Speranța unui viitor mai bun… cea care moare ultima

Este o tânără studentă mureșeancă, frumoasă, inteligentă și foarte ambițioasă. În 2012 a absolvit Colegiul Național „Unirea”, specializarea “Știinte sociale – intensiv engleză”. Trei ani mai târziu, în 2015, a terminat Facultatea de limbi străine, specializarea ”Limbi Moderne Aplicate (engleză-franceză), din cadrul Universității “Petru Maior” din Târgu-Mureș. Momentan se află în Franța, cu o bursă pentru studii masterale și dorește să se întoarcă în România pentru a deveni profesoară de franceză, deși știe că în Franța are mult mai multe oportunități de împlinire profesională. Speră, spune ea, că și acasă ”există speranța unui viitor mai bun, cu mai multe șanse și porți deschise”.

Reporter: – De ce un master în Franța? Ce oportunități îți oferă el?

Crina Anghel: Motivele pentru care am ales să urmez un master in Franța sunt numeroase: în primul rând dorința foarte mare de a-mi perfecționa limba franceză și de a trăi le “ rêve français”, o pasiune pe care am dezvoltat-o în perioada studiilor la Universitatea „Petru Maior”, curiozitatea privind sistemul francez de învățământ, în special un Master care să fie în acelaşi timp „de cercetare”, dar şi „profesional” cum este cel pe care îl urmez, speranța unui viitor mai bun, cu mai multe șanse și porți deschise. La baza acestor dorinţe şi ambiţii se află încrederea acordată şi încurajările doamnei profesoare, lector universitar Corina Bozedean care mi-a facilitat şi obţinerea unui suport financiar din partea Asociaţiei de Cooperare Francofonă Sceaux/Târgu-Mureş.

Rep.: Cum este zona în care te afli? Cum sunt oamenii din zona respectivă? Dar colegii de studiu?

C.A.: Universitatea se află în zona pariziană, ceea ce face ca experiența mea cotidiană să fie și mai interesantă. Parisul, pe lângă farmecul său aparte, oferă o dinamică culturală și științifică nemaipomenită. Domeniul meu de cercetare implică accesul la biblioteci celebre și foarte prețioase cum ar fi biblioteca Jacques Doucet, biblioteca Sainte Geneviève, BNF (Biblioteca Națională a Franței), Arhivele Naționale ale Franței, etc. Parisul, ca oricare altă capitală europeană, este un oraș multicultural, aspect care se reflectă și în grupul meu de colegi. Am colegi care provin din culturi diferite – chinezi, algerieni, arabi -, deci asta implică schimburi culturale foarte interesante și prospere.

Rep.: Ai observat o percepție negativă atunci când ai spus colegilor și profesorilor că ești din România?

C.A.: Nu, nu am observat o percepţie negativă asupra mea prin prisma faptului că sunt româncă, ci din contră. Există deja o mică tradiţie a prezenţei româneşti în această Universitate, câţiva români care şi-au făcut aici studiile doctorale, printre care şi profesoara mea, d-na Corina Bozedean, apoi d-na Luciana Răduț-Gaghi care este actualmente conferențiar la Université de Cergy-Pontoise. Pot spune mai degrabă că orizontul de aşteptare în privinţa românilor este unul pozitiv.

 Potrivit UNESCO Higher Education Statistics, numărul tinerilor români plecați la studii în străinătate a crescut cu 52% în ultimul deceniu, ajungând la peste 22.000 în 2009. Aceeași tendință de creștere s-a constatat și în anul 2010 și 2011. Italia continuă să rămână, conform previziunilor, destinația preferată pentru studii în străinătate, după ce aterior, Italia era devansată de Franța și Germania. Este posibil ca în cursul anului 2016 Marea Britanie și Spania să depășească SUA și Ungaria în Top 5 universități preferate de studenții români. În anul 2015, programele cele mai căutate de studenții români erau tehnologie și informatică, business, management și finanțe, design, studii sociale, marketing și publicitate. Ar fi interesant și relevant de știut și câți dintre acești tineri s-au mai întors acasă…..

Rep.: Cum ai caracteriza relațiile profesor-student din universitatea respectivă? Există o deosebire fundamentală în abordarea acestei relații față de acasă?

C.A.: Nu pot spune că există o diferență fundamentală, însă am observat o mai mare disponibilitate din partea profesorilor care sunt mai preocupați de progresul studenților, de viitorul lor, organizând adesea ședințe de orientare profesională, întâlniri individuale pentru a le urmări îndeaproape parcursul personal, etc.

Rep.: Ce speri să faci după ce vei termina masterul? Te întorci acasă sau speri să poți să continui studiile acolo și apoi să practici meseria pentru care te pregătești în Franța?

C.A.: Nu pot să dau un răspuns exact acum, însă mi-ar plăcea să mă întorc în România și să-mi îndeplinesc visul, acela de a fi profesoară de limba franceză şi, în egală măsură, să pun în aplicare cunoștințele dobândite în Franţa privind valorizarea arhivelor şi conservarea patrimoniului. O astfel de formare specifică nu există în România, chiar dacă e nevoie de așa ceva.

Rep.: În discuțiile pe care le purtați abordați și problema imigranților? Cum este percepută această realitate cu care se confruntă și Franța?

C.A.: Problema imigraţiei nu este abordată la modul explicit în discuţiile de la Universitate, probabil şi pentru că e deja un fenomen ce ţine de normalitatea franceză. Université de Cergy-Pontoise este extrem de deschisă prezenţei străine în cadrul ei, deci chestiunea provenienţei studenţilor pare mai puţin importantă în raport cu parcursul formativ.

Rep.: Mulțumesc!