Un Schindler al românilor

A fost decorat de germani cu una din cele mai înalte decorații ale statului german, Crucea de Cavaler al Ordinului “Vulturului Alb”. N-a ezitat însã sã-și punã în pericol propria sa viațã, salvându-i pe evreii din lagãrul de Grosulovo și Vapniarca, în condițiile în care cei de pe frontul de Est cãutau în primul rând sã-și scape propriile lor vieți. În acel moment a intrat în conflict cu autoritãțile române, dar și cu cele germane, iar dupã instalarea regimului comunist, și cu acestea. Recunoașterea pentru atitudinea sa de excepție a venit însã tardiv, mult prea târziu pentru Sabin Motora, acesta decedând în 1970, la Târgu Mureș.

Nãscut în 1892, într-o familie originarã din Å¢ara Moților, dar implicatã activ în viața politicã și culturalã a românilor mureșeni, Sabin Motora, absolvent de studii comerciale, a devenit ofițer al armatei austro-ungare în 1915. La mai puțin de doi ani de la acel moment, a trecut Carpații și a fost integrat în armata românã, iar în 1920 a fost trecut în corpul jandarmeriei române cu gradul de cãpitan. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, a fost comandant al mai multor lagãre de deținuți politici evrei, printre care: Caracal, Vapniarca și Grosulovo, ultimele douã din Transnistria. A fost momentul care i-a schimbat destinul.

Retragere cu peripeții

Sub presiunea armatei ruse conduse de mareșalul Rodion Malinovski, trupele germane și române au fost obligate ca în primãvara anului 1944 sã se retragã din Transnistria. În acel moment, lt.col. Motora era comandantul lagãrului de la Vapniarca, în care se aflau 611 evrei. Haos, debandadã și precipitare, aceasta era atmosfera generalã de pe frontul din Transnistria. În acele momente, prioritate în evacuare și retragere o aveau trupele germane. De alfel, germanii nu ezitau sã foloseascã forța în rechiziționarea garniturilor de tren pentru a-și evacua trupele. Este momentul în care Motora, care reușise sã procure o garniturã de tren pentru cei 611 evrei deținuți din lagãrul de care rãspundea, a intrat în conflict deschis cu autoritãțile germane și române care doreau sã-i retragã garnitura. Mai mult chiar, germanii doreau sã-i lichideze și pe evreii de care rãspundea Motora. Prezența de spirit și Crucea de rãzboi germanã l-au salvat pe Sabin Motora, dar înainte de toate i-a salvat pe cei 611 evrei. În fața autoritãților române reprezentate de un colonel din Marele Stat Major, Motora a motivat cã el nu se subordoneazã autoritãților armatei, ci numai celor din Ministerul de Interne. Aceastã atitudine a sa nu avea sã-i fie iertatã.

Ceasul cu bucluc și recunoaștere din partea statului evreu

Sabin Motora a reușit sã-i aducã cu bine în România pe 608, din cei 611 evrei cu care plecase. Trei dintre ei evadaserã pe drum, dar tot cu complicitatea celor ce pãzeau garnitura de tren. Ajuns în țarã, Motora a fost anchetat de Siguranțã, de Serviciul Secret de Informații, dar și de Inspectoratul general al Jandarmeriei, timp de trei sãptãmâni, fiind suspectat de înțelegere cu deținuții. Mai mult chiar, s-a încercat incriminarea sa pentru un ceas de aur, marca Schaffhausen, pe care îl primise de la un deținut, dar cu știrea celorlalți, care țineau în felul acesta sã-și manifeste recunoștiința pentru atitudinea colonelului care nu-i lãsase pe mâna nemților. Ancheta a fost sistatã, vremurile erau în schimbare, dar tracasãrile la care a fost supus Motora nu au încetat. Un timp, dupã instalarea regimului comunist, a fost nevoit sã se ascundã pe Valea Mureșului, întrucât era cãutat de autoritãțile comuniste pentru cã deținea o înaltã decorație germanã. Mulți dintre evreii salvați de Motora au emigrat spre Isarel sau în alte țãri, iar alții au ajuns sã ocupe diferite funcții unele chiar foarte importante – în noua conducere politicã și de stat. A fost șansa colonelului. A fost integrat în serviciu ca civil (în Ministerul Comerțului), iar la pensionare a primit o pensie militarã. În 1970, la 78 de ani, a trecut la cele veșnice, într-un mod cât se poate de discret. În 1990, ambasadorul Israelului la București, Zwi Mazel, într-o solemnitate desfãșuratã la Ambasada Israelului, a ținut sã-l comemoreze pe colonelul Sabin Motora și sã-i confere, post-mortem, medalia “Yad Vashem”, de “Drept între popoare”. O binemeritatã recunoaștere, târzie însã pentru colonel…

Nicolae BALINT

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *