O dezbatere riscantă, dar interesantă
A vorbi despre regionalizare la Târgu Mureș, la mijlocul lunii martie, ar putea putea părea o sfidare a istoriei sau a frustrărilor unor nostalgici. A vorbi cu calm și luciditate despre soluțiile care ar putea face din România un stat funcțional pe bucăți și întreg totodată denotă responsabilitate. De aceea, ideea celei mai tinere organizații neguvernamentale locale, LIDER, de a organiza o dezbatere pe această temă merită aprecieri. Din păcate, această asociație s-a născut din PSD, motiv pentru care oamenii puterii au refuzat să participe la discuții, fie pentru că au subapreciat importanța dezbaterii, fie au considerat-o o capcană. În schimb, au participat consilierul de preaderare Birgitte Schliewenz și Cristian Pârvulescu, președintele Asociației Pro Democrația, care nu au făcut simple acte de prezență ci au adus argumente pertinente, înțelese chiar și de cei care nu pricep, de regulă, nimic din procesul de integrare, cu atât mai puțin cel de regionalizare.
Ce este de fapt regionalizarea? Formarea unor structuri teritoriale mai eficiente, descentralizate, care asigură locuitorilor acestora garanția că banii pe care îi produc rămân la ei. Mai înseamnă cultivarea și păstrarea tradițiilor și culturii acelei zone, ceea ce nu înseamnă că se transformă într-un teritoriu închis. Din păcate, cu concursul politicienilor și din cauza reminiscențelor vremii, regionalizarea în această zonă se traduce prin spaima că vin ungurii și ne iau Ardealul.
De când este monitorizată România, rapoartele de țară au relevat incapacitatea administrativă și reticențele apărute din cauza aspectelor etnice ale problemei. Å¢ara noastră nu se află în fața primei sfidări regionale, Carol al II-lea introducând ținuturile. Criticii conceptului de regionalizare nu trebuie să intre în panică, deoarece acest lucru nu se va întâmpla mai repede de 2011, grație grabei cu care PSD s-a grăbit să închidă capitolul de politici regionale cu Uniunea Europeană. Regiunile admistrative (8)
s-au înființat de mai bine de șase ani, dar singura lor menire a fost aceea de acaparare a fondurilor europene.
Există un gen de patriotism care ar trebui să fie mult deasupra celui național, patriotismul local. Acesta funcționează în special în Transilvania. Avem de-a face cu suficiente exemple de români plecați în alte țări care preferă să spună că sunt ardeleni, nu români. Astfel se înlătură suspiciunile că acea persoană este mai dispusă să bage direct în geantă produsul de pe raft decât să-l plătească.
Indiferent de părerile politicienilor, interesul care ar trebui să primeze este cel al dezvoltării comunității în care trăim. Ideea că, dintr-o generozitate păguboasă, acceptăm ca taxele și impozitele noastre să meargă în zonele defavorizate este cât se poate de comunistă.
Ar trebui să ne întrebăm și să găsim soluții la bunul mers al economiei consumând produsele autohtone, dar asta înseamnă să renunțăm la snobism; ar trebui să respectăm identitatea culturală și etnică al celuilalt, dar asta ar însemna prea multă toleranță din partea unora.
Ar trebui să învățăm ce înseamnă respectul și atunci ne-ar fi mult mai ușor să înțelegem totul.
de Cora MUNTEAN
