Reportaj

Muzeul de Istorie a Sighişoarei, unic în România

muzeu 1 Muzeul de Istorie din Sighişoara, care şi-a deschis porţile în data de 24 iunie 1899 sub denumirea de „Alt Schassburg” (Sighişoara Veche), este singurul muzeu din ţară organizat pe verticală şi nu pe orizontală şi adăposteşte numeroase piese unicat: o machetă a oraşului din 1735, obiecte dacice, cel mai valoros clavicord, ceasul din turn şi multe altele.
Muzeul din Sighişoara are expoziţia de bază în Turnul cu Ceas, este structurat pe şase etaje, cinci dintre acestea închise, până unde se află mecanismul ceasului, iar etajul şase este balconul. În afara de expoziţia de bază, în imediata vecinătate a Turnului cu Ceas se află colecţia de arme medievale şi vechea închisoare militară a oraşului, cunoscută drept „Camera de tortură”. „Muzeul de Istorie din Sighişoara putem spune că este un muzeu unic pentru că, spre deosebire de alte muzee din ţară, este organizat pe verticală. În toate celelalte se intră dintr-o sală în alta, aici se urcă dintr-o sală în alta. Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas are o expoziţie arheologică, o expoziţie dedicată istoriei farmaciei şi medicinii din Sighişoara, una dedicată mobilierului urban, în sala în care au avut loc şedinţele vechiului consiliu orăşenesc, o expoziţie mare dedicată breslelor meşteşugăreşti din Sighişoara, o expoziţie de orologerie, la care se mai adaugă două expoziţii dedicate unor personalităţi, este vorba despre o mică expoziţie dedicată fondatorului muzeului, dr. Joseph Bacon, aflată chiar la intrare, şi o expoziţie dedicată celei mai mari personalităţi a oraşului, savantul Hermann Oberth, părintele cosmonauticii. De asemenea, muzeul mai are, în apropiere, o bogată colecţie de arme, atât arme medievale, cât şi arme moderne şi, de asemenea, în fosta închisoare militară a cetăţii este organizată o cameră de tortură cu replici după obiecte de tortură de secol XVIII”, a declarat Nicolae Teşculă, directorul Muzeului de Istorie a Sighişoarei.

Machetă a Sighişoarei anului 1735

nicolae tesculaPotrivit acestuia, cel mai vizitat este Turnul cu Ceas, iar anual Muzeul de Istorie are peste 150.000 de vizitatori, de diferite vârste şi diverse naţionalităţi, cei mai mulţi în perioada de vară.
Deşi muzeul sighişorean deţine numeroase comori, conducerea instituţiei susţine că exponatul care captează cel mai mult atenţia vizitatorilor este macheta oraşului aşa cum arăta acesta în anul 1735, care a fost realizată în 1952 de către Julius Misselbacher, cel care a realizat şi macheta Cetăţii Dacice de la Costeşti. „Dacă ar fi să facem o analiză, cea mai interesantă piesă pe care o avem este macheta oraşului. De ce spun asta? Pentru că este destul de recent făcută, undeva în anii ’50, dar reconstituie fidel, în proporţie de 90%, oraşul Sighişoara în anul 1735, pe baza unor vechi hărţi cadastrale austriece consultate în perioada interbelică, la Viena. Este opera unui comerciant sighişorean, Julius Misselbacher, şi această machetă are o relevantă importanţă istorică pentru că arată o realitate din acele vremuri şi, în acelaşi timp, este şi un obiect didactic extraordinar pentru că atât copiii, dar nu numai, pot să afle pe viu foarte multe lucruri vizavi de ceea ce s-a întâmplat la Sighişoara în secolele trecute”, a spus Nicolae Teşculă.
Julius Misselbacher, care a avut preocupări intense în domeniul istoriei artei şi istoriei Sighişoarei, a realizat macheta pe baza planului oraşului aflat în arhiva de război din Viena, a completat-o cu desene şi planuri din perioada anilor 1700 şi doar 3 până la 5% din aceasta a fost realizată fără documente, însă a fost făcută în analogie cu case similare vecine.

