”Suntem un stup bezmetic (…) fara matca, în care se înmultesc trântorii”

Traim de azi pe mâine, cu spaime si angoase ce ni se insinueaza în suflete, discret si perfid, cu mijloace din ce în ce mai rafinate. Traim un surogat de viata, cu miciuni comode si compromisuri permanente. Firea, istoria, cultura si limba, adica tot ceea ce ne da o anume identitate, se risipesc. Incapabil de a se mai regasi pe sine si de a opune rezistenta, un popor – poporul român – dispare încet, dar sigur. Dintr-un popor adevarat, tindem sa devenim o populatie. O turma oarecare, fara pastor. Sau cu un pastor nedemn si umil în fata umilintelor si agresiunilor la care suntem supusi permanent. Ne comportam ca â€un stup bezmetic (…) fara matca, în care se înmultesc trântoriiâ€. Despre  nevoia de Adevar, despre Rostul, Locul, Pacea si regasirea de sine, într-un interviu cu David Morar, un sculptor nonconformist – si caruia nu-i place sa se lase fotografiat -, dar un suflet ce rezoneaza puternic cu durerile si suferintele unui popor. Poporul român…

Reporter: Încotro merge lumea si încotro mergem noi, poporul român? Mergem spre autodistrugere sau trebuie sa cadem foarte jos pentru a avea de unde sa ne ridicam?
David Morar: Pentru a raspunde cât mai competent la o asemenea întrebare, cred ca trebuie sa apelam la câteva carti. Ne spune si Eminescu în Glossa, iar eu am ca reper â€Civilizatii si tipare istorice†a lui Neagu Djuvara. Când spuneti â€lumeâ€, eu ma gândesc la civilizatia occidentala care s-a extins ca model peste tot în lumea zisa â€civilizataâ€, oricum, ei sânt cei care dinamizeaza lumea, în bine sau rau, la propriu. Eu sânt de acord cu Neagu Djuvara care spune ca aceasta civilizatie si-a atins apogeul si e în cadere. Asta o vad si din perspectiva artistica. Când mijloacele îneaca scopul, semnalul este clar. Pe de alta parte, acest model de civilizatie este un mare consumator de energie numita â€conventionala†si se bazeaza pe o continua crestere – vedeti ca stagnarea înseamna criza – în timp ce resursele scad. Cred ca e o problema de detalii când si în ce fel, dar felul de a vietui se va schimba radical fata de modelul occidental actual. Pe mine nu ma îngrijoreaza lumea, cât ma îngrijoreaza poporul român. Neamuri care functioneaza bine acum (vezi Japonia, la tsunami) îsi vor gasi solutiile de adaptare la noi conditii pentru ca au coeziune, si oamenii de vocatie sânt apreciati si ajutati sa lucreze pentru binele comun. Neamuri – stup. Omul potrivit, la locul potrivit. Comunitati care functioneaza organic. Dar nimic din asa ceva la noi. Actorul Dorel Visan a punctat teribil. Suntem un stup bezmetic. Adica stup fara matca, în care se înmultesc trântorii. Antiorganic. Un prieten spaniol care a vizitat România înainte de 2000, m-a întrebat atunci: cum reusiti voi sa aveti o Èšara atât de bogata si o populatie atât de saraca? Istoria o sa va pedepseasca. N-am putut sa-i raspund. Trebuia sa-i dau sa citeasca â€Însemnare a calatoriei meleâ€, a lui Dinicu Golescu, tiparita pe la 1826… Oricum, e o â€performanta†care cere efort si perseverenta, dar cred ca este un element nou care ne pune într-o fragilitate extrema astazi fata de trecut… Pâna acum, de bine de rau, umilita, ignorata, rastignita, Talpa tarii era înca vie. Ea a supravietuit chiar si primei faze a sistemului comunist, când înca taranul îsi lucra pamântul, desi era deja â€angajat la statâ€. S-a â€lucrat†mult ca taranul sa nu-si mai iubeasca pamântul, si se pare ca în sfârsit s-a reusit. În aceasta stare si în acest context intern si extern, nu stiu daca ridicarea de care aminteati, mai este posibila. Èšaranul român dispare. Nu putem numi tarani, o populatie asistata social, îmbatrânita, care traieste la tara si moare de foame daca nu primeste pâinea de la oras.
Reporter: Eu cred sincer ca avem nevoie de o resurectie morala bazata pe educatie. Profunda si totala. Este singura noastra sansa. Credeti într-o resurectie morala sau altfel spus, într-o â€revolutie†a bunului simt? Când ar putea sa se petreaca?
David Morar: Bunul simt se stinge odata cu pastratorul lui în timp, Èšaranul român. Orasului îi apartine de drept buna stiinta, si asta se obtine printr-o educatie specifica orasului. Trecerea fortata a taranului de la sat la oras, din pacate nu a însemnat adaosul bunei stiinte la bunul simt specific satului, asa cum ar fi fost firesc, într-o devenire normala, ci doar pierderea bunului simt. Poate acesta este vârful de lance al derivei societatii românesti. Fostul nostru taran s-a transformat în plebeu si pe buna dreptate, e numit neispravit. Adica neîmplinit cultural. Nimic nu vine de la sine, care sa treaca, sa faca saltul dincolo de jungla, de starea de salbaticie. Numai efortul continuu al cultivarii poate da ceva bun. Depinde însa ce vom cultiva. Când? Când vom lepada minciuna, fatarnicia, lenea, cârtirea, ne vom satura de deriva, de agonie si ne vom reaseza în Adevar. Atunci ne vom regasi Rostul,  Locul si ne vom regasi Pacea. Pacea cu noi însine si cu restul lumii. Titulescu spunea ca starea  naturala este starea de razboi (jungla). Pacea trebuie instituita. La fel si starea de cultivare a valorilor. Când? Când vom re-veni în sine. Când ne vom trezi si vom întelege starea netrebnica în care am ajuns…(Parabola Fiului risipitor ) Când vom re-discerne între bine si rau. Când cuvântul OM îsi va recîstiga încarcatura ideatica.
