Nistor Man: ”žLibertatea e ca sănătatea!”

Nistor Man, preȘedintele Asociației FoȘtilor Deținuți Politici din România, filiala MureȘ, este originar din Șieu, județul MaramureȘ. În 1946, fiind elev de liceu în Sighet, participă, cu unii prieteni, la pregătirea alegerilor din 19 noiembrie, lipind noaptea afiȘe pentru PNȚ, condus de Iuliu Maniu, Și în acelaȘi an formează împreună cu alți colegi o organizație clandestină. Pe 21 august 1948 este arestat, apoi condamnat, conform art. 209 din Codul Penal, la cinci ani de închisoare. Nistor Man a fost arestat la 18 ani Și a stat aproape 13 ani după gratii. Ioan Nicoară este originar din Târgu MureȘ. A fost arestat după evenimentele din 1956 din Ungaria, pe atunci se afla în serviciu militar Și a fost reținut la Târgu MureȘ, dar a fost anchetat la Cluj-Napoca. Colegii de la AFDPR MureȘ îi spun „colonelulâ€. „Colonelul†Și preȘedintele mi-au povestit despre coloniile de muncă din Balta Brăilei, despre condițiile în care au fost arestați, despre condițiile de „cazare†din închisorile comuniste Și despre regimul comunist pe care l-au văzut Și cu care s-au confruntat. 

Până să vină securitatea la uȘă…

Col. Nicoară: Am fost cadru militar. Am fost arestat cu ocazia evenimentelor din 1956, când a izbugnit contra-revoluția din Ungaria. Împreună cu niȘte prieteni am căzut de acord că ceea ce fac ungurii este bine. Și dacă treaba se-ntinde, organizăm Și noi, aici, în țară ceva, dăm un ajutor ungurilor Și ne ajutăm Și pe noi să scăpăm de comunism.  Numai că în Ungaria au venit tovarăȘii comuniȘti cu tancurile Și au făcut prăpăd. 

Ofițer infiltrat la nuntă

Col. Nicoară: Unul dintre aceȘti prieteni a fost invitat la o nuntă. Acolo, printre invitați, era Și un ofițer de la Serviciul de contra-informații al armatei. Nu Știu cum s-a iscat discuția, că nu ne-am mai întâlnit decât la proces, dar prietenul meu s-a lăudat cu ce am vrut noi să facem când a fost revoluția din Ungaria. Ofițerul de securitate i-a r[spuns: stai să vezi ce am vrut să facem noi… Și aȘa l-a făcut să spună tot, cu cine Și cum. Într-o săptămână am fost arestați toți, 7 inȘi. Condamnările au fost între 15 Și 25 ani. 

Cioc, cioc! – o jumătate de oră cât 5 ani!

Col. Nicoară: Seara… AȘa veneau, seara sau noaptea. Băteau la uȘă: Suntem de la securitate! Trebuie să ne dați o declarație. Îmbrăcați-vă Și veniți cu noi, nu durează mult, într-o juma de oră sunteți înapoi. Dar… am fost înapoi după 5 ani Și 2 luni. Am fost anchetat de serviciul de contra-informații al armatei la Cluj-Napoca, de ei aparțineam atunci, fiind militar. Prin ce-am trecut… anchetele foarte dure, bătăi, umilințe… e greu de spus, au fost foarte crunte lunile Și orele Și anii pe care i-am petrecut în puȘcărie până în 64, când am fost grațiați. 

6 luni de anchetă. 

