Lista lui Schindler

A fost decorat cu Crucea de Merit, cea mai înaltă distincție a statului german. Mureșeanul Leo Kohn are dublă cetățenie, română și germană, și trăiește în prezent la Hanovra, în Germania. Se bucură de considerația și aprecierea unor mari personalități internaționale: Gunther Verheugen, Henry Kissinger, Gerhard Schroeder, Steven Spielberg. De zece ani, Leo Kohn se judecă cu Statul român pentru redobândirea proprietăților pe care familia sa le-a avut în România. Leo Kohn este de fapt omul care ne trebuie. Din experiența, influența și relațiile pe care le are în mediul politic internațional, statul român ar avea numai de câștigat.

Pe Leo Kohn l-am cunoscut în urmă cu câțiva ani la o întâlnire a filialei Mureș a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România. Este membru al acesteia și se implică activ, de fiecare dată când ajunge la Târgu Mureș. Am discutat atunci, dar continuăm să discutăm și astăzi – ori de câte ori vine în oraș -, deschis și fără nici un fel de reținere, probleme sensibile: despre Holocaust, despre despăgubirile cerute de evrei de la Statul român, despre relațiile româno-maghiare în Transilvania și multe, foarte multe alte chestiuni. Am descoperit că avem multe puncte comune, dar și păreri diferite. Dar înainte de toate am descoperit faptul că “dreapta măsură” și cumpătarea în abordarea problemelor este singura cale care poate să îi apropie pe oameni.

Un om simplu, cultivat, prevenitor, cu enorm de mult bun simț. Un conviv deosebit de agreabil. Așa ar putea fi caracterizat în câteva cuvinte dr. ing. Leo Kohn, evreu mureșean cu dublă cetățenie, germană și română. Implicat alături de soția sa, Susi, în foarte multe opere de caritate, la cei aproape 80 de ani, Leo Kohn schimbă des fusele orare pentru că circulă mult prin Europa și în lume. El este unul dintre cei care a avut șansa să-i cunoască și să aibă relații apropiate cu mulți dintre puternicii lumii. Întotdeauna s-a simțit un egal între egali, pentru că a fost tratat cu considerație și i-a tratat într-un mod identic pe cei din jurul său.

Calvarul Auschwitz-ului

Leo Kohn s-a născut în 1928 la Târgu Mureș, într-o familie prosperă de evrei. Pe strada Aurel Filimon, unde a locuit, și-a făcut mulți prieteni, români și maghiari. A urmat un timp școala evreiască din oraș, locul copilăriei sale, dar a venit apoi calvarul… În 1943, Leo Kohn și ceilalți 59 de membri ai numeroasei sale familii (părinți, surori, bunici și alte rude apropiate) au luat drumul Auschwitz-ului, trimiși acolo de autoritățile hortyste maghiare. Peste un an și jumătate s-a mai întors doar el și un verișor, dar calvarul său nu luase încă sfârșit. A început un altul, mai perfid și de durată. Leo Kohn are o experiență de viață halucinantă, dar nu urăște pe nimeni. A iertat, dar nu a uitat. În schimb, a învățat să dăruiască și să iubească, pentru că înainte de a fi ceea ce este, se consideră în primul rând om. A revenit din lagăr după un an și jumătate. Nu-și explică cum a reușit să scape el, un copil de 15 ani, când în jurul său era atâta moarte. “A fost cumplit. Acum, la aproape 70 de ani de atunci, povestește Leo Kohn, încă mai visez Auschwitz-ul. Acolo e familia mea. Ultima imagine o am de la intrarea în lagăr. Acolo ne-au despărțit pe unii de alții. După un timp am vrut să-l văd pe tata și pentru asta mi-am dat perechea de ghete noi din picioare unui Kapo din lagăr. Mi i-a luat, dar pe tata – ca de altfel pe întreaga mea familie – nu l-am mai văzut niciodată”.

“Am trăit cu toții vremuri anormale…”

Salvat în extremis, la sfârșitul războiului s-a întors în țară, la Târgu Mureș, iar la Sântana, cu ajutorul oamenilor din localitate, a repus în funcțiune moara tatălui său, care funcționase mult timp acolo. Peste mai puțin de trei ani, moara și imobilele familiei au fost naționalizate de comuniști. A fost considerat chiabur și cu foarte mare greutate, în timp ce lucra ca muncitor la SMT-ul din localitate, a urmat liceul la fără frecvență. Cu multă perseverență, dar cu enorm de multe sacrificii, a terminat, tot la fără frecvență, facultatea de inginerie în specializarea mecanică. Până în 1960, anul în care a emigrat în Israel, a lucrat ca inginer mecanic la ILEFOR Târgu Mureș. Un timp a fost decorator de vitrine. Mi-a arătat cu mândrie nedisimulată vitrinele unor foste magazine din Târgu Mureșul deceniului șase pe care le decorase. În această perioadă s-a căsătorit și tot în această perioadă i s-au născut cei doi copii, Samuel și Claudiu, primul medic și al doilea avocat, ambii stabiliți în Germania. “Am emigrat în Israel, spune Leo Kohn, pentru că soția mea, evreică și ea, dar din București, avea părinții acolo. În octombrie 1960 ni s-a aprobat plecarea definitivă. Împreună cu soția, am trăit atunci cel mai umilitor sentiment din viața de după lagăr. Ni s-au retras toate documentele eliberate de Statul român și doar cu o simplă foaie de identitate colectivă – eram trecuți pe ea toți cei patru membri ai familiei – am plecat spre necunoscut. Am fost obligați să părăsim România în trei zile. Atunci n-am crezut că mă voi mai întoarce vreodată aici, la Târgu Mureș”.

