Spovedanie. Tristă
Ne aflăm în ceasul al 12-lea. La cea mai mare răscruce de drumuri de când a apărut pe piață ZIARUL de Mureș, în 17 iunie 2002. Când cochetam cu presa ca hobby. Când am început să cred că o pot face și ca o profesie. Și m-am dedicat acestei profesii, în ciuda tututor opreliștilor, supărărilor, dezamăgirilor din partea apropiaților, senzații care m-au urmărit în acești ani. Chiar dacă nu știu câți mă vor crede, mi-am făcut meseria, pentru care nu mă calificasem, cu pasiune, cu dragoste, cu sentimentul că pot schimba lucrurile, că pot determina oamenii nu să mă creadă, ci să analizeze ceea ce scriu, să gândească ei de capul lor dacă am dreptate sau nu.
Acum, oricât aș încerca să mă mint că mi-e bine, sunt răvășită. Acum câteva luni am avut pentru prima dată senzația prăpastiei. Cam tot atunci când, ajutată de un om drag, am învățat că în mine sălășluiesc și iubire și bunătate și omenie și sinceritate și un simț ascuțit al dreptății. Mulțumesc, prietene drag, chiar dacă am impresia că te-am pierdut.
Acum ni se promite și încercăm să ne promitem nouă înșine un nou început. Un alt drum al ZIARULUI. Schimbat în interior și cu clare reflectări în exterior. O poezie a frumosului. Aplecare spre comunitate. Noul drum editorial înseamnă o împletire echilibrată între reflectarea faptelor negative și a celor pozitive la care suntem de multe ori doar spectatori, pentru că la un moment dat a încetat să ne pese. Pentru că la un moment dat, dacă nouă ne era bine, nu mai conta ce se întâmplă cu banii noștri, nu ne-a mai interesat cât înseamnă intrarea în oraș sau în județ a unui nou investitor sau nu ne mai durea capul dacă X, Y și Z au reușit, prin acțiunile lor, să se vorbească de bine despre acest județ. Altfel trist.
Cred că v-ați dat seama că trăiesc un sentiment de profundă alienare. De inutilitate, îmi cer scuze că vorbesc despre lucruri triste, cu toate că discutasem cu Aurelian despre seninătate. Aceste luni, de când a început să lucreze îndoiala, au fost extrem de cumplite, dar cui să îi cer să înțeleagă ceea ce am simțit, am gândit, am trăit în aceste zile triste care nici acum nu par a fi sfârșite. Cu toate că Aurelian este liber.
Revenind la ZIAR, noua optică editorială înseamnă zugrăvirea împreună atât a afacerilor oneroase – echilibrat, documentat, argumentat – care sunt acoperite – ascunse – în acest județ – și îmi amintesc de un număr al ZIARULUI cu titlul SRI știe, iar, extins, aș spune că și alte servicii de informații, pe moment obediente – cât și a realizărilor oamenilor care compun acest județ. O pictură care nu înseamnă tonuri de gri, deși în aparență acestea sunt rezultatul unei combinații cromatice între alb și negru. Un ziar cu doza de întoarcere spre dumnezeire, spre mult mai pământeanul cotidian pe care îl trăiesc laolaltă decidenții din agricultură, agricultorii și fermierii, pacienții, farmaciștii, cadrele medicale și, invariabil, cei care hotărăsc destinele sistemului sanitar, aleșii noștri de la orice nivel și noi, cetățenii, politicienii și noi, alegătorii, sportivii, șefii de cluburi, drămuitorii banilor pentru sport și noi, spectatorii, care înviem și murim la fiecare oră de spectacol sportiv etc.
Cu toate aceste intenții, nu o să le spun bune, amintindu-mi că și drumul spre Iad este pavat cu intenții bune, nu pot să nu mă întreb dacă mai există vreo șansă ca ZIARUL să trăiască. Pentru că eu nu pot să decid pentru că aș fi subiectivă. Verdictul până la urmă îl dați tot dvs., cititorii. Îmi doresc însă un singur lucru: ca atunci când veți pune în balanță bunele și relele să vă gândiți că, dincolo de zvonistica alarmantă a străzii și cu toate că uneori, involuntar, am greșit, pentru mine a contat ca cititorul meu să vadă și altă față a lucrurilor decât cea colorată în roz pe bani mulți. Sau să simtă pulsul județului și altfel decât ni se arată în conferințe de presă, în comunicate de presă pe care foarte puțini mai stăm să le analizăm, în interviuri rozalii, pentru că e normal să îi dai șansa alesului, omului de afaceri etc. să vorbească, ceea ce nu înseamnă că îți vei anula simțul critic și capacitatea de a cântări fiecare frază sau a analiza fiecare punct bifat la capitolul realizări. Îmi doresc ca cititorul să gândească, independent de influențele exterioare și apoi să hotărască… Liber.
Ligia VORO
