Sârbu, vaca și baletul

Mulți spun că agricultura este unica șansă a României de a răzbi prin această criză, dar dezastrul păstorit în acest moment de ministrul Ilie Sârbu anulează orice speranță până și celor mai optimiști dintre specialiști. Decapitarea celor 60 de directori ai APIA acum două luni, pe motiv de incompetență, s-a întors ca un bumerang împotriva ministrului PSD, măsura dovedindu-se eminamente politică, fără legătură cu eficiența, așa cum pretindea Sârbu. Împins de la spate de valul de schimbări pe care coaliția PDL-PSD l-a stârnit de la centru înspre teritorii, Sârbu a omis, se pare, faptul că jumătate dintre șefii APIA au fost puși în funcții chiar în perioada mandatului său anterior ca ministru al Agriculturii (2001-2004) și mulți dintre ei erau buni specialiști. Faptul că subvențiile către agricultori nu au fost plătite la timp, la termenul de 15 martie 2009, a fost până la urmă doar un pretext politic, deoarece mi-e greu să cred că APIA stătea călare pe un purcoi de bani și nu vroia, nici de-a’ dracului, să facă transferul în contul fermierilor. În realitate, banii respectivi nu au ajuns la timp deoarece decizia stătea tot în pixul vreunui prim-ministru, ministru al Agriculturii ori al Finanțelor, care întârzia semnătura tocmai pentru că aceste fonduri nu existau decât pe hârtie. Pușculița era goală! “Amânarea plăților nu poate fi tolerată”, striga ca din gură de șarpe ministrul pesedist. Demagogie!

Acest lucru este evident astăzi, la 10 săptămâni de la demiterea în bloc de la APIA. Banii sunt tot pe drum, pierduți, undeva, între două pixuri. PSD și-a instalat oameni noi la agențiile județene, iar agricultura țipă a pierzanie. În ultimele trei luni, între două drumuri la biserică pentru a cerși un strop de ploaie, fermierii județului Mureș au înjurat din toți bojocii guvernanții pentru neplata subvențiilor. Aproape de colaps, mulți dintre ei își revizuiesc planurile pentru acest an. Laptele neprocesat, de pildă, a ajuns mult mai ieftin decât apa (undeva la 0,75 RON litrul – cu aproape 50% mai puțin decât în luna ianuarie) dar și așa fermierii au probleme cu marile firme colectoare. Consumul de produse lactate a scăzut atât de mult încât marile companii refuză să mai ridice laptele de la ferme. În această situație dificilă este chiar unul dintre marii producători din județ, care, n-ar fi exclus, în câteva zile, să înceapă deversarea celor aproximativ 7.000 de litri de lapte zilnici în râul Mureș! “Și o să curgă lapte și miere!” iată că nu este doar o vorbă din popor, ci una care începe să prindă contur în realitate. Aceeași companie importantă din județ, și în situația ei sunt aproape toate, duce o luptă surdă cu Finanțele statului. Să spunem că firma datorează la buget 2 miliarde de lei, contribuțiile aferente salariilor, diverse taxe și impozite. Statul român datorează acestei firme, să spunem, 6 miliarde, subvenții neplătite chiar de anul trecut. Întrebarea firească este de ce nu se poate face o compensare rapidă între cele două părți? Din cele 6 miliarde, statul să-și rețină 2 miliarde, și să vireze în contul firmei restul de 4 miliarde? De ce are statul român tupeul să vină lunar să-i strângă de fudulii pe oamenii de afaceri pentru a-și recupera banii, iar el nu se achită niciodată la timp de propriile datorii? Și strânsul de fudulii se pare că e doar o etapă de tortură, pentru că statul-călău revine la scurt timp și vrea să dea lovitura decisivă: să pună poprire pe conturi! Ce să mai înțeleagă fermierul nostru când de la București i se cântă că agricultura salvează România iar în teritoriu i se cântă prohodul?

Un alt fermier important al județului se întreabă ce rost mai are să țină cele câteva sute de vaci Holstein, cumpărate pe bani grei, câtă vreme acestea nu-și mai scot nici hrana zilnică? Despre împrumuturile în bănci nu poate fi vorba, pentru că e evident că nu va avea în acest an rentabilitate de cel puțin 20% ca să poată acoperi măcar dobânda. Despre fondurile europene, ce să mai zicem? Aplicațiile fermierului nostru au fost respinse, din motive știute doar de cei de la București. Proiectele sale au fost făcute ca la carte, pentru că omul a mai obținut în anii trecuți fonduri și știe cu ce se mănâncă acestea.

Două vești de la APIA, măcar problema de comunicare a rezolvat-o PSD prin noii săi directori, au stârnit zâmbete amare pe chipul agricultorilor. Subvențiile pentru suprafață, pentru lapte și pentru sectorul zootehnic vor veni! Adică nu e clar? “Vor veni, avem asigurări de la Ministerul Finanțelor” spune ministrul Sârbu plin de încredere. Când?…

Ministrul ploilor, Sfântul Ilie, și-a făcut datoria, chiar dacă întârzierea a provocat pierderi imense. Aproximativ 40% din culturi au fost afectate/compromise spun fermierii mureșeni. Rămâne ca și ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, mai mult demon decât sfânt, să-și facă datoria. Ori dacă nu, să fie cap de listă la o posibilă remaniere guvernamentală, așa cum cer chiar fermierii apropiați PSD.

Alin BOLBOS