“PSD a primit un bolovan în cap”

Alina Mungiu-Pippidi răspunde acuzelor aduse de PSD:

De curând, PSD a sărit ca ars de ştampila de vot. Semnalul dureros la care a reacţionat partidul de guvernământ a fost declanşat de un sondaj de opinie realizat de CURS şi dat publicităţii de Societatea Academică Română (SAR). Conform acestuia, PSD este în scădere în preferinţele electoratului, în schimb vine tare din spate o posibilă alianţă de centru dreapta formată din PNL şi PD. Alianţa ar cumula circa 28 la sută din voturi, faţă de 43 ale PSD, ceea ce reprezintă o ameninţare serioasă pentru partidul de guvernământ, întrucât, de regulă, puterea pierde cea mai mare parte a electoratului în anul dinaintea alegerilor. Panicat, PSD a reacţionat vehement, prin vocea lui Dan Matei Agathon, secretarul general al partidului. În replică, GAZETA de Cluj a realizat un scurt sondaj de opinie pe un eşantion reprezentativ al argumentelor Alinei Mungiu-Pippidi, preşedintele SAR:

GAZETA de Cluj: De ce credeţi că Raportul SAR a declanşat riposta dură a PSD?
Alina Mungiu-Pippidi: Dezbaterea declanşată de vreo săptămână în jurul propunerii SAR de a uni opoziţia democratică românească după modelul Kostov a căzut în balta politicii noastre autohtone cu mare splash. Pentru PSD a fost ca un bolovan, le-a căzut în cap şi de atunci nu-şi revin: ba lansează comunicate că e o conspiraţie cu sondaje falsificate, ba pun bietele birouri de presă să răscolească pe Internet să vadă cine dracu e Kostov, cine îl plăteşte şi ce vrea (că are un nume suspect), ba dau a înţelege că ne ascultă telefoanele (de ce – publicăm tot ce vorbim la telefon?). De, eu zic că ideea e bună, de a stârnit aşa o spaimă. Dl. Năstase se teme de o uniune a opoziţiei şi se teme de o societate civilă puternică şi independentă. Mă mir că nu se găsesc oameni în partid care să vadă că strategia asta agresivă e perdantă.

România are nevoie de o forţă de opoziţie unitară şi puternică

GAZETA de Cluj: Cum apreciaţi acuzele de “fundamentalism anti-PSD” şi de politizare a demersului ştiinţific al SAR, acuze care v-au fost aduse de partidul de guvernământ,? 
Alina Mungiu-Pippidi: Este o legătură între un sistem politic dominat de un singur partid (la alegerile viitoare, noi vom avea 11 ani din 15 cam acelaşi partid la guvernare) şi rata de corupţie. Mai eficient decât orice legi anticorupţie – pe care trebuie să le aplice tot cei care sunt la putere (şi au, deci, de unde fura) – este să ai o alternanţă la putere sănătoasă şi echilibrată, între forţe comparabile. Chestia asta subversivă reiese din analiza comparativă, nu am descoperit-o noi, şi concluzia ei este că România are nevoie de o forţă de opoziţie unitară şi puternică. Vreo 60 la sută dintre români, printre care cei mai educaţi, cred şi ei la fel. Asta înseamnă că trecerea de la partidele noastre de opoziţie slabe la o uniune performantă, care să ajungă periodic la guvernare şi să împiedice, prin acest singur exerciţiu, capturarea statului de un singur grup, e o chestiune de interes public, şi nu trebuie să fii partizanul cuiva ca să te preocupe acest lucru. Furia PSD pleacă de la faptul că analizele noastre sunt moderate, credibile şi mai ales sunt foarte folosite pe plan internaţional.
GAZETA de Cluj: Care sunt – în opinia Dvs. – mijloacele prin care guvernul manipulează opinia publică?
Alina Mungiu-Pippidi: PSD dispune de controlul mediilor publice, unde numeşte şefii, iartă periodic de datorii la buget vreo două televiziuni private, l-a angajat pe directorul IMAS, unde îşi comandă sondajele proprii direct în Guvern. Să mai continuu? Regional şi local e şi mai rău.

Judecătorii greşesc, dar Guvernul nu!

GAZETA de Cluj: Care sunt – în opinia Dvs. – mijloacele prin care guvernul îşi subordonează justiţia în folos propriu?
Alina Mungiu-Pippidi: Eu cred că judecătorii din România au potenţialul să devină o forţă independentă, dar amestecul politic e catastrofal. Aş vrea să cred că judecătoarea Ciucă e urmărită într-adevăr pentru corupţie, dar mă tem că furia contra ei vine de la faptul că i-a organizat pe judecători, i-a făcut să vadă că au o asemenea forţă, au dat în judecată Ministerul, au câştigat, au executat silit datornicii locali etc. De asta judecătorii au sărit s-o apere. Când au fost alegeri pentru CSM înţeleg că a fost printre primii. Puterea promite în exterior că renunţă la recursurile în anulare, dar ele se ţin lanţ, sub pretextul că judecătorii greşesc, dar guvernul nu! Cum se poate ca Ministerul Justiţiei să ceară Parchetului Naţional Anticorupţie să deschidă ancheta contra lui Traian Băsescu (pentru care a mai fost anchetat de două ori acum opt ani)? Asta e politizare pe faţă a justiţiei! Proiectul de lege pentru organizarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), aspect cheie pentru independenţa justiţiei, nu a fost finalizat. Mai rău chiar, nici nu a fost făcut public sau discutat cu societatea civilă şi donatorii internaţionali. şi mai rău: modul în care acţionează abia împrospătatul CSM (care l-a criticat pe preşedintele Curţii Supreme de Justiţie pentru abuz, pe motiv că l-a chemat la ordine pe un procuror în timpul unui proces) arată că această instituţie va deveni importantă doar dacă numirea membrilor săi va fi controlată, înlocuind astfel Ministerul Justiţiei ca mijloc de control politic. Există un alt risc serios: numirea pe criterii politice a noii Curţi de Casaţie (care va înlocui Curtea Supremă după schimbarea Constituţiei), pe măsură ce majoritatea actualilor membri îşi vor termina mandatele în următorii doi ani. Semnalele în domeniu sunt ambigue, multe măsuri reformiste au fost adoptate prin ordonanţe de urgenţă, uneori fără să existe coordonare, în vreme ce practica curentă se află în contradicţie cu aceste măsuri.
Dorin PETRIŞOR