Col. Nicoară: Eram închis în celulă la ei, la regiunea a 3-a militară Cluj. Am stat Și singur Și câte 2-3 trei persoane. La Gherla stăteam câte 30-40 în celule de 5-6 persoane. Dormeam pe jos, dar acolo încă era bine că era duȘumea din lemn. La Aiud, de exemplu, am dormit pe ciment. Aveam niȘte pături, mai mult cârpe, rupte Și mâncate cu care ne înveleam. Eram aȘa de mulți Și înghesuiți că stăteam ca sardelele, nici nu ne puteam întoarce de pe o parte pe alta, nu aveai loc. Plus că în celulă era Și hârdăul în care ne făceam nevoile. Imaginați-vă cum era când avea cineva diaree… 

Proces formal. Gherla, Aiud, Balta Brăilei

Col. Nicoară: Am fost acuzați de „uneltire organizată contra statuluiâ€. Am avut un avocat din oficiu, dar el nu putea să spună nimic, ce să spună. Dacă spunea ceva în favoarea ta, venea lângă tine. Am fost închis la Gherla, de acolo am ajuns la Aiud de unde ne-au selectat pe care eram mai sănătoȘi, deȘi toți eram slabi ca vai de noi, să fim trimiȘi la muncă în colonii. Eu am fost trimis în Balta Brăilei. Acolo existau o grămadă de colonii de muncă, toate cu deținuți politici Și m-au tot mutat de la una la alta. La Strâmba, la Grădina, la Periprava, la StoeneȘti… nu Știu câte erau, domn profesor, vă poate spune mai multe, el a fost Și la Canal… prin multe chinuri am trecut…

(Între timp a ajuns Și profesorul Nistor Man, preȘedintele AFDPR MureȘ.)

Heeei-rup! Din Dunăre Și de sub codri… ieȘi, teren arabil!

Col. Nicoară:  Am făcut diguri Și am defriȘat o grămadă de copaci să facem loc pentru teren arabil. Norma pe cap de deținut era de 3 metri cubi de pământ, pe care trebuia să-l sapi, să-l încarci în roabă Și să-l urci pe dig, la 5 metri înălțime. Era vorba cam de 60 de roabe de pământ, pe care trebuia să le cari 100, 150, uneori 200 de metri prin noroi, până ajungeai acolo îți dădeai sufletul,  iar roabele aveau roți de fier, nu cum sunt acum de cauciuc. Ar fi fost bine să fie de cauciuc… 

„Rahatul de oi era patul nostru†

Col. Nicoară: Și santinele erau cu câini… dacă ieȘeai din pluton, aveau ordin să te împuȘte. Unde să fugi, n-aveai unde să fugi… La StoeneȘti eram cazați în saivane. Acolo unde au dormit oile… rahatul de oi era patul nostru… Eu pe timp de iarnă nu am fost acolo, că am fost la Salcia, unde erau barăci, dar Și iarna se dormea în saivane pe jos. E de necrezut.

Distrus, nu izolat

Nistor Man: Nimic nu se aseamănă cu ce este astăzi Și cu ce-Și închipuie lumea. Închisoarea comunistă e total altceva, acolo nu eȘti dus pentru a fi izolat de societate, eȘti dus pentru a fi distrus. Au murit poate sute de mii de oameni în anii comunistului. Cei mai grei ani au fost între 1946-1964, când s-a dat decretul de grațiere. Grațiere, nu amnistie, că lumea le confundă. Grațierea este: te-am iertat de restul pedepsei, dar dacă te mai prind, faci Și ce ți-a rămas. 

Condamnat 5 ani, făcuți 7

Nistor Man: Am fost arestat prima dată în 1948, am fost condamnat la 5 ani, dar am făcut 7 ani. Niciodată nu se elibera la timp. Am fost 3 ani liber, m-au luat din nou, pentru o poveste. Cineva a zis că noi am vorbit să ne organizăm… A zis o vorbă cineva… a doua condamnare: 22 de ani. (A fost în 56?) După 56, căutau motive ca să preîntâmpine o revoluție ca în Ungaria.

Teroarea, neproductivă(!)

