Mureseni la Viena
De cinci ori mai mare decat cea de la Paris din anul 1867 si de 12 mai mare decat cea de la Londra din 1863, Expozitia mondiala de la Viena din anul 1873 a fost organizata din dispozitia imparatului Austro-Ungariei, Franz Josef. Baronul Schwarz Senborn a fost cel care – din insarcinarea imparatului – s-a ocupat cu organizarea marii Expozitii mondiale. La final, ea s-a dovedit a fi un mare succes fiind vizitata de peste 2.000.000 de persoane si de foarte multe capete incoronate ale Europei. Recunoscut pentru capacitatea sa de organizare, meticulosul baron Senborn a deschis inca cu un an inainte de expozitie un birou de organizare in Prater.
Meticulozitate germana
Impartita pe 26 de grupe si pe categorii de exponate, expozitia a fost conceputa a se desfasura in Prater. In orasele Brasov, Sibiu, Targu-Mures si Cluj au fost infiintate comitete locale de inscriere pentru organizarea participarii la Expozitia de la Viena. Transportul pana la Viena si inapoi a exponatelor urma sa se faca pe cheltuiala comitetelor locale, expozantii individuali trebuind doar sa plateasca o taxa ce urma sa acopere costul locului de expunere, taxa pentru vitrine, pentru instalarea si impodobirea acestora, precum si costul confectionarii afisului. Vizitarea expozitiei era gratuita. Un juriu urma sa acorde medalii si diplome la fiecare sectiune pentru cele mai reusite exponate. Manifestarea era interesanta si atractiva pentru cei ce doreau sa participe cu exponate in speranta ca vor atrage comenzi din partea statului, dar exista in acelasi timp, la final, si posibilitatea de a vinde exponatele aduse.
Parerile romanilor au fost impartite
In randul romanilor din Transilvania, ideea acestei expozitii a fost privita in mod diferit. Exista un puternic curent – in special in randul politicienilor romani care promovau pasivismul fata de orice manifestare politica, culturala sau de alta natura promovata de statul austro-ungar – care se opunea participarii romanilor la Expozitia mondiala de la Viena. In schimb, Gheorghe Baritiu se situa in fruntea celor care promovau ideea participarii, aceasta fiind – in opinia sa – o buna ocazie de a lega contacte externe si a face cunoscuta situatia mizerabila in care se gaseau romanii din Transilvania. Pana la urma s-a impus opinia lui Baritiu. In acelasi timp, la Viena studentii romani s-au mobilizat exemplar, “Societatea studentilor romani din Viena”, precum si “Romania juna” din Viena au oferit gazduire gratuita la sediile lor participantilor cu exponate, dar si celor ce doreau a vizita expozitia.
O comportare onorabila
Industria casnica si arta populara din Transilvania a primit diploma de merit pentru stofele tesute, covoarele brodate si fetele de masa din bumbac. Un sector interesant si foarte apreciat in cadrul expozitiei a fost cel numit “satul international”. Era vorba de fapt de un sat intreg care ne facea cunostinta cu obiceiurile, moravurile, locuintele, imbracamintea popoarelor din aproape toate tarile Europei. Din Transilvania a fost expusa o casa romaneasca, una saseasca si una secuiasca, cu aranjamentele interioare complete. Atentia organizatorilor a fost atrasa si de exponate ale mestesugarilor din Transilvania, ele fiind remarcate si premiate. Spre exemplu, pentru incaltaminte s-au conferit medalii Asociatiei pantofarilor din Turda, expozitiei comune a pantofarilor din Cluj, dar si pentru exponatele prezentate de doi pantofari din Targu-Mures. Insa printre cele mai apreciate lucrari au fost cele din grupa a VIII-a, respectiv industria lemnului – mobile lucrate artistic. S-au distins in mod deosebit – fiind dealtfel si premiati – 6 mesteri, din Brasov, Reghin si Sibiu. A atras atentia fiind achizitionata pe loc o masa de popice a unui mester din Reghin, dar atentia a mai fost atrasa si de excelentele lucrari cu care s-a prezentat Tipografia Liceului reformat din Targu-Mures.
Nicolae BALINT
