Interviu

Gheorghe Zamfir: “Japonezii spuneau despre mine ca sunt un tsunami musical al planetei”

În acest numar al Ziarului de Mures încheiem serialul dedicat maestrului Gheorghe Zamfir, supranumit “Regele Naiuluiâ€, pe care l-am întâlnit la Reghin, acasa la prietenii sai de o viata, istoricul Dumitru Vasi soimosan si cântareata Natalia Gliga. Speram ca cititorii nostri sa -si faca o imagine cât mai aproape de realitate asupra vietii artistului Gheorghe Zamfir si omului care a introdus naiul în toate stilurile si genurile muzicale pentru care ar fi fost frumos ca izbânzile sufletului sa îi fie masurate la fel ca si realizarile profesionale. Pentru ca Gheorghe Zamfir a fost toata viata un român adevarat care si-a iubit tara si a dus frumusetea muzicii românesti interpretata la nai în peste 200 de tari. Zamfir a reusit sa apere zeci de ani, la rând  imaginea internationala a României stârnind admiratie si respect cu naiul sau fermecat si chiar sa ajunga numarul doi mondial în vânzarea de discuri, casete si CD-uri dupa legendarul Michael Jackson, în ciuda faptului ca s-a nascut la Gaiesti si nu în America! Dar a luptat pentru visul sau si a câstigat pariul cu viata. În ciuda dusmanilor toate “maratoanele†încercarilor nedrepte ale vietii, cursele cu obstacole ale destinului si toate sariturile în înaltime ale sacrificilor, este un monstru sacru în viata care stie multe si le spune lucrurilor pe nume si ma întreb totusi daca ar fi sa i se întinda o capcana maestrului de oamenii care se simt deranjati pentru ca stie multe lucruri despre multe persoane cu notorietate care au schimbat istoria unei natiuni dupa bunul plac al lor, cine l-ar mai apara pe maestrul Gheorghe Zamfir?  
Rep: Privind în urma va încearca un regret ca nu ati facut ceva în viata?
G.Z.:
Da, regret ca nu mi-am finalizat lucrarile simfonice din ciclul naturii, cum l-am numit eu. Adica vroiam sa dedic macar câtorva regnuri vegetale o parte din harul si talentul meu sa descriu aceasta natura atât de complexa si uluitoare pe acorduri muzicale, cum nu a facut-o nici un compozitor. Am spus-o de multe ori ca marea greseala a titanilor muzicii universale a fost faptul ca nu au dedicat muzica naturii si speciilor de animale care populeaza acest glob pamântesc. Pentru ca România este o tara foarte vizata de americani datorita faptului ca ei sunt constienti ca sunt niste forte de o valoare exceptionala terestra si extraterestra si sunt foarte interesati sa afle ce se întâmpla aici, în special în Muntii Retezat si la Sarmisegetuza, unde s-a demonstrat de oamenii de stiinta ca este locul cel mai încarcat de energie de pe planeta.
Rep: Cum explicati acest lucru, daca este asa?
G.Z.:
Concluzia mea finala legata de ce Sarmisegetuza este considerata cel mai încarcat câmp energetic al planetei este pentru faptul ca atunci când s-au retras apele de la facerea lumii, prima bucata de uscat care a aparut pe planeta Pamânt a fost România. Din aceasta cauza Papa Ioan Paul al II-lea când a venit în România care stia perfect vorbi româneste din bunicii lui care erau români, a zis: Bine am venit în Gradina Maicii Domnului si vad ca se exploateaza din ce în ce mai mult aceasta fraza.  Putina lume stie ca la Vatican exista putul negru si adânc al Vaticanului, care este de fapt un loc în care se pastreaza scrierile cele mai vechi ale omenirii si acolo sunt multe informatii la care oamenii simpli nu au acces. Parerea mea personala este ca în acest moment cele mai mari interese oculte vizeaza România.    
Rep: Ati facut vreodata o statistica în câte tari ati concertat?
G.Z.:
Nu am facut niciodata, desi cred ca ar fi fost interesant de aflat cu câte culturi si câte milioane de oameni am intrat în contact pe calea muzicii pe tot acest glob pamântesc si ce efect a avut muzica mea asupra atâtor generatii. Gânditi-va la faptul ca am peste 120 de discuri de aur câstigate în toata lumea. Eram atât de cerut peste tot în lume încât nu mai aveam timp sa ajung acasa. Îmi schimbam valiza si hainele si plecam din concert în concert, îmi amintesc ca în camerele de hotel nu mai puteam pasi de buchetele de flori.  Presa japoneza spunea despre mine ca sunt un tsunami musical al planetei. În japonia erau portretele mele de dimensiunea a doua etaje de zgarie-nori, alaturi de portretele lui Yves Montand, Pol Moria si Alain Delon si când intrai în supermarketurile lor te conducea un covor de discuri vinil 50 de metri pâna la standul muzicii lui Gheorghe Zamfir, unde era si un nai de dimensiuni gigantice transparent lânga trei – patru etaje cu discurile mele. Am 4 discuri de platina doar în Noua Zeelanda, pai spuneti-mi care artist român a cântat macar acolo odata, nu sa mai fie si distins cu vreo distinctie! Am primit Ordinul Comandorului oferit de Presedintele din Peru, 25 de discuri de Aur si Platina în Canada, 4 discuri de Aur în Australia, am Discuri de Aur în Austria, Germania, Elvetia, Finlanda, Olanda. De-a lungul întregii cariere, de peste 50 de ani de nai, din cei 55 de ani de muzica, am primit numeroase premii, distinctii si medalii, care mi-au încununat sacrificiile si orele de studiu. Am 4 Discuri de Aur în Africa de Sud, unde eram preferatul Flotei Maritime Militare a Africii, am primit Premiul Titera de Aur a Frantei si sunt singurul artist european care a câstigat doua discuri de aur în SUA si singurul artist român care a câstigat un disc de aur în Ungaria. Îmi amintesc ca îmi spunea un artist international “La ce ai facut tu pentru România, ar fi trebuit sa ai câte o statuie în fiecare orasâ€. 
Rep : Ati fost în Israel ?
G.Z. :
Am cântat acolo de 17 ori. Am plâns pentru ei si pentru toata omenirea. si ce am vazut acolo? Din piatra seaca si nisip românii nostri 250.000 de muncitori care au fost dusi de israelieni acolo pentru salarii foarte mici, românii au construit infrastructura, autostraziile, cladirile, universitati si spitale, reusind sa arate azi ca o gradina paradisiaca.

