„Al doilea Război Mondial s-ar fi putut încheia în 1943!” (II)

Un interesant dialog între Valentin Falin (doctor în științe istorice) și Viktor Litovkin (comentatorul pe probleme militare al agenției Ria Novosti) despre paginile puțin cunoscute ale celui de-al Doilea Război Mondial (informații care au fost ascunse și care ar fi putut influența în mod decisiv deznodământul ostilităților) conduc spre concluzia că cel de-al Doilea Război Mondial s-ar fi putut încheia în anul 1943!

Viktor Litovkin: Credeți că al Doilea Război Mondial s-ar fi putut încheia mai devreme?

Valentin Falin: Să punem altfel problema: de ce a fost intervenția Aliaților plănuită pentru anul 1944? Nimeni nu se concentrează asupra acestui aspect, însă data nu a fost aleasă aleatoriu. Occidentul a luat în calcul serioasele pierderi ale efectivului armatei ruse în Stalingrad. De asemenea, și pierderile înregistrate la Kursk au fost semnificative (a pierdut mai multe tancuri decât germanii). În 1944 armata rusă înrola tineri în vârstă de numai 17 ani, iar satele erau aproape goale. Băieții născuți între anii 1926 și 1927 nu erau recrutați doar în cazul în care lucrau în uzine care nu se puteau dispensa de munca lor. Serviciile secrete americane și britanice au apreciat situația și au căzut de acord asupra faptului că URSS ar fi urmat să-și consume potențialul ofensiv până în primăvara lui 1944. Ea ar fi rămas fără resurse umane și incapabilă să facă față luptelor. Până și conspirația împotriva lui Hitler a fost plănuită astfel încât să coincidă cu intervenția aliaților. Generalii ajunși la putere în Reich ar fi urmat să dizolve Frontul de Vest și să permită americanilor și britanicilor să ocupe Germania și „să elibereze” Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia și Austria… Armata Roșie urma să fie stopată în decursul anului 1939.

Operațiunea „Ardeni”

Viktor Litovkin: Armatele americană și britanică au realizat o intervenție și în Ungaria, în apropiere de Balaton, pentru a ajunge în Budapesta, însă germanii le-au învins.

Valentin Falin: Nu a fost vorba atât despre o intervenție în forță, cât despre un grup de contact ce a dorit să stabilească o legatură cu forțele ungare anti-naziste; însă acesta nu a fost singurul eșec. Hitler a supraviețuit atentatului asupra vieții sale, Rommel a fost rănit și a trebuit să renunțe la participarea la lupte, în ciuda faptului că Occidentul se baza pe activitatea sa. Alți generali și-au pierdut curajul, iar lucrurile au luat turnura cunoscută. Americanii nu au trecut prin Germania în sunet de surle și fanfare, au fost nevoiți să se implice în noi lupte (cum ar fi, spre exemplu, Operațiunea Ardeni). Cu toate acestea, și-au urmărit scopul până în final, chiar cu cinism. Să vă dau un exemplu concret. Soldații americani s-au apropiat de Paris, iar în oraș a izbucnit o rebeliune. Americanii s-au oprit la o distanță de 30 de kilometri de intrarea în capitala franceză și au așteptat ca germanii să-i anihileze pe rebeli, întrucât cei mai mulți dintre aceștia erau comuniști. Numărul victimelor a fost apreciat a se situa între 3.000 și 5.000 de persoane. Însă rebelii au preluat controlul și abia în acest moment au intrat americanii în Paris. O situație asemănătoare a existat și în sudul Franței. Revenind la perioada despre care vorbeam, în toamna lui 1944 au avut loc mai multe întruniri în Germania, conduse inițial de Hitler și apoi, la ordinul său, de generalul Alfred Jodl și de mareșalul Wilhelm Keitel. Ideea centrală a acestor discuții era următoarea: dacă germanii i-ar fi putut invinge pe americani, atunci SUA și Marea Britanie ar fi putut deveni interesate sa participe la negocierile ce au avut loc la Moscova, în secret, în anii 1942-1943. Berlinul nu a plănuit Operațiunea Ardeni pentru a câștiga războiul, ci pentru a tulbura relațiile dintre Occident și Uniunea Sovietică. SUA ar fi urmat să înțeleagă cât de puternică era Germania și cât de important era rolul său în conflictul dintre puterile occidentale și URSS. Iar aliații nu au avut destulă putere sau voință pentru a opri Armata Roșie când aceasta s-a apropiat de teritoriul Germaniei. Hitler a subliniat faptul că nimeni nu ar fi discutat cu o țară aflată în pericol și că negocierile ar fi putut începe numai atunci când Wehrmacht-ul ar fi demonstrat că este puternic.

