Vasile Netea, despre folclorul mureșean

Fiu al satului mureșean, înzestrat cu spirit plurivalent, Vasile Netea s-a aplecat cu mare atenție și asupra folclorului, a tradițiilor și obiceiurilor din zona Mureșului. Într-o lucrarea a sa apărută la Târgu-Mureș în 1983, Netea aducea în atenția cititorilor, autori mureșeni – mulți dintre ei deja uitați – ale căror preocupări s-au concentrat la un moment da asupra acestui bogat filon de spiritualitate românească care a fost, este și va rămâne folclorul mureșean.

Printre primii folcloriști români men­ționați de Netea au fost mureșenii Vasile Popp și Ioan Rusu de la Habic. Creația acestuia din urmă, intitulată “Cântare sătenească” (1838),

l-a determinat pe George Ba­rițiu să adreseze apelul de a se aduna literatura populară. Acest îndemn al lui Barițiu avea loc înainte chiar de apariția poeziilor populare ale lui Vasile Alecsandri. Cei dintâi culegători de proverbe românești transilvănene au fost însă Al. Papiu Ilarian și Iosif Hodoș, iar Elie Miron Cristea, viitor Mitropolit al Transilvaniei și ulterior Patriarh al României reîntregite, a fost primul autor de carte de proverbe românești din această provincie (1891).

Cercetări de folclor puse în

valoare de reviste mureșene

Mureșenii Alexiu Viciu, Nicolae Petra-Petrescu, Iuliu Crainic și mulți alții au colaborat la periodice de mare impact spiritual ale începutului de secol XX, precum “Gazeta Transilvaniei”, “Telegraful român”, “Familia”, “Tribuna”, dar și la “Convorbiri literare”, revistă ce apărea la Iași, sub directa îndrumare a lui Titu Maiorescu. Afirmarea unității naționale a românilor a fost promovată și prin aducerea în prim plan a folclorului, tradițiilor și obiceiurilor din provinciile vremelnic despărțite, arătându-se și insistându-se în același timp pe aspectele comune ale acestora, indiferent de zona căreia îi aparțineau. După realizarea Marii Unirii de la 1 decembrie 1918, folclorul, tradițiile și obiceiurile din zona Mureșeului vor fi și mai mult puse în valoare grație activității depuse de profesorul Dimitrie Murărașu, de Simion Rusu și Aurelian Borșianu. La fel ca Simion Mândrescu – care în 1892 adunase și analizase într-o carte de folclor (“Literatura populară din comuna Râpa de Jos”) – și Aurelian Borșianu va întreprinde cercetări de mare cuprindere și profunzime asupra graiului mureșean, precum și asupra civilizației și artei populare locale.

La Mureș, o variantă inedită a “Mioriței”

În perioada interbelică, revistele locale “Îndemnul”,

editată de Liceul “Alexandru Papiu Ilarian” și “Șoimii”, editată de Liceul militar “Mihai Viteazul”, au găzduit în paginile lor – grație activității profesorilor Ion Bozdog și Nicolae Sulica – remarcabile pagini de folclor. Se cuvine menționat faptul că Nicolae Sulica a publicat o variantă ori­ginală a “Mioriței” ce era culeasă de la Gur­ghiu și care avea un final cu totul neașteptat față de variantele cunoscute până atunci. Și periodicele mureșene, precum “Astra”, “Gazeta Mureșului”, “Progres și cultură”, “Jar și slovă” au promovat ideea culegerii și valorificării folclorului românesc. Culegerile “Flori de pe câmpie”, a lui Teodor Podariu, “Murăș, Murăș apă lină”, a lui Eugen Nicoară și Vasile Netea, “Românii de pe valea Murășului de sus”, a lui Nicolae Albu, precum și pe “Murăș și pe Târnave, Flori înrourate”, a lui Horia Teculescu, apărută la Sighișoara în 1929, arată faptul că în perioada interbelică a existat o preocupare deosebită pentru punerea în valoare a folclorului, tradițiilor și obiceiurilor mu­re­șene. Meritoriu este faptul că folclorul mu­reșean, de la strigături și doine, până la co­linde, descântece, proverbe, cimilituri și orații de nuntă a făcut obiecte interesului lui Ion Pop Reteganul, I.G. Bibicescu sau Grigore Tocilescu.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com