Știința iubirilor imaginare cu Iulian Tănase la librăria GOG

Reporter:  Cum s-a născut Iubitafizica?

Iulian Tănase: A fost o naștere naturală, fără dureri. Mi-a făcut plăcere să asist la nașterea acestei cărți în calitate de mamă, tată și moașă.

Rep.: Ce legătură are armata cu ideea acestei cărți?

Iulian Tănase: Ideea acestei cărți mi-a venit, într-adevăr, pe vremea cînd îmi serveam patria. Se întîmpla în 1999-2000. Am descoperit în biblioteca unității o carte de Luca Pițu, “Naveta esențialăâ€, unde exista un capitol despre patafizica inventată de Alfred Jarry, care e știința soluțiilor imaginare, a particularului și a legilor care guvernează excepțiile, o știință mai degrabă poetică, despre care, de altfel, știam cîte ceva, nu era o noutate absolută pentru mine. Cum eu obișnuiam deja să mă joc cu cuvintele, mi-a venit în cap acest cuvînt: iubitafizica.

Rep.: A fost chiar așa fertilă armata de s-a ajuns la un volum de poezie ?

Iulian Tănase: Nu armata a fost fertilă, ci cuvîntul pe care îl inventasem. Am simțit din prima clipă că iubitafizica este un cuvînt bogat, adînc, fertil, că din el se poate naște o întreagă lume. E drept că la nașterea acestei lumi a trebuit să contribui și eu, scriind cartea care, într-un fel, se cerea și îmi cerea să fie scrisă. N-am scris nimic în armată, fiindcă eu nu pot scrie decît în singurătate, am scris-o după, în vreo doi ani. Prima ediție a Iubitafizicii a apărut în primăvara lui 2002.

Rep.: De ce tocmai nume de femei ? Ascund ele ceva iubiri imaginare?

Iulian Tănase: În primul capitol al cărții, intitulat Strigarea lotului 19, de la A(dora) la Z(enobia), ca o parafrază, desigur, la romanul Strigarea lotului 49 al lui Thomas Pynchon, există un număr de 19 iubite imaginare și fiecare dintre ele își spune propria poveste, nu întotdeauna închipuită. De fapt, majoritatea poemelor din primul capitol se bazează pe fapte și întîmplări reale, chiar dacă, atunci cînd le-am scris, am ales o soluție de mijloc: aceea de a amesteca întîmplările realității cu anumite întîmplări ale imaginației.

Rep. Cum se împacă “Războiul Sfârșitului Săptămînii†de la Guerrilla cu scrisul, cu poezia?

Iulian Tănase: La Radio Guerrilla vorbesc, uneori chiar și despre scris, însă scrisul și vorbitul sînt două activități diferite, fără să fie, însă, și contradictorii. Mi s-a întîmplat de multe ori să scriu ceva după ce, vorbind, fie singur, fie cu cineva, reușisem să formulez bine un anume gînd. Totuși, cînd vorbesc, nu scriu, iar cînd scriu, nu vorbesc. Din fericire, emisiunea pe care o fac la Radio Guerrilla împreună cu Mitoș Micleușanu este un laborator de improvizație continuă care îmi ține mintea trează. Gimnastica minții face bine și la scris, nu doar la vorbit.

Rep.:  Iubitafizica ajunge la GOG. Pe unde a mai umblat și încotro se îndreaptă ?

Iulian Tănase: Mă bucur că ajunge la GOG pentru că e ca și cum ar ajunge printre prieteni. Mela Mihai, una dintre fondatoarele acestei librării, și soțul ei, Dan Oltean, îmi sînt prieteni și, din cite știu, îi leagă ceva și de Iubitafizica. Altfel, cartea, care se află la a treia ediție și la a doua tipărită (a existat și o ediție electronică, la Liternet, în 2003), a fost relansată de curând la Clubul Țăranului Român, în București, am mai avut și cîteva lecturi din ea și probabil că vor mai fi și altele. Noutatea acestei ediții este că are un capitol în plus față de edițiile precedente și vreo cîteva retușuri pe care am simțit nevoia să le fac pentru că unele lucruri nu îmi mai sunau bine.

Rep.: Cu ce rămâne  cititorului după întâlnirea cu Iubitafizica?

Iulian Tănase: Cu un univers, sper, surprinzător, cu multe povești și întîmplări decupate atât din realitate, cît și din imaginație și, peste toate astea, cu schița unei științe poetice neortodoxe. Cititorul se mai poate alege, printre altele, și cu ideea că trecutul nostru este o ficțiune care mereu își face simțită prezența în viața noastră.