A greși e omenește, chiar și la Cotroceni

Dacă ne vede de acolo unde s-a mutat profesorul Brucan, cel care în primele zile ale erei post-decembriste ne proorocea că abia după douăzeci de ani ne vom deprinde cu democrația, probabil că își face mea-culpa și ne mai amână cu încă “doăj de ani” cu deșteptarea! “Stupid people” ce suntem!

Și cum să ne facem mai “dăștepți”dacă învățământul românesc e pus la zid! Atât ne-a mai rămas “din greaua moștenire a vechiului regim” de ce să nu-l distrugem? Un măr bun compromite un coș cu mere stricate, nu-i așa?

Probabil vă aduceți aminte de vremurile acela când pronunțam cuvântul școală cu un respect deosebit! Când toate fetițele din clasă se visau “tovarășă învățătoare”, iar unele își urmau visul devenind chiar profesoare! Nu mă refer aici la “capetele pătrate” care ne făceau crampe la stomac cu două zile înainte de a da ochii cu ele! Mă gândesc la acei dascăli adevărați care se pregăteau pentru fiecare lecție de parcă ar fi fost începători, care știau să impună respect. Cei care trecând pe coridoarele școlii “despărțeau apele” –puhoiul de copii care în pauze te dărâmă de pe picioare dacă nu te ferești! Acei oameni care puteau răspunde la întrebările elevilor, care știau să te învețe când se scrie cu doi “i”și când cu trei cuvintele care dau bătaie de cap mai nou și unor ingineri!

Vrând să inventăm roata, am tot adus modificări sistemului, atât l- am sucit și răsucit de nu mai lipsește mult ca să nu-l exterminăm!

Originala noastră democrație a făcut ca elevii să fie mai bine îmbrăcați decât cei de la catedră și, frustrați, aceștia, în cele din urmă, au intrat și ei în “jocul de-a vacanța” și sub conducerea șefilor de sindicat au ieșit în stradă! Cea mai spectaculoasă și ieftină distracție post-decembristă, rămasă fără spectatori, pentru că nu mai impresionează pe nimeni pancartele și lozincile ritmate! Cei pe care îi merităm, dacă i-am ales, odată instalați în fotoliile de parlamentar cad în transă, se desprind de realitate, uitând că aici vor reveni unii peste patru ani și votează, amendează într-o veselie, fără cel mai mic simț al realității. Marți, 30 septembrie 2008 în Camera Deputaților 254 de deputați au votat nominal majorarea cu 50% a salariilor profesorilor. Au fost prezenți și reprezentanții sindicatelor din învățământ. Orice om cu capul limpede și-ar fi dat seama că nu prea e realizabilă promisiunea, dacă nu e chiar aberantă! Dar s-a votat! Și de aici a început bâlciul deșertăciunilor! Se anunță grevă, boicot, înghețarea anului școlar. Nu știe stânga ce face dreapta.

Președintele statului recunoaște: ”a fost eroare să promulg legea creșterii salariilor în educație.” Premierul repetă: “salariile profesorilor, veniturile nu vor fi reduse și vor fi plătite chiar și în aceste timpuri de criză. Nicio clasă nu va rămâne fără profesor și niciun profesor nu va rămâne fără venituri.” Profesorii se plâng: salariile vor scădea pentru că fondurile au fost micșorate cu până la 25%, astfel directorii de școli vor fi puși în situația în care fie micșorează salariile, fie renunță la o parte din personalul din învățământ. “Fondul de salarii este insuficient”, spune secretarul general FEN, Constantin Ciosu. Și atunci intervine ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, și se miră: de unde a apărut știrea? Nu-i adevărat! “Salariile profesorilor nu vor fi reduse cu 20%. Rectificarea bugetară prevede doar neacordarea procentului măririi salariului cu 5%.” Nu?? Și liderii celor patru federații sindicale FSLI, FEN, Alma Mater și Spiru Haret, după lungi negocieri semnează un acord miercuri, 6 mai cu miniștrii Educației, Finanțelor și Muncii. Semnează de dragul copiilor care pe lângul stresului provocat de tezele unice, asistă neputincioși la jocul ielelor. Unii au părinții în sistem și știu ce înseamnă “suta de lei”, alții se bucură de brambureală și mai bifează o zi din viața lor, o zi în care n-au tras măcar o linie.

Și peste toată nebunia asta se aude din nou o voce subțire: Suntem în cursul anului școlar, cum să dai afară un profesor? Nu va fi tăiat niciun spor…

Erika MÄ‚RGINEAN