Editorial

Paradoxuri românești!

Foto Nicu Pop - EDTORIALÎn cultura și comportamentul tuturor popoarelor găsim ciudățenii considerate sau nu, de ei, ca fiind paradoxale.Sociologii le-au identificat și încadrat ca atare. Avem și noi, românii, paradoxurile noastre și nu doar cele de la Caracal… Le vedem în spațiul public, în comportamentul oamenilor de rând, în atitudini, în credințe și obiceiuri, dar și la conducătorii noștri. Însăși istoria noastră este paradoxală, a spus-o și istoricul Gheorghe Brătianu. Nu vreau să le enumăr pe toate, nici nu le știu, ci m-aș referi doar la unele ce se regăsesc în viața socială cotidiană și care, într-un fel sau altul, ne definesc și influențează societatea în ansamblu.

Unul dintre aceste paradoxuri, pe care mă chinui de ani buni să-l descifrez cumva, să-i găsesc determinările, este discrepanța nonșalant și conștient exprimată de aproape toți românii, pe stradă, pe canalele media (pe TV mai consistent), între sărăcia reclamată și traiul afișat de majoritatea dintre noi. Românii se plâng toată ziua de greutățile și sărăcia cu care se confruntă, politicienii câștigă/pierd alegeri pe această temă, prezentatorii de la televiziuni ne spun, pe o tonalitate ce exprimă chiar bucurie (perversă zic eu, pentru că o știre de acest gen aduce rating), cât de greu le este românilor. În același timp însă, străzile nu mai pot cuprinde numărul imens de mașini, multe familii dețin mai mult decât un autoturism. În majoritatea caselor sunt mai mult de un telefon mobil, aproape toți membrii familiei dețin un astfel de aparat, iar începând de pe la vârsta de 12 ani, copiii sunt înzestrați cu smartphone-uri scumpe, ca să nu mai vorbim de alte instrumente moderne (mașini de spălat, cuptoare cu microunde, alte aparate electrocasnice). Mall-urile se înmulțesc pe an ce trece datorită cererii tot mai mari de produse de lux, cosmetice sau îmbrăcăminte ”de firmă” ori alte brizbrizuri de acest fel… Excursiile sau concediile în stațiunile de pe întreg mapamondul au devenit aproape o obligație pentru majoritatea oamenilor (Turcia, Italia, Grecia, Bulgaria sun pline de români vară de vară).

Îmi aduc aminte că în urmă cu 20 de ani doar nici măcar nu puteam să mă închipui plecând în concediu în Grecia la volanul unui autoturism Audi unde să stau 10-12 zile și să cheltui 1500 de euro… Prețul la carburant și la majoritatea produselor sunt similare cu cele din țările occidentale, în timp ce salariul mediu brut în România este undeva pe la 400 euro/lună. Cu toate astea, paradoxal, ne plângem zilnic de greutățile traiului cotidian… Oare ce se întâmplă… ? Unele explicații găsim : banii veniți de la românii ce lucrează în străinătate, salariile totuși măricele în unele sectoare economice, economia subterană, etc. Dar atunci de ce ne tot plângem ?Un alt paradox, politic de data asta, îl vedem manifestându-se zilele astea. Klaus Iohannis este acuzat că s-a întâlnit nu știu când cu Dan Voiculescu la Grivco. Dacă prezidențiabilul din Sibiu este acuzat înseamnă că acea întâlnire, dacă o fi avut loc, este un lucru rău, reprobabil, este un păcat … În același timp, pentru acuzatori Dan Voiculescu este un erou al românilor, un binefăcător, un profet care, iată este persecutat pentru că vrea binele țării. Atunci să ne explice cineva de ce întâlnirea dintre Iohannis și Voiculescu este prezentată ca un cap de acuzare de adversarii lui politici ? Acuma, explicația este simplă, acuzatorii vizează discreditarea lui Iohannis în rândul electoratului de dreapta, dar totuși, acest lucru contravine logicii bunului simț.

Ce să înțeleagă alegătorul simplu, neangajat politic, ori un străin care, întâmplător, are ghinionul să vadă această speță ? Dimpotrivă, virtuala întâlnire dintre Iohannis și Voiculescu ar trebui să fie prezentată pozitiv, nu ? Adică uite că Voiculescu este un furnizor, aproape sacru, de binefacere, de la care se înfruptă și Iohannis care, chiar neamț fiind, nu poate salva țărișoara noastră fără să se întâlnească cu Dan Voiculescu… Acuzându-l pe Iohannis îl acuză pe Voiculescu. Așa ar fi logic, nu ? Dar cu toții știm că în armată și în politică logica rămâne la poartă, nu are acces… Am mai observat atitudini paradoxale în viața publică românească, respectiv dacă pentru 50% din noi o lege dată de Parlament este apreciată ca bună, pentru cealaltă jumătate este total invers… La talk show-uri vin reprezentanții ambelor părți și cu argumentații elaborate, demne de Agora vechilor greci, se demonstrează și că este bună legea și că este rea. E greu de înțeles !

 

 

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close