Reporter: Ce a mai ramas oare nealterat si nepervertit din constiinta noastra, a celor care traim permanent în fata unor imense si perverse provocari atât din interior, cât si din exterior?
David Morar: â€Unde intra drum de fier / Toate cântecele pier .Greu de spus ce unghere au ramas nepervertite în noi si daca…În spaniola â€compromiso†înseamna o întelegere asumata. În limba româna, compromisul suna ca o alterare, pervertire a constiintei. Cred ca responsabilitatea la noi o are în întregime felul unic în care este înteles politicul. Rar o întelegere mai schimonosita a termenului si cu efecte mai dezastruoase ca la noi. Mai întâi, pentru ca la noi nu exista cultura spatiului public, si â€alesul†este tentat din capul locului sa-si â€asume†aceasta proprietate, ca fiind a lui. Un alt fapt, ca â€alegatorii†– gloata – într-o majoritate coplesitoare, gândeste la fel. De aici pâna la â€asumarea†constiintei â€alegatorului†e doar un pas, înfaptuit cu o mai evidenta sau mai cu perdea, totusi, brutalitate. â€Tu de-al cui esti?â€, este o expresie comuna, la noi. Carui trib îi apartii? Politicul este hipertrofiat si ameninta însasi existenta fizica a Èšarii. Politicul foloseste arma pervertirii pentru a exercita controlul si pentru asta sacrifica orice: Societate, Biserica, Stat. Sacrifica întoarcerea la normalitate. Cred ca situatia este atât de dramatica, încât pervertitul poate fi înteles. De condamnat este însa cel care perverteste sufletele.
Reporter: In final, Homo religiosus va avea câstig de cauza în fata lui Homo politicus?
David Morar: Cred ca este vorba de un razboi cultural. Dar unul între Homo religiosus si Homo faber (Max Weber – Etica protestanta si spiritul capitalismului). Homo politicus, modelul nostru de Dâmbovita, nu e decât un parazit care întârzie sau anuleaza orice împlinire. Submediocri sau pleava îi numeste Simion Mehedinti. Categoria aceasta, â€nici de ruga, nici de fugaâ€, cum i-ar numi bunica – Dumnezeu sa o ierte – se interpune prost între valorile locale si cele de aiurea ca sa împiedice orice rodire, orice punere în lucrare. Niste încurca lume. Nechemati, selectie pe dos, neproductivi, rostul lor este sa se faca intermediari oricaror interese straine, venite aici sa mulga. Din exces de zel pot deveni mai zbiri decât strainii. Razboiul dur, si cred, profund inegal, îl da Homo faber cu restul lumii, cu toti care nu sânt ca el. Se vorbeste despre multiculturalism, dar nu se observa agresivitatea cu care mi se indica ce sa manânc, cum sa ma îmbrac, cum sa-mi fac casa, cum sa gândesc, cum sa ma rog lui Dumnezeu – the way of life – felul de a fi, de fapt îmi agreseaza  identitatea – pâna la urma, modelul laic american se crede unic, cel mai bun si îndreptatit sa se impuna  lumii. Chiar sistemul lor democratic, o fi functionand la ei, la felul lor de a întelege libertatea. L noi, aceste notiuni încrucisate cu â€obiceiul locului†dau rezultate catastrofale. Constantin Noica spunea ca fara Homo faber, lumea ar fi mai saraca. Nu ma îndoiesc de adevarul celor spuse de marele filosof. Folosesc si eu avionul si telefonul mobil, dar i-as replica marelui nostru filosof ca si fara Homo religiosus lumea ar fi mai saraca.
Reporter: Din perspectiva artistului, cum vedeti iluzoria â€lume de mâineâ€?
David Morar: Daca e sa îi ascultam pe â€vizionarii†nostri politici…poate va mai amintiti si de revistele politizate ale copilariei noastre, de exemplu â€Cutezatoriiâ€, unde ni se spunea ca dupa anul 2000 vom avea nave care vor zbura în cosmos. Sântem dupa anul 2000 si se vede unde ne aflam. Azi ni se spune ca peste 20 de ani va fi mai bine. Hipnoza de grup. În prezent suntem educati ca daca vrem o ceapa, urcam în masina si mergem la Mall. Peste 20-30 de ani se vor termina petrolul, gazele, padurile…Vor fi mari probleme atunci. Neînchipuit de mari. Vad Neamuri gospodare (cele Stup, de care am amintit), precum Japonia, tarile din nordul Europei, care pot fi modele. Modele avem si la noi. Problema este ca selectia pe dos a valorilor este coplesitoare. Daca ar fi lasati sa se puna în lucrare, macar ca o alternativa si cei vrednici si productivi, am mai avea o sansa. Èšara s-ar zidi pe dinauntru. Acesta ar fi un nou început. Asa cum merg însa lucrurile acum, cu tensiunile din interior (de neconciliat) si cele din afara (coplesitoare), n-avem nicio sansa…