunar. De fapt, suma primită de la CJ asigură doar cheltuielile administrative ale primăriei. Nu este de mirare că unele comune, care au ca principală sursă de venit banii primiţi de la CJ, sunt în pragul sărăciei.
Înainte de retrocedarea pădurilor, o importantă sumă de bani venea tot din valorificarea lemnului, însă de această dată, prin împădurirea fâneţelor, pe o suprafaţă de aproximativ 30 de hectare, de pe care se valorificau 500-600 metri cubi de lemn, care apoi se vindeau prin licitaţie. Valorificarea lemnului a atras după sine şi dezvoltarea unei industrii de prelucrare a lemnului.
Tot aici se află şi un Centru de Consultanţă Agricolă, cu opt comune arondate şi cu rolul de a transmite producătorilor agricoli informaţii şi noi tehnologii cu privire la cultivarea plantelor. Dacă în 1995 mai erau terenuri neprelucrate, acum ţăranii au început să-şi valorifice pământurile. O mare problemă a sătenilor o reprezintă pagubele produse de mistreţi. Terenurile aflate la periferia comunei (care reprezintă cam 30 la sută din totalul terenurilor agricole) nu se pot cultiva din această cauză, şi se utilizează doar ca zone de fâneţe. Creşterea animalelor, în special a bovinelor şi a cabalinelor reprezintă încă o sursă de venit.

Turismul, o sursă de venit neexploatată

Şi dacă lemnul este exploatat din plin, turismul este o sursă de venit căreia nu i s-a acordat suficientă atenţie. Cel puţin nu încă. Deocamdată, singura zonă turistică este la Morăreni, unde acum şase ani s-a înfiinţat un complex turistic. Hotelul, restaurantul, piscina şi discoteca de aici asigură o frecvenţă turistică însemnată pe timp de vară. Problema este însă pe timp de iarnă, când turiştii se înghesuie pe pârtiile de schii aflate în amonte de această comună. “Turismul nu este suficient exploatat. Pe timp de vară frecvenţa turiştilor care vin la Morăreni este uneori peste aşteptări, însă iarna nu se poate vorbi despre turism, deşi sunt condiţii naturale bune. Spre exemplu, dispunem de o zonă unde s-ar putea amenaja o pârtie de schi, lungă de doi km. Amenajarea ei ar aduce noi perspective turismului local. S-ar dezvolta un complex turistic, care ar fi benefică atât turiştilor cât şi comunei”, a declarat Chiş Bălan Ilie, primarul comunei.

Apa potabilă nu va mai fi o problemă

Introducerea apei potabile şi racordarea gospodăriilor este încă o problemă a sătenilor. Deja cişmelele au fost instalate şi urmează ca din primăvară sătenii să se racordeze. Există însă şi condiţia ca gospodăriile să dispună şi de hazna vidanjabilă. Binenţeles că introducerea apei în gospodării necesită un sacrificiu material pentru săteni. Numărul celor care se vor racorda este încă nesigur. Pentru cei care nu-şi vor permite acest lux le rămâne vechea metodă, cea a căratului de apă în găleţi.
Dacă introducerea apei potabile este o problemă pe jumătate rezolvată, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre canalizare. Încă din 2002 s-a făcut un studiu de fezabilitate şi cu posibilitatea ca prin Sapard să se obţină şi finanţarea necesară. Însă proiectul nu a mai fost acceptat. “Valoarea acestor lucrări se ridică la suma de 2,4 milioane de euro. Prin programul Sapard s-ar fi obţinut suma de 1 milion de euro, iar restul ar fi fost suportat din fondul CL. Aşteptăm redeschiderea proceselor de preluare a proiectelor pentru infrastructură, dar nu se ştie când anume o să se întâmple,” a spus primarul comunei.

Şcoli mai calde

Fondul generos de care dispune primăria a permis efectuarea unor lucrări de renovare precum şi de dotare a principalelor instituţii ale comunei. Astfel, cu începere din acest an, cele patru şcoli generale dispun de încălzire centrală, iar trei au fost renovate. A fost modernizat şi mobilierul din şcoli. La capitolul dotări cel mai însemnat lucru ar fi existenţa a 12 calculatoare. Dispensarul medical care deserveşte comuna a fost şi el pus la punct.
Târgul tradiţional al Rusaliilor şi al portului popular, este un eveniment cu o vechime considerabilă, ce se ţine în fiecare an. Programele de folclor şi expunerea tarabelor reprezintă câteva puncte de atracţie al festivalului.
Exploatarea din plin a resurselor naturale reprezintă sursa de vivacitate a acestei comune. Spre deosebire de comunele aflate în zone de câmpie, şi unde resursele naturale sunt mai sărace, Ruşii Munţi este un caz mai fericit, unde sătenii îşi pot asigura un trai mai decent datorită surselor naturale pe care le valorifică.

Atestarea documentară a localităţii Ruşii Munţi datează din 1228. În 1509 satul apare sub denumirea de Nagy Oroszfalu, adică Ruşii Mari. Prima atestare românească datează din 1733. Comuna a făcut parte din cadrul regimentului II românesc de graniţă din 1764 şi până în 1851. Aici se afla graniţa ce despărţea Moldova şi Ţara Românească de Imperiul Austo-Ungar. Interesant este faptul că, deşi se afla la punctul de întâlnire a două naţii diferite, aici majoritatea sătenilor din această comună au fost români. Şi astăzi se menţine acest raport, 99 la sută din locuitori fiind români. În schimb, în comuna vecină, Aluniş Mureş, raportul se schimbă radical.

Furtul cablurilor de aluminiu, o afacere profitabilă

“Avem mari probleme cu releul de televiziune ce aparţine de Direcţia de Telecomunicaţii Cluj. Acesta nu funcţionează pentru că s-a furat cablul de alimentare pe o distanţă de 1,3 km. Cei care l-au furat au făcut bani frumoşi prin vânzarea cablurilor de aluminiu. Am făcut nenumărate cereri spre Direcţie, dar răspunsul este mereu acelaşi: “nu avem bani.”