Regina Marii Britanii se trage din Sângeorgiu de Pădure

Elisabeta a II-a a Marii Britanii se trage din Ardeal. Aceasta e concluzia la care a ajuns un grup de istorici, după ce au cercetat o mulțime de arhive din țară și din străinătate. Localnicii din Sângeorgiu de Pădure nu-și mai încap în piele de mândrie pentru că sunt, așa cum ne-a declarat unul din ei, „un fel de veri cu prințul Charles”. Cripta în care se găsește trupul contesei despre care se spune că ar fi străbuna reginei, se află sub biserica reformată. Această criptă e zidită și nu poate fi vizitată.

Stră-stră-străbunica reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Claudine Rhedey, este înmormântată în Sângeorgiu de Pădure. Povestea scurtei sale vieți rivalizează cu scenariile marilor filme Hollywood-iene. S-a născut pe 21 septembrie 1812, ca fiică a grofului Lászlo Rhedey și a baronesei Agnes Inczedi. Legendele spun că nobila Claudine era atât de frumoasă încât majoritatea tinerilor de la curtea imperială a Vienei ar fi dat oricât numai să-i intre în grații. Dar aceasta nu avea pe atunci ochi pentru nimeni. Cronicile vremii o descriu ca pe o tânără grațioasă, subțirică, mândră și răpitor de frumoasă. Într-o zi însă, l-a întâlnit pe ducele Alexander de Wurttemburg, de care s-a îndrăgosti imediat. Avea pe atunci doar 15 ani.

A fost dragoste la prima vedere. Și ca povestea să fie cu atât mai romantică, contele Lászlo Rhedey s-a opus din răsputeri relației celor doi. Era un om foarte încăpățânat și nu dorea ca fiica lui să încheie o căsătorie morganatică. Această căsătorie era la data respectivă un compromis extrem de mare și de neînțeles pentru nimeni. El presupunea nerecunoașterea titlurilor pentru urmași, deoarece Alexander era nobil cu sânge regal, iar Claudine era doar nobil prin împroprietărire. Numai că frumoasa contesă era mult mai încăpățânată decât tatăl ei. Așa că cei doi îndrăgostiți și-au continuat idila pe ascuns, iar în 1835, după moartea bătrânului grof, s-au căsătorit. Împreună au avut trei copii: prințesele Claudine, Amelie și prințul Francisc.

O moarte învăluită în mister

În 1841, contesa care locuia acum în Austria pe domeniul soțului ei, era însărcinată pentru a patra oară. Deși încă tânără și plină de viață, Claudine s-a stins în mod inexplicabil înainte să apuce să-i dăruiască soțului ei cel de-al patrulea moștenitor. Istoria consemnează două versiuni diferite ale aceleiași morți. Prima vorbește despre un nefericit avort spontan, urmat de o puternică hemoragie. A doua, amintește despre un groaznic accident de trăsură petrecut se pare, undeva la periferia Vienei. După doar câteva zile, trupul Claudinei ajungea acasă, în Sângeorgiu de Pădure, unde avea să fie înmormântat. Ducele Alexander a fost atât de marcat de moartea frumoasei lui soții, încât a părăsit curtea imperială de la Viena și strălucirea de acolo și s-a retras pentru tot restul zilelor pe moșia din Sângeorgiu de Pădure. Unele povești spun chiar că, pentru a-și avea tot timpul iubita aproape, ducele i-ar fi pus inima într-o cutiuță de argint, pe care a purtat-o cu el tot restul vieții.

Trupul neînsuflețit al contesei Claudine se odihnește acum într-un sicriu de plumb, în cripta aflată sub Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure. Deoarece cripta fusese zidită, cel mai probabil din cauza unei epidemii de ciumă ce se abătuse asupra Transilvaniei, nimeni n-a mai știut de existența ei. Abia în 1935, aceasta a fost descoperită, iar trupul Claudinei a fost recunoscut prin gemulețul aflat pe capacul sicriului, datorită medalionului ce-l purta la gât.

Urmașii contesei și

tronul Marii Britanii

Fiul cel mare al Claudinei, Francisc de Wurttemburg, s-a căsătorit cu prințesa britanică Mary Adelaide. Fiica lor, Mary Prinzessin von Teck, s-a căsătorit cu George, nepotul reginei Victoria a Marii Britanii și bunicul Elisabetei a II-a, care în 1910 a ajuns regele Angliei. Fiul lor, George al VI-lea s-a căsătorit cu o prințesă grecoaică, Marina (Lady Elizabeth Angela Marguerite Bowes-Lyon), cu care avut o fiică, Elisabeta a II-a, actuala regină a Angliei.

Prințul Charles: „Transilvania curge prin venele mele”

Familia regală britanică nu și-a uitat strămoșii. În 1935, prințesa Mary a donat fonduri pentru renovarea bisericii reformate în incinta căreia se află cripta familiei Rhedey. La sfârșitul anilor ’70 era plănuită o vizită a reginei Elisabeta a II-a în Sângeorgiu de Pădure. Vizita a fost până la urmă anulată în semn de protest față de politica dictatorială a Partidului Comunist Român. În ultimii ani însă, prințul Charles lasă tot mai des să se înțeleagă că a îndrăgit Transilvania în general și monumentele istorice ale acesteia în special. Prin intermediul unei fundații înființată în România, acesta duce o luptă aprigă pentru renovarea, refacerea și conservarea satelor și bisericilor săsești. Motivul acestei pasiuni crescânde pentru meleagurile transilvănene le-a dezvăluit chiar el, cu ocazia uneia din tot mai desele sale vizite, pe care le face aici: “Transilvania curge prin venele mele pentru că stră-străbunica reginei Maria, care e străbunica mea, e înmormântată în inima Transilvaniei…” (n.r. Sângeorgiu de Pădure).

Trecut măreț și prezent mediocru

Sângeorgiu de Pădure este atestat documentar din anul 1333, cu numele de Sancto-Georgia, dar vechimea localității este mult mai mare. În zona actualului oraș a existat cândva o așezare romană. În secolul al XIII-lea a fost construit castelul conților Rhedey, care a fost renovat în 1759 și mai apoi în 1809, când a căpătat actuala înfățișare neobarocă.

În secolul al XIV-lea a fost construită o biserică în stil neogotic, care a fost restaurată în anii 1710 și 1935. Sub castel și sub biserică se află o întreagă încrengătură de tuneluri și încăperi subterane, care au fost construite, în special pentru apărare și refugiu din fața năvălitorilor.

Astăzi, Sângeorgiu de Pădure este un oraș oarecum înfloritor, cu o populație de aproximativ 4600 de locuitori. Principala ocupație a oamenilor este agricultura.

În prezent, starea castelului familiei Rhedey este destul de bună. Aici funcționează o școală cu 1100 de elevi. Potențialul turistic al zonei, dat în primul rând de încărcătura istorică pe care o au aceste meleaguri, este prea puțin exploatat. Primarul orașului, Tor Andras, declară că se va avea în vedere în viitor și o dezvoltare turistică a orașului, dar asta numai când Grupul Școlar se va muta din castelul Rhedey. Până atunci însă, posibilitățile financiare nu permit acest lucru. Așa că, pentru un trecător mai puțin documentat, nici un lucru nu i-ar da de bănuit că în această localitate a trăit cândva o contesă, ai cărei urmași conduc regatul Marii Britanii.

Allain CUCU