Interviu

Celelalte Cuvinte, farmecul neştirbit al rockului la ALTER-NATIVE 22

1Printre surprizele pregătite de organizatorii ediţiei din acest an a Festivalui Internaţional de Film de Scurt-metraj ALTER-NATIVE 22 se numără şi prezenţa trupei Celelalte Cuvinte, care va concerta vineri, 7 noiembrie, ora 20.00, la Palatul Culturii. Istoria trupei porneşte încă din 1976, la Oradea, unde Marcel Breazu, Leontin Iovan şi Călin Pop formau grupul „Sonic”. Continuarea frumoasei poveşti pe nume Celelelate Cuvinte” o va face solistul trupei, Călin Pop, care a avut amabilitatea de a ne povesti istoria uneia din cele mai iubite trupe rock din România pe nume Celelalte Cuvinte.

Reporter : Cum a început povestea Celelalte Cuvinte ?

Călin Pop: Începutul poveştii Celelalte Cuvinte îşi are rădăcinile undeva prin 1976 când eu, subsemnatul, eram elev şi component al formaţiei celui mai tare liceu din Oradea numit Emanuel Gojdu. În acel an, ceilalţi care erau în trupa liceului au părăsit liceul terminând clasa a XII-a şi am rămas singur. I-am adunat atunci în formula numită Sonic pe Leontin Iovan-tobe şi Marcel Breazu-chitară bass. Cu această formulă de trio cântam la serile de dans ale liceului, în weekenduri, în special în zilele de vineri şi sâmbătă. Interpretam cover-uri pe care lumea dansa după formaţii foarte cunoscute şi în vogă în acea perioadă, Jimy Hendrix, Deep Purple, Led Zeppelin, Queen.

Reporter: Cum erau acei ani 70 pentru un tânăr în ce priveşte muzica ?

Călin Pop: Erau nişte ani ineteresanţi pentru că, chiar atunci exploda rockul pe plan mondial, evident şi pe plan naţional, mai ales că tinerii din acea perioadă aveau capacitatea de a asimila lucrurile noi fantastic, mult mai ridicat decât cea din anii noştri.

Reporter: Cum ajungea rock-ul în acele vremuri  la urechile  tinerilor ?

Călin Pop: Cum se putea, pe căi mai puţin oficiale, pe sub mână, cu discuri vinil primite din occident la care se adăuga un post de radio foarte bine informat, Radio Europa Liberă care, deşi era interzis, cu atât era ascultat mai puternic pentru că acolo se dădeau tot felul de noutăţi. Pe plan naţional evident că muzica pătrundea prin Casa de Discuri Electrecord, prin magazinele Muzica din fiecare oraş în care puteai cumpăra un disc cu formaţiile rock româneşti în vogă ale vremii. Discurile care veneau dn oocident sub diferite forme se puteau copia, mergeau din mână în mână, se copiau pe magnetofoane, ulterior pe castetofoane şi în felul acesta circulau. Se făceau chiar şi schimburi de discuri vinil la acea perioadă, evident cu condiţia să existe o grijă pentru ele, să nu se zgârie. De asemenea era şi o emisiune în acei ani, “Melodia preferată” difuzată între 8 şi 9 dimineaţa la Radio Bucureşti unde chiar se difuzau formaţii rock, atât străine cât şi de la noi. Acolo am auzit perntru prima dată multe formaţii, Deep Purple, Rick Wakeman şi Phoenix, la acea emisiune. În acea perioadă încă cumunismul era ceva mai permisiv.

Reporter: Era Oradea un mediu propice rock-ului ? Cine v-au influenţat în  alegerea acestui gen muzical ?

2Călin Pop: Oradea era un mediu propice rockului pentru că existau formaţii din oraş precum Miraj şi trupa Metropol, o formaţie ungurească care avea un suflu extraordinar şi chiar occidental prin show, lumini şi tot felul de efecte scenice care nu prea se vedeau pe scenele rock româneşti. Au fost de asemenea formaţii care m-au influenţat în priumul rând pe mine, înainte să-i adun pe băieţi, în direcţia rockului pe care am considerat-o cea mai bună şi mai potrivită văzând formaţia Phoenix. Ăsta este adevărul pe care n-am să-l neg niciodată. Au mai fost şi alte formaţii care m-au influenţat, care ne-au influenţat ulterior după ce ne-am adunat în gaşca aceea de trei, Sfinx, F.F.N., Progresiv TM, Roşu şi Negru, dar repet, direcţia mi-a dat-o trupa Phoenix văzând puterea amplificatoarelor şi energia pe care poate să o degaje rockul.

