“Muieți ți-s posmagii” – reloaded

Mai întâi a fost conac boieresc mândru, de-și suceau drumeții gâtul după el. Pe urmă a ajuns să fie al obștei și toată lumea găsea motiv să-i treacă pragul. Acum este al tuturor și al nimănui, iar ca să te apropii de el, trebuie să fii ori erou, ori un pic țicnit. Din castelul Ãpor din Abuș a mai rămas doar o alcătuială ciudată, ce-și pleacă zidurile în supusă umilință spre răbdătorul pământ.

Ruina…

Povestea castelului ar fi de tot râsul… în cazul în care n-ar fi de plâns. Imediat după război, acesta a fost naționalizat și a devenit cel mai strategic obiectiv al satului. Aici a funcționat mult timp, fără prea mare bătaie de cap, barul sătesc la un loc cu școala, grădinița și Căminul Cultural. În pivnițele boierești, tot poporul își ținea la păstrare bucatele, iar cei mai avuți butiile cu vin. Toți erau extrem de mulțumiți de ploconul ce le picase nesperat în traistă și probabil, astfel și-ar fi dorit să le fie pentru totdeauna. De la o vreme însă, clădirea a cam început să dea semne de oboseală și pentru că nu se găsea nimeni vrednic să-i bată măcar un cui, a ajuns în scurt timp la ruină.

Exodul…

Văzând oamenii că nu mai e chip să șadă într-o clădire ce amenința în orice clipă să li se dărâme în cap, și-au adunat catrafusele și fără prea multă codeală și-au văzut fiecare de necazurile lui. Ultimul ieșit, a pus drugii și lacătele pe uși, iar de atunci nimeni nu le-a mai clintit de acolo. În urmă a rămas o arătare costelivă, al cărei titlu de “castel” se potrivește exact ca tămâia parfumată cu coarnele împielițatului Sarsailă. Așa au ajuns gospodarii să se pricopsească cu o ditamai ruină, taman în centrul satului și să se lepede prostește de pricopseala ce le căzuse din senin în cap.

Încropeală

Rămași cu școala-n drum, sătenii au încropit la repezeală un plan de amețire a problemei și de la un an la altul, tot așa o scaldă. Într-o aripă mai zdravănă a castelului se adună copiii de grădiniță și vreo câțiva școlari. Restul, fac naveta care pe unde apucă. Microbuz școlar există, dar la primărie.

“Este inadmisibil faptul că mașina stă parcată în fața primăriei în timp ce elevii din Abuș fac naveta cu autobuze muncitorești!”, se zburlește o mamă revoltată.

“Microbuzul nu stă deloc. El îi deservește pe elevii din Mica, așa că nu poate sta și la dispoziția celor din Abuș”, o contrează Ladislau Szekely, primarul comunei.

“Tot ce e mai bun e întotdeauna pentru Mica. Abușul nu este o prioritate pentru nimeni. De aceea am ajuns să fim cel mai sărac sat din județ. Pe noi nu ne bagă nimeni în seamă, nici chiar în campanie electorală. Suntem atât de puțini încât voturile noastre nu contează”, concluzionează amărât Peter Barka.

Deși situația este cât se poate de gravă, strategiile de depășire a acesteia nu se prea arată. În vara acestui an, clădirea trebuie neapărat evacuată, deoarece nu mai corespunde niciunei norme de funcționare. Pereții sunt crăpați, tavanul stă să cadă, wc-urile sunt… în grădină, ca pe vremea baronilor, iar apa este adusă cu găleata de acasă de către femeia de servici. O soluție de moment ar fi mutarea pentru un an într-o clădire ce aparține parohiei catolice și care ar fi disponibilă pentru un timp. Mai departe însă, nimeni nu are habar ce o să se întâmple. Și nimănui nu pare să-i pese.

