Un mureșean la Poarta Otomană

Jude, sfetnic al orașului, iar mai târziu abil și eficient diplomat. I-a reprezentat la Poarta Otomană pe doi dintre principii Transilvaniei. A știut să-și facă relații puternice în mediul diplomatic și pe care apoi le-a folosit atât în planul sarcinilor pe care le avea de îndeplinit, cât și în propriul său beneficiu. S-a amestecat de asemenea – și acest fapt dovedește nu numai abilitatea sa diplomatică, dar mai ales influența pe care o avea – în numirea unor domnitori din Moldova și Å¢ara Românească. Mureșeanul Borsos Tamás a fost nu numai un om care și-a ilustrat epoca, dar având în vedere capacitatea sa de a înțelege complicatele relații politice putem spune pe drept cuvânt că omul și-a depășit de fapt epoca în care i-a fost dat să trăiască.

După bătălia de la Mohacs, din 1526, Ungaria dispăruse ca stat sub loviturile nimicitoare date de Imperiul Otoman. O mulțime de nobili maghiari căzuseră în această luptă ce avea să marcheze tragic istoria Ungariei pentru aproape două sute de ani. Cea mai mare parte a statului maghiar devenise Pașalâcul de la Buda. La scurt timp după Mohacs, în 1541, Transilvania a intrat și ea sub dominația turcilor cu statut de principat autonom sub suveranitate otomană. Acestea erau condițiile în care a văzut lumina zilei în 1566 la Târgu Mureș, s-a format și a trăit, cel care a fost judele, sfetnicul și diplomatul de mare anvergură, Borsos Tamás (1566-1634). Indiferent de funcțiile pe care le-a ocupat în timp, a fost înainte de toate un om al cetății, dedicat trup și suflet acesteia.

O ascensiune firească

Calitățile sale personale l-au recomandat pentru demnități precum jude și sfetnic al orașului, funcții pe care le-a îndeplinit cu multă pricepere din 1594 și până în 1613. În calitate de jude al orașului a trebuit să apere cu consecvență drepturile cetățenilor față de nobilimea abuzivă și față de mica nobilime secuiască dornică de a obține exclusivitatea privilegiilor. La îndemnurile sale repetate s-au cumpărat pământurile rămase fără iobagi din jurul orașului și care au fost apoi împărțite cetățenilor orașului.Tot el a fost și cel care a propus reînființarea breslelor și întocmirea statutelor de funcționare a acestora. Din 1598 a fost și reprezentant al orașului în Dietă, iar în 1607 a fost ales asesor popular și înnobilat de principele Transilvaniei. Borsos Tamás și-a început cariera diplomatică în 1613, ca ambasador (capuchehaie) al principelui Transilvaniei la Constantinopol, iar doi ani mai târziu, noul principe al Transilvaniei, Gabriel Bethlen, l-a reconfirmat în funcție și l-a implicat în tratativele secrete cu Habsburgii. Problema clarificării statutului cetăților transilvănene de graniță în raport cu Pașalâcul de la Buda, i-a revenit tot lui Borsos Tamás care a luat din nou calea străinătății. O misiune sensibilă pe care a îndeplinit-o între anii 1618- 1620, în condițiile complicatelor jocuri duplicitare făcute de principele Transilvaniei în raporturile sale cu Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic.

Diplomat abil, dar

și negustor priceput

Personaj inteligent, cultivat și bun cunoscător al naturii umane, Borsos Tamás a stabilit, în misiunile diplomatice pe care le-a îndeplinit, relații utile cu reprezentanții pe lângă Înalta Poartă ai Å¢ării Românești, Moldovei și Poloniei, dar și cu diplomații Angliei, Veneției și Olandei. Fire practică, Borsos a desfășurat pe lângă activitățile ce țineau strict de statutul său de diplomat și o fructuoasă activitate de negustor. Cumpăra cai, bijuterii, covoare și vindea mercur, activități care i-au adus importante beneficii materiale. A îndeplinit noi misiuni diplomatice pe lângă Pașa de la Buda în anul 1624, iar între 1626-1628 a fost trimis pentru a treia oară la Constantinopol într-o altă delicată misiune diplomatică. Trebuie spus că el s-a bucurat de aprecieri elogioase din partea unor diplomați străini, precum De Cesy, ambasador al Franței sau din partea lui Sir Thomas Roe, solul Angliei în Imperiul Otoman. Acesta din urmă spunea despre el că „este inteligent, abil, sârguincios și fidel stăpânului său.”

Răpus de ciumă

Borsos Tamás a mai îndeplinit misiuni diplomatice și după 1628, dar de mai mică importanță. În 1629 și-a scris testamentul, un document important care pune în valoare personalitatea sa complexă. Un alt document important care ne-a rămas de la acesta, a fost Jurnalul său în care a relatat prima și a doua călătorie la Constantinopol și care ne oferă informații utile despre locuri și personalități ale vremii, dovedindu-se o frescă a epocii în care a trăit și care poate să-i ajute pe istoricii interesați să recompună atmosfera unei perioade frământate. A murit în primăvara anului 1634 răpus de ciuma care bântuia Transilvania. Trei ani mai târziu a murit și soția sa, iar fiul său, Istok și soția acestuia au fost asasinați din cauza persecuțiilor religioase antisabatariste. Fiicele sale, Iudita și Ana, au reușit să evite acest destin tragic, refugiindu-se în alte locuri. Borsos Tamás, om dedicat trup și suflet cetății, a rămas peste timp un reper de fidelitate față de concetățenii săi, dar și un model de abilitate politică și diplomatică.

Nicolae BALINT