Renașterea castelului Haller din Ogra

La aproximativ 20 de km de Târgu Mureș, în comuna Ogra se află unul din puținele castele mureșene pe care ți-e drag să le privești. Intrat pe mâna unor proprietari care știu „cu ce se mănâncă” turismul, acesta învie încet, încet din propria-i ruină. Aici va fi amenajată o pensiune cum numai prin străinătate mai vezi, cu 15 camere decorate în stil antic, cu o cramă amenajată la demisol, băi termale și doc la râul Mureș.

Castelul Haller din Ogra are o istorie impresionantă. Construit în secolul 16, acesta a fost, pe rând, în proprietatea mai multor familii nobiliare. Poveștile bătrânilor spun că, după naționalizare, ultimul stăpân al domeniului a fost arestat și obligat să muncească în rând cu restul țăranilor pe pământurile în care el fusese stăpân.

András bacsi avea doar 12 ani pe atunci, dar își amintește, de parcă ieri s-ar fi întâmplat totul.

„Groful era de treabă. Nu exista om care să aibă o nevoie și pe care să nu-l ajute. Părinții mei lucrau amândoi la el și erau foarte mulțumiți. De fapt, toată lumea îl vorbea numai de bine. După război, prin 1946, au venit și nu știu de ce l-au arestat. Noi ne-am speriat și am fugit, că eram copii, dar cei care au văzut ne-au povestit că l-au pus la cele mai grele munci. Mare păcat și-au făcut cu el.”

În fața castelului, pe locul unde acum trece drumul erau așezate, destul de ciudat, grajdurile moșiei.

„Averea grofilor nimeni n-o știa. Aveau și moară la râu, pământurile erau tot timpul cultivate, grajdurile erau pline de vite, plus că mai aveau și alte moșii.”

Cu toate acestea, în castelul din Ogra, practic nu stătea nimeni. Toată familia Haller locuia în Sânpaul, acolo unde aveau un castel mult mai mare și mai frumos.

„Castelul de aici era folosit numai când veneau grofii la moșie. În rest, grija lui o purtau slugile. Oamenii munceau de drag la conac și o duceau foarte bine. Dar a venit naționalizarea și s-a ales praful de tot.”

Istoria moșiei Ogra

Localitatea Ogra e atestată documentar din anul 1376, când apărea sub numele de „Poss.Wgra,Vgra”. Aparținând de-a lungul secolelor domeniului Sânpaul, istoricul de moștenire a satului Ogra se leagă de proprietarii comunei din apropiere. Astfel, prima proprietară a celor două moșii a fost familia Szentpáli. După dispariția acestei familii, în anul 1479, regele Matei Corvin a donat Sânpaul împreună cu Ogra și cu alte sate lui Korvin János. Nu peste mult timp, Ogra a intrat în posesia familiei Szengyörgyi, ca apoi, aceasta să fie preluată de familia Hosszúaszói. Mai târziu, proprietarul satului devenea protopopul Barlabási János. El a fost urmat de Alárdi Ferenc, apoi de Bátori Kristóf. Abia în anul 1609 domeniul Sânpaul și Ogra a intrat în posesia familiei Haller.

Edificiu luxos

și preoți particulari

Interiorul castelului Haller arăta odinioară orbitor de luxos. Camerele erau boltite, iar încăperile erau decorate cu stucatură și pictură murală. Candelabrele erau aduse din Viena, iar mobilierul din lemn masiv din Paris. În acest edificiu deosebit exista și o capelă romano-catolică privată în care slujeau călugări franciscani plătiți și ținuți de stăpânii castelului.

În secolul 20, după naționalizare au avut loc schimbări majore în castel, frumusețea originală a fost distrusă în favoarea kitch-urilor impuse de noile timpuri. Pictura murală a fost răzuită aproape complet, pereții au fost zugrăviți cu var sau cu humă, acoperișul împreună cu tavanul au fost demolate și înlocuite cu unele de o calitate îndoielnică, ușile și ferestrele au fost și ele înlocuite cu altele mult mai potrivite mentalității vremii. Aici s-au adăpostit pe rând o școală, un internat, sediul miliției și Consiliul Popular până în 1950 când clădirea a fost abandonată. Așa a ajuns în ruină castelul care pe vremuri era curtat de întreaga nobilime transilvăneană.

Castelul prinde viață

Starea actuală a edificiului este extrem de promițătoare. La începutul lui 2007, acesta a fost cumpărat de la moștenitori de o familie de oameni simpli, dar foarte inimoși. „Castelul arăta groaznic, acoperișul se dărâma, demisolul era plin de apă, iar ferestre și uși nu existau deloc. Era descuranjant”, își amintește capul familiei Csaba Foris.

Cu toate acestea s-au încăpățânat să-l cumpere. Văzuseră prin alte țări astfel de castele așa că le-a intrat microbul în sânge. Au adunat toate economiile familiei, s-au împrumutat prin bănci și s-au apucat serios de treabă. Deși rezultatele n-au întârziat să apară, greul abia începe.

„Până-n prezent am făcut doar lucrările care erau urgente. Am întocmit toată documentația, am schimbat acoperișul și am început reparațiile. Merge destul de greu, pentru că e o clădire istorică și totul trebuie făcut cu dichis. Întregul proiect e estimat undeva la 500.000 de euro, iar noi am investit până în prezent numai 100.000, așa că suntem la început.”

În castelul de altădată, va fi amenajată o pensiune de trei margarete. Aici, noul și vechiul vor trebui să se împace pentru a oferi vizitatorilor atât un castel autentic, cât și o foarte confortabilă pensiune.

„Tencuitul clădirii se face cu mortar pe bază de var și nisip, cum era tencuiala originală. Pereții vor fi îmbrăcați în lambriuri, iar mobila va trebui să fie făcută pe comandă doar din lemn masiv și doar în stilul antic al clădirii. Și totuși, de aici nu vor lipsi frigiderele în cameră, televizoarele, cablul de internet sau aerul condiționat. E destul de dificil de împăcat cele două extreme, astfel încât să nu creăm kitch-uri, dar sunt sigur că vom reuși.”

Statul român se implică, primăria nu prea

Din totalul investiției de 500.000 de euro, statul român ar trebui să contribuie cu aproximativ 200.000. Și lucrul acesta chiar pare să se întâmple. „Am depus deja toate documentele necesare primirii fondului nerambursabil și lucrurile încep să se miște. În 24 ianuarie urmează să primim răspunsul.”

Un singur lucru a rămas ca pe vremea nobililor Haller: drumul. Desfundat și plin de noroaie, acesta nu s-a schimbat prea mult în ultima vreme. Primăria nu pare să acorde o atenție specială acestui drum:

„La noi în comună toată lumea e egală. Dacă e să asfaltăm drumuri comunale, o să o facem în limita posibilităților, dar nu neaparat drumul care trece prin fața castelului. În Ogra nimeni nu are nici o prioritate față de alți cetățeni” a declarat Ioan Medieșan, primarul comunei.

„Ne facem noi drum”

Proprietarii castelului nu sunt deloc deranjați de lipsa de sprijin a primăriei. „Ne facem noi singuri drum, direct de la șosea. În jurul castelului o să amenajăm un foarte frumos parc, o parcare și o grădină de vară. Să-ncepem să funcționăm, că investiții vom mai face. Mă gândesc la niște băi termale, la o ieșire la Mureș, unde turiștii se vor putea plimba cu bărcile pe râu. Avem multe idei, important e să terminăm și să ne vină turiști ” a adăugat Csaba Foris.

Allain CUCU

allain@ziaruldemures.ro