Unde producție nu e, nimic nu e!

Cea mai în vogă expresie din ultima vreme este “criză.” Folosită până la epuizare, criza a devenit un fel de Acarul Păun! Ea e de vină pentru tot ce ni se întâmplă sau nu se mai întâmplă.

În vremuri de criză guvernanții noștri vin cu soluții de criză. Cea mai nouă găselniță e cea a salariilor. Poporul e mulțumit dacă are pâine și circ! Pâinea costă bani, și cum banii sunt puțini, circul ar fi fost asigurat, vezi mitingurile deja anunțate. Orice tânăr înflăcărat ar spune că banii n-aduc fericirea, iar cei mai mulți dintre noi ar recunoaște însă că o întrețin!

Money, money, money cântă toate canalele televiziunilor și vuiesc ziarele de când guvernul Boc a venit cu legea salarizării unice. După cum știți, aceasta va fi implementată în trei ani, începând cu 2010 și ne asigură că raportul dintre salariul minim pe economie și salariul de bază minim va fi de cel mult 1 la 15. Cum se va obține așa ceva? Prin creșterea salariilor mici și mijlocii concomitent cu înghețarea sau majorarea cu sume micuțe a salariilor mari. Potrivit acestei legi salarizarea tuturor persoanelor plătite din bani publici se va face în așa fel încât salariile de 9000 vor rămâne neobrăzat de mari, iar cele mici vor încerca să crească tiptil-tiptil ( cred eu), în ritm accelerat zice șeful Executivului. Sună frumos, dar pare incredibil de realizat. Din ce bani să crească salariile mici? Din banii promiși dascălilor? De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Dar sindicaliștii cer și guvernanții nu prea au de unde să dea.

Criza, căci ea e de vină face ca lucrătorul să nu-și primească salariile, fără salarii să nu-și plătească dările, lipsa dărilor e lipsa banilor publici și cercul se închide. Dacă salariile neobrăzat de mari obținute pe ochi frumoși ar fi revizuite, recioplite după merit, nu ar însemna o sursă de anihilat criză?

Părerile se împart, de bună seamă. Cei cu salariile mari pentru care nu prea fac mare lucru, dar le încasează mulțumiți și consideră ei, pe merit, din moment ce așa prevede fișa postului, se burzuluiesc la auzul legii. Cei cu salariile mici nu prea mai știu ce să creadă: să se mai lase duși cu zăhărelul? Să se mai lase amăgiți cu povești frumoase că în curând totul va reveni la normal, că va fi mai bine? Că în doi-trei ani vor avea și ei salarii decente? Sau să meargă pe mâna sindicaliștilor – sondajele celor din învățământ cel puțin arată că 80% vor “să iasă în stradă” – ce expresie ciudată, a ieși în stradă, de parcă strada le-ar putea rezolva problemele!

Nemulțumirile dascălilor au fost cele mai mediatizate! De sumele promise înainte de alegeri praful s-a ales! Nu vor primi majorările salariale promise și 60.000 de suplinitori vor rămâne fără locuri de muncă. Logica spune că profesorii titulari astfel vor trebui să lucreze mai mult pe bani puțini. Colac peste pupăză a venit și Ordonanța de Urgență potrivit căreia toți șefii serviciilor deconcentrate au primit din acest weekend decizii de demitere, cu preaviz de 30 de zile, impus de Codul Muncii pentru funcțiile de conducere, interval în care se vor desfășura și concursurile pentru desemnarea noilor șefi. În locul unui director general și al unui adjunct –așa cum existau până mai ieri, la expirarea termenului serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ –teritoriale vor fi conduse de un director coordonator și unul sau mai mulți adjuncți! Nu mai intrăm în amănunte cum și de cine vor fi numiți și care sunt acele “criterii specifice”, dar ca muritor de rând observ că în loc de doi vor fi mai mulți! Șefi. Și remunerația după buget?! Stabilită prin contractul de management la nivelul maxim al salariului pentru funcția de consilier gradul 1 A din cadrul ministerelor plus drepturile prevăzute de lege pentru funcții de conducere. Evaluare, performanță, management! Comisii de verificare formate din specialiști, dar și un reprezentant al prefecturii! Contract pe patru ani! Sună frumos, nu-i așa? Pare că se schimbă ceva, că se aerisește, că se ridică praful, dar prea mult praf pentru nimic! Pentru că de e X în scaunul directorial, de e Y, banii care nu-s azi, nu vor fi nici mâine! Unde producție nu e, nimic nu e!

Erika MÄ‚RGINEAN