Luarea prin surprindere a adversarilor constituia punctul forte al germanilor. Aliații au decis să pună punct luptelor pe timpul iernii, considerând că Alsacia și Munții Ardeni reprezentau un loc perfect pentru o scurtă vacanță și unul nepotrivit pentru ostilități. Germanii, pe de alta parte, intenționau să ajungă până în Rotterdam și să ia trupele americane prin surprindere.

Lansarea operațiunii a fost amânată de mai multe ori. Germanii nu dispuneau de destui soldați; prin urmare, operațiunea a fost demarată în iarna anului 1944, când Armata Roșie a dus cele mai dure lupte în Ungaria, în apropiere de Balaton, lângă Budapesta. În acest moment erau puse în joc ultimele resurse de petrol – în Austria și Ungaria, care erau controlate de Germania.

Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Hitler a decis să apere Ungaria, în ciuda tuturor impedimentelor și pentru care, în timpul operațiunii Ardeni și imediat după operațiunea Alsacia, Hitler a retras trupe din Occident și le-a trimis pe frontul sovieto-ungar. Principala forță germană din operațiunea Ardeni, trupa SS 6, a fost retrasă din Munții Ardeni și trimisă în Ungaria.

De fapt, redistribuirea trupelor a început chiar înainte ca Roosevelt și Churchill să i se fi adresat lui Stalin, implorându-l, dacă putem traduce limbajul diplomatic în termeni comuni: „Ajutor, salvați-ne, suntem în pericol!”

Deținem dovezi ce demonstrează că Hitler credea că, dacă aliații noștri ne-au părăsit de atâtea ori și voiau să afle dacă Moscova și Armata Roșie puteau face față, și noi vom face același lucru. În anul 1941 au așteptat să cadă capitala sovietică, în 1942 nu numai Turcia și Japonia, ci și SUA așteptau ca noi să cedăm Stalingradul pentru ca ei să își reconsidere politica. Aliații nu ne-au făcut cunoscute informațiile obținute prin intermediul serviciilor de informații, informații legate de planurile germanilor pentru o operațiune în zona Donului, a Volgăi și a Caucazului.

Verdict: Posibil!

Viktor Litovkin: Rușii au primit informația datorită aparatului de spionaj Rote Kapella.

Valentin Falin: Americanii nu ne-au oferit nici o informație, cu toate că ei cunoșteau datele și locurile operațiunilor plănuite. Când Eisenhower a fost numit comandant pe cel de-al doilea front, i s-a ordonat să pregătească Operațiunea Overlord, însă fără a scăpa din vedere posibilitatea demarării Operațiunii Rankin. În cazul în care ar fi existat condiții favorabile pentru punerea în practică a planului Rankin, toate eforturile ar fi fost îndreptate în această direcție, urmând ca operațiunea Overlord să fie anulată. Revolta din Varșovia, precum și alte evenimente, au creat premisele necesare realizării acestui plan.

În aceste condiții, sfârșitul anului 1944 și începutul lui 1945 au constituit adevărate „momente ale adevărului”. Nu era vorba despre un război pe două planuri, ci despre un război împotriva a doi adversari. Formal, aliații erau implicați în ostilități, ceea ce era foarte important pentru noi, întrucât reușeau să distragă atenția unei fracțiuni importante din armata germană. Cu toate acestea, principalul plan al lor era acela de a stopa, în măsura în care era posibil, URSS, după cum a declarat Churchill, sau, după cum au afirmat unii generali americani, „să-i oprească pe urmașii lui Gingis Han”. Churchill a formulat aceasta idee în octombrie 1942, exprimându-și fără nici un ocoliș poziția anti-sovietică înainte de contraofensiva rusă din 19 noiembrie, afirmând: „Ar trebui să oprim acești barbari cât mai departe înspre Est”.

Nu am intenția de a submina faptele aliaților noștri, ai căror soldați au luptat ca și noi, fără a cunoaște intrigile politice și planurile liderilor, au luptat plini de vitejie și sinceritate. Încerc doar să explic cât de complicată, controversată și periculoasă era situația de atunci pentru noi, înainte de finalizarea războiului, precum și cât de dificilă este uneori luarea unei decizii.

Viktor Litovkin: În concluzie, al doilea Război Mondial s-ar fi putut încheia cu mult mai devreme?

Valentin Falin: Ca să fiu sincer, cred că ar fi fost posibil dacă aliații noștri ar fi fost loiali față de obligațiile pe care le aveau, dacă și-ar fi îndeplinit datoria față de URSS în anii 1941, 1942 și 1943. Însă nu au făcut-o, iar războiul a continuat. Mai important, dacă nu ar fi existat aceste amânări în crearea celui de-al doilea front, ar fi existat cu 10-12 milioane mai puține victime printre ruși și aliații săi, în special în partea ocupată a Europei. Nu ar mai fi existat, și cred că ar fi un argument suficient chiar și numai acesta, Auschwitz-ul, care a început să funcționeze abia în anul 1944.

Ria Novosti