Piese unicat

muzeu 2

De asemenea, în Muzeul din Turnul cu Ceas inclusiv ceasul este unic: figurinele sunt realizate din lemn de tei în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind în mare parte opera unui meşter peregrin, Johann Kirchel, care apare în Consiliului Oraşului menţionat ca „Orologus et automotorus”, fiind menţionat ca şi creator al păpuşilor, făcute după „un baroc mai ţărănesc”. „Johann Kirchel este cel care a realizat şi sferturile, probabil era mecanismul mai vechi. Ele sunt poziţionate spre cetate şi spre oraş; spre cetate este un toboşar care anunţă ora exactă, o altă păpuşă care simbolizează pacea, două figurine mari, care simbolizează justiţia – cea cu balanţă, justiţia umană, cea cu sabia, justiţia divină – este foarte interesant faptul că justiţia divină are ochii legaţi, nu justiţia umană, şi era vorba despre secolul al XVII-lea, şi doi îngeraşi, ziua şi noaptea, care îşi schimbă poziţia dimineaţa la 6.00 şi seara la ora 18.00. Partea opusă are un alt toboşar care anunţă ora exactă pentru locuitorii din oraş. Lângă, un alt personaj, este vorba de călău, ceea ce arată faptul că Sighişoara avea un mare privilegiu, dreptul de a condamna la moarte, Jus gladii în Evul Mediu, şi şapte figurine aşezate pe un carusel, care anunţă ziua săptămânii. Ele îşi mişcă poziţia la miezul nopţii şi reprezintă zeii patronimici romani: luni-Diana, marţi-Marte, miercuri-Mercur, joi-Jupiter, vineri-Venus, sâmbătă-Saturn, iar duminică, Soarele”, a precizat Nicolae Teşculă.
Directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara mai spune că instituţia deţine şi alte piese unicat, în funcţie de colecţie. „De exemplu, putem să ne lăudăm că avem una dintre cele mai mari colecţii de obiecte din perioada bronzului, este vorba de Cultura Wittenberg. De asemenea, avem din epoca dacică, din acelaşi sit arheologic, nişte piepteni dacici făcuţi din os, de o acurateţe şi o frumuseţe extraordinară, adevărate opere de artă, din câte am înţeles de la arheologi, sunt cam unici în Transilvania. La colecţia de farmacie avem truse medicale, de exemplu truse de chirurgie, una ginecologică şi una pentru amputaţie de la finele secolului al XVIII-lea, cei care studiază istoria medicinii spun că sunt foarte importante pentru că atestă aceste practici din cele mai vechi timpuri. Avem un clavicord, un prim pian care este realizat în apropiere de Sighişoara, la Biertan, la începutul secolului al XIX-lea”, a spus Nicolae Teşculă.
Clavicordul de la Sighişoara este unicul de valoare din România aflat în perfectă stare de funcţionare. Acesta funcţionează pe principiul coardelor lovite şi nu al coardelor ciupite, ca în cazul instrumentelor mai apropiate lui ca vârstă şi aspect, cum ar fi clavecinul, spineta şi altele. Clavicordul a fost construit în anul 1825 la Biertan, judeţul Sibiu, de către Samuel Maetz, meşter transilvănean specializat în instrumente cu claviatură, care provine dintr-o familie germană cu tradiţie în construcţia de orgi. În anul 1924, instrumentul a fost donat Muzeului de Istorie din Sighişoara de către o familie de saşi din oraş. În anul 1999, instrumentul a fost supus unei expertize de către Benedikt Claas din Northeim (Germania), la solicitarea Societăţii Bach din România, conduse de Dan Racoveanu, iar în anul 2005 restauratorul englez de instrumente de epocă, Edmund Handy, a restaurat toate componentele sale originale, cu excepţia corzilor. Instrumentul din colecţia Muzeului Sighişoarei este confecţionat din lemn de diferite esenţe – cireş, fag, brad şi stejar – dispune de cinci octave, claviatura este lucrată în fildeş şi abanos, iar conform normelor de interpretare a muzicii vechi, instrumentul este acordat în La = 415 Hz.
Trecând la expoziţia de bresle, muzeul sighişorean prezintă o serie de obiecte care sunt capodopere de meşter, adică obiecte confecţionate de pentru examenul prin care o calfă ajungea meşter.
De asemenea, la colecţia de arme, aflată într-o clădire de la poalele Turnului cu Ceas, muzeul deţine inclusiv arme exotice, cum ar fi armele africane, iar unic, la camera de tortură, aflată în apropiere, s-a păstrat o piatră de şase kilograme, care era legată de gâtul celui care era condamnat să stea la stâlpul infamiei din Piaţa Cetăţii. „Piatra are şi o inscripţie interesantă în limba germană, care tradusă ar suna cam aşa: ‘trăieşte creştineşte, fereşte-te de cele rele şi astfel piatra nu-ţi va mai atârna de gât’. La stâlpul infamiei erau cei care făceau mici furturi, găinării, supuşi oprobriului public”, a precizat Nicolae Teşculă.
Primul curator al muzeului a fost Joseph Bacon, medic de profesie dar foarte pasionat de istoria locală, care a adunat obiecte valoroase pe care le-a aranjat şi le-a structurat într-o expoziţie în Turnul cu Ceas. Muzeul avea la început un caracter mixt, conţinea elemente ecleziastice, dar baza consta, ca şi astăzi, din obiecte, unelte şi produse ale breslelor sighişorene, mai ales că breasla era celula economiei medievale.

(Agerpres)

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close