Despre nevoia de „clustere”

Săptămâna trecută scriam despre înființarea primului CAP pe principii capitaliste din județul Mureș, fără să-mi dau seama că vorbeam de fapt despre un „cluster” în agricultură, concept modern în orice economie de piață. Atunci când mai multe companii, cu profil identic sau asemănător, devin, din concurenți acerbi, parteneri într-o afacere, într-un proiect comun, se cheamă că vorbim despre un „cluster”. Un studiu realizat de specialiști italieni, la nivelul anului 2004, numit INCLUD – Industrial Cluster Development și finanțat în cadrul programului INTERREG III B CADSES, a identificat “clusterele” potențiale din România, la nivelul regiunilor de dezvoltare. Județul Mureșul, alături de Alba, Brașov, Covasna, Harghita și Sibiu – partenerii din Regiunea 7Centru, era identificat ca posibil beneficar a trei mari “clustere”: prelucrarea lemnului, construcții și produse metalice din oțel. Ca diferență, Clujul și Timișul erau recomandate pentru software. Studiul își justifica rezultatele prin ponderea resurselor umane în regiunile de dezvoltare, iar în 7Centru silvicultura era pe primul loc, cu 16,77%, urmată de industria prelucrătoare, cu 16,31%, și de restaurante și hoteluri, cu 15,09%.

Cine auzise în 2004 de “clustere”? Nu foarte mulți, sunt sigur, iar cei care au auzit în urma studiul specialiștilor italieni s-au gândit: Ce naiba-i asta? Cum să fiu partener cu concurentul meu direct?

Puțini au fost cei care au înțeles beneficiile pe care le poate aduce o astfel de asociere. În 2005, cinci companii din industria IT&C au pus, la Cluj, bazele primului cluster IT din Romania, Transylvania Cluster. Membrii fondatori ai acestei structuri sunt AGS, AROBS, Net BRINEL, RECOGNOS si TRANSART. Cele cinci firme fondatoare au colaborat din punct de vedere tehnologic pentru a crea o companie virtuală capabilă să realizeze proiecte atât pentru piața națională, cât și pentru cea internațională. Proprietarii acestor firme au realizat că doar în parteneriat vor putea aplica pentru proiecte mari finanțate de UE în domeniul software.

În 2007, la Timișoara, a apărut „clusterul” Automotivest, având ca misiune creșterea competitivității de piață a membrilor rețelei, pentru industria auto. Automotivest a început cu 12 membri: Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest, Camera de Comerț și Agricultură Timișoara, Camera de Comerț și Agricultură Arad, Municipiul Timișoara, Municipiul Arad, Universitatea Politehnica Timișoara și Universitatea Aurel Vlaicu Arad, Interpart Production srl, Inteliform srl, Neferprod srl, Mahle Componente de Motor și Centrul de Prelucrări Mecanice Bocșa.

În 2009, în județul Mureș a apărut oficial primul “cluster”, al producătorilor de mobilă. Format în jurul Mobex, unul dintre producătorii importanți din regiune, asociația reunește companii din Mureș, Covasna, Brașov, Harghita și Bistrița-Năsăud. Obiectivele “clusterului” sunt crearea unui brand și a unui logo propriu, a unui site comun, precum și crearea unei mape comune de prezentare, în vederea participării la târguri și expoziții internaționale.

În zona Târgului Mureș există peste 1.000 de producători de mobilă, de subansambluri, firme de prelucrare primară a lemnului, de exploatare, furnizori de feronerie.

Așa cum am arătat în ediția trecută, tot la finalul lui 2009 a apărut “clusterul” agricultorilor, sub denumirea, de tradiție, de cooperativă agricolă.

În țară, au mai apărut astfel de asocieri, în domeniul industriei textile, la Bacău și Timiș.

Ce concluzii trăgeau specialiștii italieni în 2004? Că România nu era pregătită pentru apariția “clusterelor”, din cauza colaborării slabe între “actorii” principali specifici unui asemenea concept. România promitea însă mult, după accesul la finanțări prin fonduri structurale.

În alte colțuri ale lumii, aceste “clustere” beneficiază de politici specifice și de eforturi guvernamentale în privința dezvoltării lor. Sunt văzute ca puncte strategice pentru economiile în care funcționează. Cum ar fi Silicon Valley din SUA fără să aibă susținerea statului, sau centrul financiar din Londra, sau regiunile viticole din Franța sau Spania? Ar fi timpul ca și guvernanții noștri să învețe această lecție și să suțină formarea de “clustere”. Beneficiul ar fi al tuturor, pe verticală și pe orizontală. Schimburile de know-how, resurse umane, chiar produse între companiile aparținătoare unui “cluster” ar duce la creșterea acestora, ceea ce ar genera locuri de muncă, taxe plătite la buget, la CAS, bunăstare pentru toată lumea. Ar fi, de asemenea, un imens ajutor în procesul de dezvoltare regională, în care este angrenată România. Strategia s-ar simplica, fiecare regiune urmând să beneficieze de aportul a 3-4 motoare puternice și nu de slăbiciunea a 100 de motorașe separate. Voi reveni.

Alin BOLBOS