Retrospectivă – Căpușa ucigașă a DISTRIGAZ Nord
Firma Letarcons Prod SRL cu sediul în Sângiorgiu de Pădure a fost înființată în 1994 și are ca principali acționari pe Tar Irma Gabriela și pe Tar Levente, cel din urmă cu majoritate de acțiuni, 66,6 la sută.
Tar Levente este fiul lui Tar Bela, nimeni altul decât șeful de coloană de la Distrigaz Nord, filiala Mureș, practic “The Big Boss” pe ruta Bălăușeri – Sovata.
Fiul lucra, tatăl controla.
Fiul săpa, tatăl măsura adâncimea.
Fiul înlocuia țevile, tatăl verifica calitatea.
Și uite așa o firmă căpușă se ridica într-o zi, precum Făt Frumos.
Oficial, decesele lui Virag Istvan, în vârstă de 22 de ani, din comuna Fântânele, și Kosma Karoly, în vârstă de 36 de ani, din Sângiorgiu de Pădure, au survenit în martie 2002 ca urmare a intoxicării cu gaz. Conform raportului Inspectoratului Teritorial de Muncă Mureș “accidentul s-a produs în interiorul unui cămin stradal. În cămin erau două vane, una pentru separație față de magistrala de gaz și una tampon. Fără să închidă vana de separație, cei doi salariați au început să lucreze în zona vanei tampon (să scoată o garnitură). S-a produs scurgere de gaz care a provocat moartea celor doi salariați prin asfixiere.” Oficial, patronul firmei Letarcons, Tar Levente, a declarat că cei doi angajați au fost băuți, cu peste 1 la mie alcool în sânge la momentul analizelor de laborator.
Și tot oficial, inspectorul general de stat adjunct, Dantes Bratu, și-a pus semnătura pe actele prin care incidentul a fost catalogat accident de muncă. Neoficial, cazul scârțâie din toate încheieturile. Bineînțeles că cel mai comod este să dai vina pe mort. Martorii oculari ai accidentului, identificați de ZIARUL de Mureș, au declarat în exclusivitate că la momentul scăpării de gaze doar unul dintre muncitori, Virag Istvan se afla în căminul stradal din Sighișoara. Celălalt, Kosma Andrei, șeful de echipă, a intrat doar ca să-și salveze colegul, ceea ce nu a mai reușit să facă asfixiindu-se cu gazul ucigaș.
Cazul devine chiar ciudat la o verificare mai atentă a căminului stradal, care nu are adâncimea unui stat de om (1,80 m referință) deci prin revenirea la poziția “în picioare”, capul unei persoane este practic în afara căminului. Ca să nu mai vorbim de faptul că dimensiunea căminului este extrem de redusă. Singura explicație plauzibilă pentru asfixierea celor doi rămâne consumul de băutură. Dar nici chiar alcoolul din sângele victimelor nu explică petele de pe plămânii acestora, pe care Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara le-a recunoscut în fața mass-media. Informația rămasă “neoficială” dar din surse de încredere, a fost dată uitării după ce raportul medico-legal nu a sesizat nimic de acest gen la cele două victime.
(ZMS nr. 8, 5 august 2002)
