Sașii din Seleuș duc tradiția mai departe
Comunitatea săsească din Transilvania își are exponenți în păstrarea tradițiilor în localitatea Seleuș, în apropiere de pilonul transilvan central săsesc care este Sighișoara. Prima atestare a localității Seleuș datează din anul 1348, iar biserica evanghelică din localitate a fost construită în 1406. Sărbătoarea comunității săsești din 1996 a celebrat jumătatea de secol de atestare a lăcașului sfânt evanghelic din localitate, mărturie peste timp a tradiției săsești fiind dată de biserica din localitate. De-alungul anilor biserica a suferit transformări de stil, s-a adăugat partea principală, care se vede și în ziua de azi, iar în secolul al XVIII -lea s-a adăugat construcției inițiale, compoletată cu orga bisericii.
Prima parte, care la început a fost catolică, este dată de curentul baroc, direcționat de stilul gotic. Altarul bisericii este refăcut, având o vârstă de doar 200 de ani. Biserica și-a schimbat înfățișarea, fiind catolică la început, a avut picturi și statuiete, dar o dată cu reforma lui Luther, s-a trecut la simplificarea decorului biericii. Singura pată de culoare este dată de altar și orgă, care sunt pilonii fundamentali ai locașului sfânt din Seleuș.
Renovări în 2003
În 2003, biserica a suferit lucrări de renovare, în special în partea de interior, prin menajarea lemnului de factorii degradării, fapt ce a condus la păstrarea bisericii în condiții foarte bune și in prezent. Biserica se păstrează în bune condiții, datorită oamenilor locului, care își dedică sufletul pentru păstrarea locașului de cult în bună stare. La o asemenea clădire, sunt necesari mulți bani, ca să o poți păstra în condiții bune.
„Au existat câteva familii de români, pe la 1850 băștinașii actuali se trag din două familii, restul populației fiind preponderent săsească. În prezent, mai numărăm 56 de suflete evanghelice care provin din căsătorii mixte. Sași sută la sută ar fi în jur de 25 de persoane. Îmbucurător este faptul că deși sunt puțini sași, mai vin la biserică unde slujba se ține o dată la două săptămâni. Dacă sunt 30 de vorbitori de limbă germană, e lăudabil că măcar jumate mai vin la slujbă”, ne-a declarat D. Mirel Herman, reprezentatul comunității săsești din Seleuș.
Tradițiile săsești, păstrate în continuare
Cea mai marec sărbătoare săsească de peste an o reprezintă Ziua Orânduirii Richtaug, sărbătoare care datează din perioada precreștină. Sărbătoarea reprezintă un moment de bilanț, unde sașii se ajută între ei. În vremurile de glorie serbarea era însoțită de carnaval, cu bal, cu masă festivă, iar sărbătoarea era și un moment de socoteli și planuri pentru viitor. „Din păcate suntem în acest an blestemat al crizei mondiale, dar de regulă sașii plecați se întorc acasă. Tradiția săsească a fost îmbrățișată de populația românească, care din păcate s-a redus la ajutorul de înmormântare, dar care e un impuls în ceea ce privește sprijinul pentru familie, ca aceasta să nu fie afectată din punct de vedere financiar”, a încheiat D. Mirel Herman.
Alin ZAHARIE
