Prislop sau Mecca noastră

Mahomedanii spun că nu e credincios musulman acela care nu a făcut în viața lui un pelerinaj la Mecca. Și noi – păstrând desigur proporțiile, dar și cuvenita distanță și respect pentru o altă credință – putem spune că nu e credincios ortodox acela care într-o viață de om nu a făcut un pelerinaj la Prislop, la mormântul celui care a fost cel mai mare dintre duhovnicii creștini ortodocși români, părintele Arsenie Boca. Îmi propusesem mai demult să ajung acolo, dar în aceeași măsurî am fost și curios să văd în ce constă atracția locului respectiv.

Necazurile nu aleg

De la Târgu-Mureș la Prislop, în Hațeg (trecând prin Luduș), drumul nu e lung – în jur de circa 4 ore – iar starea căii rutiere, cu mici excepții, trebuie să recunosc, este una foarte bună. Doar drumul de la Hațeg la Prislop este ceva mai anevoios fiind aglomerat, dar și în lucru pe anumite porțiuni. Sunt însă șanse ca într-un orizont de timp destul de rezonabil și acesta să fie refăcut și într-o stare foarte bună. Am ajuns la Prislop în urmă cu două săptămâni, într-o zi de sâmbătă, pe la ora 11,30. Lume multă, de toate vârstele și din toată țara, atât bătrâni, cât și tineri. Am putut remarca, cu oarecare surprindere, și multe grupuri de străini. Ceea ce m-a mirat nu a fost faptul că vizitau mânăstirea – lucru cât se poate de firesc dealtfel -, ci mai ales faptul că s-au așezat, la fel ca și noi, disciplinați la coada mereu mai întinsă ce șerpuia de jos, dinspre mânăstire, înspre locul din vârful dealului unde-și doarme somnul de veci Părintele Arsenie. Am mai putut observa stând acolo, la coadă, în arșița greu suportabilă a verii, că la Prislop vin oameni cu diverse probleme, de la cele de sănătate, până la cele de suflet. În cărucioare, urcați pe brațe sau sprijinți în bastoane, cu figuri mai mult sau mai puțin posomorâte vin să caute alinare. Coborâți din Jeep-uri sau din modeste Dacii 1300… Dovadă că necazurile, indiferent de natura lor, nu aleg. În această lume din ce în ce mai greu de răzbit, de înțeles și tot mai puțin predictibilă, care pare că se mișcă într-o direcție din ce în ce mai periculoasă, oamenii își leagă speranțele – poate ultimele – de Dumnezeu. Doar el le-a mai rămas neconfiscat și neimpozitat. Desigur, la mânăstire vin și foarte mulți din curiozitate, atrași de faima celui care a fost Părintele Arsenie Boca. De cum am pășit în incinta mânăstirii m-a impresionat buna rânduială, atmosfera pioasă, curățenia, dar și disciplina asigurată pelerinajului de către echipele de jandarmi și ambulanța SMURD.

La Prislop, toate ”mâinile întinse spun câte o poveste” și… așteaptă bani

Ceea ce surprinde foarte neplăcut este melanjul pe care-l întâlnești imediat ce ieși din mânăstire. O lume pestriță în care abundă cerșetori cu mâini întinse și tânguind povești de jale menite a impresiona, speculând sentimente și așteptând… bani. Ceea ce iarăși deranjează foarte mult este târgul improvizat și mizer în care se vând diverse obiecte de cult, ”producție de serie”, în mirosul amestecat de cârnați și mititei. Peste toate acestea, se suprapune dezordinea în care oamenii veniți la mânăstire își parchează mașinile pe kilometri întregi. E lumea reală din care venim și în care ne întoarcem. La înapoierea acasă, țin să vă asigur că drumul este mai lung ca la sosire chiar dacă urmați același traseu. Cu cel puțin o oră. Asta dacă n-aveți șanșa să vină poliția rutieră ca să facă un pic de ordine și să disciplineze traficul dinspre mânăstirea Prislop spre Hațeg. Așa că, pentru orice evetualitate, înarmați-vă cu răbdare. Cu multă răbdare….

Părintele duhovnic Arsenie Boca Născut la Vața de Sus – Hunedoara, în 1910, Zian Boca pe numele său de mirean, a urmat Liceul ”Avram Iancu” din Brad, pe care l-a absolvit în anul 1929. S-a înscris apoi la Academia Teologică din Sibiu, instituție pe care a absolvit-o în anul 1933, urmând la scurt timp – pe baza unei burse primite din partea Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan – cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. Se cuvine menționat și faptul că pe timpul cât a fost student aici, la Arte Frumoase, talentul său a fost remarcat de profesorul Costin Petrescu. Acesta a fost cel care i-a încredințat pictarea scenei care-l reprezintă pe Mihai Viteazul de la Atheneul Român. La Sibiu, Zian Boca l-a avut printre profesori pe Dumitru Stăniloaie pe care-l va ajuta în traducerea ”Filocaliei”. Încă de când era student acolo, la Sibiu, Zian Boca luase hotărârea de a deveni călugăr, așa încât, în 1936, a fost hirotonit diacon celibatar sub   numele de Părintele Arsenie. După câteva luni petrecute la Schitul Românesc Prodomu de la Muntele Athos, se va așeza la Mânăstirea Sâmbăta de Sus – Brașov, loc pe care-l va păstori începând din 1942 în calitate de stareț. Faima sa de duhovnic s-a răspândit rapid, dar în același timp l-a adus și în atenția Securității. Suspectat de legături cu grupurile de rezistență din Munții Făgărașului, Părintele Arsenie Boca va fi arestat în vara anului 1945, de către organele Siguranței Statului, dar va fi eliberat câteva zile mai târziu. Arestat din nou, în mai 1948, de data aceasta de către organele Securității, Părintele Arsenie Boca va fi iarăși eliberat câteva zile mai târziu și va muri în noiembrie 1989.

Pavel BORUGA