CSU Medicina, anesteziată spre final

În ediţiile trecute a primei divizii la volei feminin CSU Medicina Târgu-Mureş reprezenta una din principalele forţe din campionatul intern în a doua dintre cele mai populare discipline sportive la nivel mondial din punct de vedere al numărului de practicanţi, după fotbal. În acest sezon însă, aceasta poate fi considerată una dintre decepţii. Au mai înregistrat picaje datorate lipsei sprijinului financiar şi alte cluburi, cum sunt Tomis Constanţa, Metal Galaţi sau Unic Piatra Neamţ, dar, privind din alte perspective, scăderea mureşencelor poate să tragă un mare semnal de alarmă. Motivul? La Târgu-Mureş există un Centru Naţional Universitar de Excelenţă (CNUE) pentru voleiul feminin. Sunt aduse cele mai promiţătoare jucătoare din toate colţurile ţării. Unii contestă nefondat acest lucru, reclamând că „li se fură talentele”, aceiaşi care afirmă că evoluează cu jucătoare de curtea şcolii, deoerece fetele nu prea se orientează spre volei. Evident, adevăratelor talente, pentru a se afirma trebuie să li se ofere un mediu propice, unde valoarea lotului impune acest lucru. Înaintea constiuirii CNUE, echipele de junioare şi cadete a clubului mureşean, în colaborare cu Clubul Sportiv Şcolar, reuşeau în premieră pentru voleiul românesc să cucerească titlurile la ambele categorii. Performaţa a fost repetată în anul următor şi de atunci cel puţin una a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului în fiecare ediţie. Erau fapte. Alături de condiţiile existente la UMF Târgu-Mureş, acestea justificau constituirea Centrului. Mai mult, unele dintre componente au ajuns la prima echipă şi au reuşit în ultima ediţie cea mai bună clasare în campionat, locul IV.

Ce lipseşte mureşencelor?

Noua ediţie a campionatului a început cu o victorie lejeră şi scontată a mureşencelor, la CSM Lugoj. După câţiva ani în care tehnicianul a fost adus din Serbia sau Bulgaria, cu un antrenor român la timonă, în persoana lui Paul Bogdan, echipa nu se mai anunţa ca una dintre pretendetele la podiumul campionatului, cum se afirma în urmă cu doi, trei ani. Se miza mai mult pe promovarea tinerelor jucătoare autohtone, de preferinţă mureşence. Pentru un plus de experienţă şi, de ce să nu recunoaştem, de valoare, au fost aduse şi câteva jucătoare experimentate. După acel prim succes, mureşencele au mai obţinut o singură victorie, 3-1 în deplasarea de la nou promovata CSM Satu Mare. Au cedat fără replică partida cu adevărat întărita CSM Bucureşti şi, din nou cu renăscuta Unic Piatra Neamţ, cu mureşeanca Lorena Ciocian în lot, ambele pe teren propriu, urmate de un 1-3 la promovata sezonului trecut, CSM Târgovişte. Au fost „rodate” jucătoarele tinere, s-a spus. În etapa viitoare, echipa mureşeană va avea o misiune imposibilă la Volei Alba Blaj, unde activează de asemenea trei dintre fostele jucătoare, două dintre acestea, Roxana Ivanof şi Adina Salaoru cu ani buni petrecuţi în tabăra mureşeană. Vor mai prinde mureşencele un loc cel puţin în play off ? La podium, aşa cum s-a specificat înaintea startului, nici nu există pretenţii.

Challenge Cup, o povară?

După patru ediţii în care au evoluat onorabil în Volleyball Challenge Cup, mureşencele au susţinut în această săptămână primul joc din turul secund al competiţiei continentale, pe teren propriu cu formaţia israeliană Hapoel Kfar Saba. Dacă în urmă cu un an sau doi se aflau foarte aproape de „sferturile” competiţiei, în aceast an mureşencele sunt gata să renunţe după acest tur. Deşi au învins cu 3-2, evoluţia pune sub semnul întrebării şansele de calificare, dar sub unul şi mai mare dorinţa de calificare. Au condus cu 2-0 la seturi, dar au jucat în continuare ca „anesteziate”, reuşind doar în final câteva puncte care să le aducă o victorie la limită. Au mai fost răsturnări de situaţie, se mai întâmplă în sport, dar şi felul în care au cedat acum doi ani în faţa unei echipe olandeze după ce au avut 3-0 în meciul din deplasare şi 2-0 pe teren propriu. Atunci nu se ţinea cont de înfrângerea la limită, astfel încât oaspetele au putut întoarce rezultatul la 3-2 şi să câştige „setul de aur”. De această dată, acesta se va mai disputa la returul din 26 noiembrie, în Israel, doar în cazul în care gazdele se impun tot cu 3-2. La orice alt scor, una dintre echipe se califică în turul următor. În aceste condiţii, mureşencele trebuie să câştige trei seturi, ori primele trei sau trei din patru, ori cel de baraj. După ce s-a văzut în partida tur, s-ar putea afirma că echipa mureşeană este superioară, dar evoluţia echipei din final ridică mai multe semne de întrebare. Motivele ar putea fi oscilaţia de formă, sau lipsa „motivaţiei” de a merge mai departe. Participarea în această competiţie poate obligă echipele, pentru binele voleiului românesc, dar are campionatul valoarea necesară pentru a înfrunta echipele din ţări unde sportul este mai bine sprijinit, sau este o povară pentru cluburi? Răspunsul îl pot oferi jucătoarele mureşene în returul de la Saba.

Liviu BORDEIANU