Nistor Man:  Comunismul s-a vrut o societate nouă, o cultură nouă, dar cultura lor era bazată pe ura de clasă, pe lupta de clasă Și pe distrugerea clasei care le era împotrivă. Și împotriva lor era clasa care nu credea în spusele lor. Și poporul român, să Știți, n-a crezut. A început să creadă abia după 64 când s-a îmbunătățit situația. Au îmbunătățit-o pentru că în teroare cruntă nu se producea, nu se inventa, lumea trăia cu frică, cu suspiciune, în nesiguranță. AȘa nu se produce, nu se colaborează, nici măcar la intreprindere, Și, atunci au zis, hai să detensionăm puțin situația. Era criză în țară. De altfel, comunismul trăia din criză în criză. Ei vorbeau de crizele imperialismului, ale capitalismului, dar ei erau mereu în criză. Au semănat între oameni ura Și nesiguranța. Nu Știai cine te spionează.

Exemplu practic: doi prieteni la secu

Col. Nicoară: Adevărul e că-i de necrezut. S-a ajuns până acolo că, de exemplu, noi eram doi prieteni, vă chemau la securitate Și vă întrebau de mine. Îl cunoaȘteți, sunteți prieteni? Buni? Tu spuneai da. AȘa crezi dumneata că buni, îți spuneau ei. Fii atent că el ne-a informat că ai vorbit încoace Și-ncolo Și dincolo. Tu rămâneai uit, că Știai că ai vorbit ce nu trebuie. Și te gândeai, măi să fie, chiar aȘa… La fel făceau Și cu mine, Și-mi spuneau aceleaȘi lucruri despre dumitale. Pur Și simplu ne-au pus față în față să ne duȘmănim, să ne separăm ca prieteni. Ne spuneau amândurora, fi atent nu spune nimic. Însă eram schimbați total, Și dumneata te uitai urât la mine, Și eu. Nu mai eram prieteni. 

Nistor Man: Democrația, aȘa cum e, cu o mie de defecte, e incomparabil mai bună decât dictatura. Se adresează multora pentru libertatea lor, dar noțiunea de libertate este aȘa de străină de om… Pentru că libertatea este ca sănătatea, numai când nu o ai Știi ce e! 

Înapoi în Balta Brăilei

Col. Nicoară: Ne sculam dimineața la 5. La deȘteptare venea caraliul, aȘa-i spuneam gardianului, Și striga: deȘteptareaaa! Mai era unul cu un băț mare, Ahău – îi spuneam noi, un tip dur de tot, parcă era o gorilă. Apoi se aducea un fel de apă caldă, noi spuneam că e cafea Și mai primeam 250 de grame de pâine pentru toată ziua. În afară de pâine, mai primeai la amiază ceva mai mult de un pumn de mămăligă. Apoi, imediat porneam spre Șantier, spre punctul de lucru, unde munceam până la ora 18:00. A… ba da, pe la 13.30-14.00, venea un fel de prânz în niȘte butoaie mari… o masă slabă în orice caz, mai ales pentru muncă, dar uite că am supraviețuit. Când era mai bună, era îmbunătățită cu copite, cu bucăți de burtă Și aȘa mai departe. Când le aduceau cu maȘina de la abatoare se făcea o duhoare… După ce ne întorceam ne mai dădeau ceva de mâncare, ne spălam Și stingerea se dădea la 22:00.

„I-am Și iertatâ€

Nistor Man: Am fost anticomuniȘti Și oricâtă suferință a fost am răbdat voioȘi, liniȘtiți Și încrezători. Din cauza aceasta după 1990, când am făcut Asociația, am zis: nu ne răzbunăm! Era aȘa de mare bucuria eliberării. Nu am avut procese, chiar dacă trăiau comuniȘtii. Noi deținuții creȘtini, i-am iertat pe păgânii de comuniȘti. Pe ăia care spuneau că nu există Dumnezeu, Și dacă nu există Dumnezeu – îl citau pe Dostoievski, din Frații Karamazov – dacă nu există Dumnezeu, orice-i permis să facem cu voi.