Cât despre faptul că nu mai au nici Cămin Cultural, oamenii sunt cu atât mai frustrați. Lipsa unui spațiu adecvat de “culturalizare” le dă mari bătăi de cap, mai ales că la castel aveau la dispoziție întreg salonul principal. Cea mai afectată de această situație pare Marica, o femeie trecută binișor de prima tinerețe:

“ Cine a mai văzut sat fără Cămin? E aberant să nu ai Cămin Cultural. Mie dacă îmi moare mâine cineva din familie, unde îi fac pomenile și parastasele?… În podul casei?…”

Autostrada Transilvania, luminița de la capătul tunelului

În 2005, moșia a fost retrocedată foștilor proprietari. Reprezentantul acestora, Csaba Ãpor, se declară destul de mulțumit de starea edificiului, chiar dacă, la drept vorbind, aceasta este destul de jalnică.

“Față de situația castelului din Mureșeni, noi stăm destul de bine. Acolo, 22 de familii de rromi ocupă abuziv clădirea și după ce că au distrus-o aproape în totalitate, nici nu vor să iasă din ea. În tot acest timp autoritățile privesc neputincioase, fără să ia vreo măsură. Realitatea este că fiecare primărie lucrează după propriile ei reguli și interese.”

În opinia lui Csaba Ãpor, o salvare atât pentru sat, cât și pentru castel ar fi autostrada Transilvania care, spune el, ar urma să treacă prin imediata apropiere a localității. “În cazul în care autostrada va fi realizată, vom include proprietatea în circuitul turistic internațional”, asigură acesta. Având însă în vedere faptul că autostrada se va mai lăsa așteptată încă mult și bine și ținând cont de faptul că familia Ãpor nu are nici pe departe fondurile necesare renovării, viitorul se prefigurează destul de sumbru.

Allain CUCU

ISTORIA CASTELELOR DIN ABUȘ

Situat la 9 kilometri de Târnăveni, Abuș este un sat ce aparține comunei Mica. Localitatea a fost atestată documentar în anul 1361 sub numele de Obusfalva. Chiar dacă povestea acesteia a fost prezentată de cineaștii francezi sub forma unui documentar ce reflecta viața mizeră pe care românii o au la țară, Abuș are monumente istorice și câteva obiective turistice demne de arătat lumii întregi.

Primul castel de aici a aparținut familiei Gyulaffy și a fost construit în secolul 16. Cronicile nu vorbesc însă despre cine l-a demolat și care a fost motivul. După dispariția familiei Gyulaffy, domeniul Abuș a trecut în proprietatea familiei Ãpor. Nobilii au construit în secolul 18 un castel nou. Din vechea clădire s-a păstrat doar un bastion, pe care noii proprietari l-au transformat în bibliotecă, cu o mică sală de lectură la etaj.

Originile neamului Ãpor ne trimit în Evul Mediu, tocmai în anul 1311. Membrii dinastiei aveau poziții foarte importante. Peter Ãpor și-a dobândit celebritatea ca scriitor, fiind autorul lucrării “Metamorphoses Transilvanae”. Ãpor Sándor era reprezentantul regelui în zonă, iar Ãpor Károly judecător.

În acea vreme, familia Ãpor era una dintre cele mai bogate familii din Ardeal.

Ruina castelului și decăderea familiei Ãpor

Construit în stil clasic-empire, edificiul avea parterul de forma unei curii cu cinci camere, fiind des confundat cu un conac. Atât scara interioară în stil baroc, cât și fațada erau foarte pompos decorate, atrăgând privirile trecătorilor.

Din păcate, după naționalizare s-au produs multe schimbări atât la aspectul exterior al clădirii, cât și la cel interior : unele ferestre au fost transformate în uși, s-a redus înălțimea castelului și s-a renunțat la toate elementele decorative. Până și parcul din față a fost desființat. Baronul Ãpor Peter a trecut de la viața tihnită și lipsită de griji la o viață mizeră, a schimbat luxul pe sărăcie, iar valoroasa colecție a scriitorului, ce cuprindea peste 6000 de cărți, printre care și multe rarități, s-a împrăștiat. Încercând să salveze cât mai mult din veritabila sa colecție, Karoly Ãpor și-a donat cărțile muzeului din Cluj-Napoca.