Rep : Care este opinia dvs. despre fericire?

G.Z.:  Fericirea exista si nu exista. Este ca o ecuatie, precum ceva deslusit dar nedefinit înca în mod absolut în constiinta omului. Omul în momentul fata este considerat de mine ca un esuat în misiunea sa fata de Dumnezeu. Omul nu mai prea stie ce e divinul din cauza unei sete nemarginite de pornografie, sex, muzica decadenta, bani si putere asta a distrus omul. Banii distrug valorile morale, cine a inventat banca a fost locotenentul cu grad a lui satana spunea cineva. 
Rep: Dar despre politica?
G.Z.:
Pentru mine politicianul a spus tot ce putea spune si face. A mintit si a furat tot. Am ajuns pâna la apogeul minciunii, a consumat tot si în momentul de fata politicianul e un om terminat. Eu când vad Senatul si Camera Deputatilor, eu nu recunosc pe nimeni de acolo, pentru ca sunt mincinosi si perversi. Eu am fost atras în curse politice de oameni care s-au folosit de mitul si de numele meu. M-au terfelit, dupa care m-au parasit si m-au uitat. Sunt foarte trist si dezamagit de tot ceea ce mi s-a întâmplat din cauza unor oameni…Pe mine nu ma intereseaza politica, mi-a ramas muzica, naiul, studentii si cred ca mai am multe de spus în compozitie si în dirijorat.
Rep: Daca v-ati întâlni la un momentdat cu Dumnezeu ce i-ati spune ?
G.Z.:
În primul rând i-as multumi pentru talentul si harul cu care m-a înzestrat si în al doilea rând i-as spune: Iarta-ma, Doamne, ca nu am putut face mai mult, din cauza comunistilor si a lui Satana. Nu am putut sa fac mai multe decât mi-am propus sa fac si mi-as cere iertare în genunchi pentru pacatele mele care sunt multe ca si nisipul marii, urât mirositoare si negre precum carbunele si i-as spune din nou iarta-ma, ca nu am putut sa duc la bun sfârsit misiunea mea la scara planetara si nationala. As fi putut sa scriu o mie de simfonii si concerte, dar din cauza unui drac cu chip de om, care din 1947 si pâna în prezent nu a avut nici o zi neagra de tristete, care a  trait viata jucând la doua capete si care a fost blestemul poporului român, nu am putut sa fac multe! E penibil când îl vad la televizor si acum ca îi ies bale la gura la congresele unui partid comunist îmbracat într-o alta rochie, care traieste bine mersi ca un parazit si azi din banii poporului, pe când  eu suflu în nai, la 70 de ani, câte cinci-sase ore pe zi, ca sa-mi mentin statutul de artist, dar si ca sa-mi câstig exiostenta!  

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close