Reporter: A urmat pasul spre facultate. Cât v-a marcat  acest mediu în ce priveşte muzică ?

Călin Pop: Aici trebuie ştiut un lucru, în primul şi primul rând, adevărul este că noi n-am dat la facultate ca să învăţăm. Evident că părinţii ne-au susţinut fapt pentru care le sunt foarte recunoscători, la fel şi colegii mei. Părinţii în acei ani ştiau că e bine să ai o facultate, să fi inginer, lucru care să-ţi asigure o pâine, nefiind foarte clară autosusţinerea financiară din muzică, din rock, lucru care, se pare este valabil şi în ziua de astăzi

Reporter: A venit primul material discografic, celebra jumătate de disc “Formaţii Rock 8”. Are ceva special acest debut discografic, având în vedere că “Iarbă prin păr” rămâne  o piesă de referinţă chiar şi la 30 de ani de la apariţia ei ?

Călin Pop: Evident că are un story special această celebră jumătate de album “Formaţii Rock 8”. Noi în acea perioadă am înregistrat la Radio Cluj prin intermediul unor cunoştinţe şi a unor solicitări cele patru piese care apar pe “Formaţii Rock 8”. Am apărut în topuri cu piesa “Iarbă prin păr” , Topul Radio Cluj cum se numea. Am stat cu această piesă patru săptămâni concomitent pe locul 1. În acea conjunctură, în 1984, la festivalul Tim Rock 3, ţinut în Parcul Rozelor în Timişoara am avut şansa să-l cunoaştem şi să fim apreciaţi foarte tare de actorul Florian Pitiş, Moţu Pitiş cum îi spunea toată lumea, care mi-a cerut pur şi simplu acea bandă care o înregistrasem la Radio Cluj. Eu i-am trimis-o, iar el ne-a difuzat de câteva ori la Radio Bucureşti în toamna lui 1984. În februarie 1985 ne-a anunţat pur şi simplu că suntem pe disc la Electrecord cu aceste patru piese.

Reporter: Trei ani mai târziu au apărut “pătreţelele”. Ce are special acest disc ?

Călin Pop: În toamna lui 1986 apare acest disc imprimat la Electrecord, primul disc integral al formaţiei în condiţii de înregistrare mult mai bune decât cele care erau la Radio Cluj , nemaivorbind de faptul că Florian Pitiş acceptă colaborarea cu noi recitând o poezie deosebită la piesa “Fântâna suspinelor” fapt care pe noi ne-a bucurat foarte mult şi a făcut şi mai vestit aşa numitul album cu pătrăţele.

Reporter: Cum a fost colaborarea cu Moţu Pitiş ?

Călin Pop: Colaborarea cu Moţul Pitiş pe albumul cu pătrăţele, vis a vis de acea recitare a fost foarte simplă şi naturală, totul a venit de la sine. Pur şi simplu i-am arătat piesa care era gata făcută şi el urma să recite ceva. Noi nu ştiam ce. El pur şi simplu a venit cu câteva variante şi ne-a pus să alegem. Noi am ales poezia lui Elena Farago  “Era o fîntînă”, recitată într-un stil foarte special , chiar pe ritmica piesei

Reporter: “Dacă vrei” se ascultă şi azi cu aceeaşi plăcere. Are o poveste acest cântec ?

Călin Pop: “Dacă vrei” are o poveste destul de specială . Am fost în vizită la basistul trupei care locuia în altă parte , ne întâlneam doar la repetiţii împreună la Casa Studenţilor unde executam repetiţii şi compuneam împreună. Am fost în vizită la el într-o garsonieră unde i-am găsit un caiet pe care l-am frunzărit aşa, fără voia lui. Brusc am dat de versurile piesei “Dacă vrei”, melodia nu o ştiam atunci şi mi-a plăcut foarte mult textul. Am zis să facem şi o melodie pe aceste versuri frumoase, el spunând că e o piesă folk făcută aşa, nu neapărat pentru o trupă. Eu am insistat foarte mult, mi-a şi cântat-o şi mi-a plăcut enorm de mult, şi uite aşa, la insistenţele mele piesa a ajuns în repertoriul trupei , eu adăugândui doar partea a doua, cea electrică. În plus, la Electrecord când am înregistrat piesa, pur şi simplu am dat întâmplător peste instrumentul numit celestă, căruia nu-i mergeau toate clapele, era defectă pe jumătate. Marcel Breazu care avea cunoştinţe de pian a făcut aproape pe loc acea improvizaţie care e între strofe , şi aşa a apărut forma finală a piesei “Dacă vrei” la Electrecord

Reporter: Apoi Moşu Pitiş a revenit cu un memorabil moment poetic pe versurile lui Alexandru Philippide. Ce a însemnat acest album pentru voi ?

