Viața în Hristos (XCIV) – De vorbă cu Maica Siluana (VIII)

Trustul GAZETA a inaugurat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor GAZETEI, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresele de e-mail redactia@gazetadehunedoara.ro sau ibutiurca@yahoo.com.

Cum pot lupta femeile cu afectivitatea, în sensul de sentimentalism? (Ruxandra)

Dragă Ruxandra,

Mulțumesc pentru atenția pe care o atragi asupra dimensiunii de luptător a femeii. Oare, ar întreba iarăși și iarăși șarpele cel viclean, vocația femeii este lupta? Nu întrupează și lucrează ea puterile mângâietoare ale sufletului uman? Cum poate întruchipa cele ale războiului o făptură atât de delicată și adusă pe lume pentru a face văzută nevăzuta tandrețe a Creatorului ei? Nu e “mai feminin” să cedeze? Să se dăruiască pe sine până la jertfă? Și, mai ales, cum să lupte tocmai cu afectivitatea, cu puterile ei cele mai de preț și mai prețuite?

Și totuși, da. Această delicată făptură este împuternicită, învrednicită și înarmată de Dumnezeu, la nașterea ei din Duh și din apă, Lui pentru a declara război celui de care se leapădă și pe care îl scuipă în față. De trei ori îl scuipă cea care intră în turma blândelor oițe ale lui Hristos. Aici, în Hristos, pentru acest război, nu există bărbat și femeie. Fiecare este ostaș al lui Hristos Biruitorul.

Așadar, războiul este declarat, lupta începută, nu avem decât să ne înarmăm mereu mai bine și să învățăm mereu mai profund strategiile de luptă.

Mai întâi: cine este vrăjmașul meu? Afectivitatea mea? Să nu fie! Afectivitatea este o minunată și complexă simfonie de puteri sufletești pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu ca să simt și să mă bucur de darul vieții și al creației. Nu, vrăjmașul meu este ispititorul pentru că prin el, “tatăl minciunii”, am căzut din ascultarea de Dumnezeu și mi-am rănit firea, mi-am corupt puterile cele minunate ale sufletului. Așa a ajuns afectivitatea sentimentalism. Sentimentalismul nu este decât reaua folosire a afectivității rănite de păcat. De păcatul Protopărinților, de păcatul părinților, de păcatul meu… Este afectivitatea nerestaurată de harul mântuitor al lui Dumnezeu.

Afectivitatea sănătoasă este o putere în care primesc harul, puterea cea necreată de la Dumnezeu, iubirea Lui și pentru a-I răspunde la iubire. Este împreuna lucrare a mea cu harul pentru a împlini porunca iubirii, pentru a-l întâmpina, susține și mângâia pe aproapele meu ca să crească și să înainteze pe calea asemănării. Sentimentalismul este folosirea afectivității fără conlucrarea cu harul. El are cele mai diferite forme de manifestare și trăire, de la cele mai subtile și rafinate, până la cele mai impulsive și vulgare.

De cele mai multe ori e folosit pentru a obține o plăcere imediată sau pentru a fugi de durere. De durerea singurătății, de durerea lipsei de înțelegere și de comunicare, de durerea din spatele oricărui gest de neiubire din partea celor din jur. Uneori, sentimentalismul pare nevinovat și înduioșător, cum ar fi strădania unei pisicuțe de a se mângâia singură, frecându-și căpșorul de piciorul tău și torcând provocator. Dar nu este așa. El este întotdeauna viclean, pentru că este inspirat de cel viclean care ne sugerează “o scurtătură” către iubire, o soluție ieftină și imediată! Este o ofertă cu atât mai ispititoare cu cât varianta sănătoasă este întotdeauna cruce, cale strâmtă. Cine să aleagă de bună voie o asemenea cale?

Tu, tu, surioara mea cea însetată de dragoste, de tandrețe, de comunicare! Cum? Înarmându-te cu armele duhovnicești și luptând. Dar să nu te lupți împotriva afectivității și nici împotriva nevoilor tale firești de iubire și afecțiune pentru că nevoia de iubire e bună, nevoia de tandrețe e bună, nevoia de mângâiere e bună. Numai calea prin care ne satisfacem aceste nevoi poate să fie bună, daca e cea adusă de Dumnezeu, sau rea dacă e împlinită fără Dumnezeu și împotriva poruncilor Lui.

Și lupta ta să fie, în primul rând îndreptată spre dobândirea și păstrarea Duhului Sfânt Celui ce mereu se poartă pe deasupra apelor sufletului nostru pentru a-l încălzi și lumina pe calea lui către Împărăție. Cu El vei birui și ispita. Cu El, în El vei iubi și vei fi iubită. Alta Cale nu există! Dar curaj! Domnul este cu noi! În noi!

Cu dragoste și nădejde Maica Siluana