Este sau nu avortul o soluție?
â€Sunt însărcinată. Nu pot să-i spun mamei. Te rog, ajută-mă, ce să fac?â€, suna vocea disperată a unei prietene în urmă cu nouă ani. Șocată, nu am È™tiut ce să-i răspund È™i următoarea frază m-a blocat â€Vreau să avortezâ€, mi-a zis. Fata era majoră, nu puteam decide în locul ei, doar să o sprijin din punct de vedere moral È™i să-i respect decizia. Și-a făcut analizele, avea o lună de sarcină È™i a ales avortul. Regrete? După atâta amar de timp, sunt. Însă pe moment i s-a părut decizia cea mai înÈ›eleaptă. A fost vorba de laÈ™itate È™i teamă. Teamă că va fi discriminată È™i arătată cu degetul. O viitoare mămică cu un copil, fără să fie căsătorită. Băiatul nu-È™i dorea o familie, iar ea nu putea suporta totul singură…
Trăim într-o societate discriminatoare È™i nouă, oamenilor, ne place să arătăm cu degetul spre cei ce greÈ™esc, spre cei care sunt altfel faÈ›ă de noi, în loc să căutăm calea de a ne schimba, de a evolua È™i de a ne ajuta semenul. În ultimele două decenii, în România, unul din cinci copii a fost avortat. În judeÈ›ul MureÈ™ au fost peste 400 de avorturi la minore în 2011 È™i 500 de avorturi anul trecut. Da, lipseÈ™te educaÈ›ia sexuală la tineri, implicarea societăÈ›ii pentru a împiedica acest fenomen.
Dar È™i aÈ™a, dacă nu putem împiedica aceste lucruri haideÈ›i să fim solidari, să fim pro viaÈ›ă, să încurajăm naÈ™terea unui bebeluÈ™ fără să arătăm cu degetul către mama singură, pentru că altminteri, se pune întrebarea: este sau nu avortul o soluÈ›ie?