Călin Pop: Existând deja un precedent în ce priveşte colaborarea cu Moţu Pitiş cu care ne-am împrietenit foarte mult, când a apărut problema la Electrecord de a înregistra al doilea album integral Celelalte Cuvinte evident că din nou am dorit o recitare. Florian Pitiş a venit şi de această dată cu două trei variante dintre care cea mai frumoasă a fost poezia “Seninătate” a lui Alexandru Philipide . Acest album Celelalte Cuvinte II a însemnat foarte mult pentru noi, a fost primul album în care aveam o paletă de culori mult mai diversificată prin apariţia claviaturilor în trupă, prin persoana lui Tiberiu Pop care devenise deja al şaselea membru al trupei Celelalte Cuvinte. Trupa îi avea atunci în componenţă pe Călin Pop solist vocal şi chitară, Radu Manafu chitară şi vocce, Marcel Breazu chitară bass şi voce, Leontin Iovan tobe, Tiberiu Pop claviaturi şi Ovidiu Roşu Sunet. Ulterior, în 1995 Radu Manafu se retrage din trupă lăsându-se de muzică definitiv în Turnu Severin şi de atunci până în prezent componenţa trupei a rămas aceeaşi, mai puţin Radu Manafu.

Reporter: Momentul 89 a adus şi o schimbare de sound, cu “Se lasă rău”, continuat apoi cu “Armaghedon”

Călin Pop: Momentul 1989 a adus o schimbare de sound datorită schimbărilor şi frământărilor social politice care existau în zonă. Evident că “Se lasă rău” reprezintă un avertisment, o impresie a trupei vis a vis de ce se întâmpla imediat după 1989 , mineriadele, Piaţa Universităţii curmată prin apariţia minerilor, bătăile dintre extremiştii români şi unguri în Târgu Mureş, dezamăgirea care a existat după aşa zisa revoluţie din 1989. Apoi albumul “Armaghedon”  apărut în urma vizionării, fără să vrem a unor imagini date la televiziune care prezentau cruzimea între oameni în războiul din fosta Iugoslavie, imagini cu lucruri care ne-au întors pe dos. Acolo ne-a venit ideea de a scoate acest album Armaghedon, pentru că aveai senzaţia că efectiv este sfârşitul lumii văzând acele imagini.

Reporter: A fost benefică această schimbare de sound ?

Călin Pop: Considerăm că a fost una benefică, în primul rând pentru noi cei din trupă deoarece nu doream să cântăm acelaşi lucru mereu. Ne place foarte mult şi în ziua de azi să experimentăm, să cântăm diversificat pentru ca în primul rând noi să nu ne plictisim şi în acelaşi timp să nu plictisim şi publicul care ne ascultă. Asta nu înseamnă că am renunţat la vechiul stil. Noi tot timpul experimentăm.

Reporter: A urmat “Ispita” (unul din preferatele mele”). Cât contează pentru voi mesajul textelor acestui album ?

Călin Pop: Mesajul fiecărul album Celelalte Cuvinte este important, ca şi în cazul acestui album . Pe “Ispita” este vorba de o înşiruire, o enumerare de ispite printre care drogurile, sinuciderile, alcoolul. E doar o enumerare şi nu neapărat o îndreptare sau o stimulare către ele, ele sunt doar amintite pe acest album.

Reporter: Aţi luat-o ceva mai uşor cu N.O.S. Au fost critici din partea fanilor pentru asta ?

Călin Pop: Cu albumul N.O.S. (New old stock) din 2004 nu zic că am luat-o mai uşor. A fost o nouă experienţă, cum facem noi de obicei, o experienţă de studio. A fost de fapt primul album în contextul în care alte găşti comerciale obişnuiau producătorii muzicali să vină cu discurile gata înregistrate, datorită evoluţiei tehnicii şi tehnologiei vis a vis de programele pe calculator. Atunci am fost nevoiţi să ne facem şi noi propriul studio, N.O.S. fiind primul album pe care l-am făcut cu propriile forţe. A fost un experiment total acest album în care pur şi simplu nu ştian decât vreo 40 % când ne-am apucat de el ce va fi ca şi produs final. Chiar dacă albumul nu a fost unul prea lăudat de fani, de rockeri, probabil din cauză că nu avea pasaje metalice ca şi în alte albume, suntem totuşi mândri de acest material experiment.

Reporter: Ajungem la “Stem” care , din punctul meu de vederea readuce acel spirit al “pătrăţelelor”. E adevărat ?

Călin Pop: Albumul “Stem” care a apărut în 2008 nu aş putea spune neapărat că readuce spiritul “pătrăţelelor” dar a fost catalogat de critica muzicală profesionistă din Bucureşti ca şi un album de împăcare , atât al fanilor vechi cât şi al celor noi. Poate că este aşa, noi nu ne-am gândit la acest lucru. În orice caz acest album conţine şi piese mai vechi la care le-a venit rândul doar acum, combinate cu piese noi şi cu un stil progresiv şi credem că am reuşit să facem un album diferit de celelalte şi profund în felul lui, fiind în acelaşi timp al doilea album Celelalte Cuvinte realizat pe propriile forţe în propriul nostru studio.

Reporter: Ai scos recent şi un album solo, “Undeva”. E o idée mai veche acest proiect ? Ce aduce el inedit publicului ?

Călin Pop: Acest album a fost pur şi simplu o întâmplare deoarece îmi înregistram ideile proprii în studioul meu de acasă, care derivau dintr-o mare şi mortală pasiune pe care o aveam de când eram mic, aceea de a mă înregistra la fiecare instrument realizănd înregistrări ca şi o întreagă formaţie. Am dat înregistrările câtorva prieteni, am pus discret pe interne şi prietenii au insistat că trebuie să scot un album. Nu eram prea încrezător deoarece e foarte greu să-l susţii live în concert, mai ales dacă de afli la toate instrumentele decât într-o manieră acustică. Întâmplător la auzit cineva de la “Soft Records” care ma lăsat mască solicitându-mi să scoată albumul. Evident că am acceptat să apară acest album care aduce o colecţie de acasă realizată într-un mod întâmplător dar care pe mine mă bucură pentru că am reuşit să scot nişte piese din sufletul meu, piese care au în spate experienţe personale despre viaţă şi despre lumea din jurul meu. Aceste înregistrări experiment au o vechime de 6-7 ani de zile, făcute fără nicio grabă, făcute pentru mine, pentru câţiva prieteni. Prin apariţia acestui disc consider că s-a lărgit puţin cercul de prieteni deoarece cine ascultă albumul nu va putea spune că este un material simplu, chiar dimpotrivă.

Reporter: Revenind la Târgu Mureş, fanii mai vechi ai trupei îşi aduc aminte de concertele voastre de aici. Cum erau ele ?

Călin Pop: Concertele noastre din Târgu Mureş de înainte de 1990 nu au fost atât de multe, nici măcar atunci. Au fost câteva la Sala Polivalentă şi la Teatrul de Vară din câte ţin minte. Au fost concerte foarte reuşite, cu lume multă, cu public receptiv, cu entuziasm la maxim. Am fost mereu impresionaţi de atmosfera concertelor Celelalte Cuvinte de la Târgu Mureş.

Reporter: După 89, din păcate aţi mai concertat doar o singură dată în Târgu Mureş. Care a fost motivul ?

Călin Pop: Motivul pentru care, după 1989 am mai cântat doar o singură dată la Târgu Mureş, în Cetate de Noaptea Muzeelor este unul foarte simplu şi foarte clar, dacă eşti solicitat mergi şi cânţi. Dacă nu, nu cânţi. În Târgu Mureş am venit de câte ori am fost solicitaţi şi chemaţi

Reporter: Acum poposiţi la un festival de film pe scena Palatului Culturii. Vă produce vreun sentiment acest lucru ?

Călin Pop : Faptul că poposim la un festival de film pe scena frumosului Palat al Culturii din Târgu Mureş ne produce evident un sentiment de bucurie, în primul rând că revenim la Târgu Mureş, iar în al doilea rând pentru că concertăm într-un loc potrivit, cu un public titrat, pregătit care ştie despre ce este vorba, zicem noi.

Reporter: La final, o invitaţie pentru târgumureşeni să vină la întâlnirea cu Celelalte Cuvinte de la Palatul Culturii.

Călin Pop: Îi aşteptăm pe toţi târgumureşenii care apreciază şi gustă muzica noastră la concertul de vineri seara, mai ales că poate mai revenim întrucât ne vom lansa primul album live Celelalte Cuvinte acustic, concert ţinut anul trecut în luna octombrie la Bucureşti care va apărea atât format CD cât şi DVD la capătul acestui an în luna decembrie

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close