“Peste tot am pledat pentru România!”

După trei ani petrecuți în Israel, în 1963 a fost solicitat să lucreze pentru o firmă germană chiar la ei acasă. S-a stabilit definitiv la Hanovra, în nordul Germaniei. Deși a trăit o experiență marcantă în copilărie, nu a avut nici un fel de resentimente față de germani. A legat foarte multe prietenii cu germanii, dar nu numai cum ei. Întotdeauna și-a asumat propria identitate și consideră rușinos faptul că unii și-o ascund. Poliglot – cunoaște cinci limbi străine, fapt care i-a facilitat comunicarea cu cei alături de care i-a fost dat să trăiască – Leo Kohn spune cu mândrie că este evreu din Târgu Mureș, oraș din România. În Germania fiind, și-a luat în mod strălucit un doctorat în inginerie și a lucrat ca inginer metalurg până în anul 1987, când a ieșit la pensie. Se consideră un om împlinit, atât familial, cât și profesional și material. Banii însă îi pune pe ultimul loc. Ieșit la pensie, a hotărât să se implice și mai mult într-o serie întreagă de activități cu scop caritabil, acțiuni pe care le derulează în mai multe țări și continente.

Cu această ocazie a cunoscut foarte multe personalități politice și artistice: Henry Kisinger, Helmuth Kohl, Gerhard Schroeder, Gunther Verheugen, Steven Spielberg… Cu unii dintre ei a discutat, cu alții a stat la masă, alții i-au mulțumit pentru activitatea pe care a depus-o pe tărâm social, ei înșiși fiind implicați în asemenea activități. “Eu cred – dar nu numai eu – spune Leo Kohn, că există foarte multă suferință în această lume, iar suferința nu are ambalaj. Din păcate, constat că de multe ori lipsește solidaritatea umană. Astăzi avem nevoie de solidaritate mai mult ca oricând. Stă în puterea noastră să schimbăm fața lumii și eu cred că aceasta este marea provocare a timpurilor noastre. Poate că prin ceea ce facem eu și soția mea, dar și mulți alții ca noi, facem indirect propagandă pentru România. Credeți-mă, eu cunosc bine România. Adevăratul ei spirit l-am descoperit la Iași, pe vremea studenției”.

Întâlnirea cu Kissinger

Pe Gunther Verheugen, mureșeanul Leo Kohn l-a consiliat în probleme legate de minoritățile etnice din Transilvania. S-a bucurat de considerația și mulțumirile acestuia.

Experiențele traumatizante pe care le-a trăit în lagărul de exterminare de la Auschwitz le-a împărtășit lui Steven Spielberg, căruia i-a fost unul dintre consilierii pentru filmul “Lista lui Schindler”. Amintiri dureroase, dar adevărul trebuia spus. Era revolta copilului de 15 ani care retrăia din nou coșmarul unei etnii condamnate atunci la dispariție.

În februarie acest an, Leo Kohn l-a reîntâlnit din nou pe Spielberg. Acesta l-a invitat pe Kohn la Los Angeles, la inaugurarea unui muzeu al Holocaustului a cărui construcție marele regizor a suportat-o în întregime.

Dar cel mai mult l-a încântat întâlnirea cu Henry Kissinger, fostul secretar de stat american din timpul lui Nixon și Ford. Vorbind despre Henry Kissinger, Leo Kohn mi-a declarat: “Un om interesant și foarte bine documentat, care cunoaște bine realitățile românești. Ne-am întâlnit în noiembrie 2005, la Hanovra, în Germania. Chiar dacă nu mai este la fel de activ ca acum douăzeci de ani, Kissinger este încă o persoană influentă la Casa Albă și în Congres. Trăiește în Kent, Connecticut, și conduce o firmă de consultanță ce-i poartă numele. Pe planul afacerilor participă și în numeroase alte consilii de conducere ale unor companii, incluzând Hollinger International, dar este în continuare interesat de politică”.

Steven Spielberg

Cel mai de succes regizor din istoria Hollywood-ului, Steven Spielberg s-a născut la 18 decembrie 1947 în Cincinnati, Ohio. A început să facă filme încă de când era copil, iar mai târziu a studiat la California State University. La început a lucrat în televiziune, regizând Night Gallery, cu Joan Crawford, și câteva episoade din Columbo și Marcus Welby, M.D.

Filmul Duel, un thriller din 1971 cu Dennis Weaver, a fost considerat cel mai bun film care a fost făcut vreodată pentru televiziune. Filmul E.T. (1982), povestea prieteniei dintre un băiat și un extraterestru, a fost considerat cel mai de succes film, din punct de vedere comercial, din istorie. După continuarea din 1984 a filmului Raiders of the Lost Ark, Indiana Jones and the Temple of Doom, Spielberg a regizat The Color Purple, o adaptare a nuvelei lui Alice Walker. Filmul a avut încasări de 100 milioane de dolari și a primit 11 nominalizări la Oscar. Următorul sau film a fost Empire of the Sun, bazat pe romanul lui J.G. Ballard, un eșec la box-office. Același eșec l-a înregistrat și cu Always, un remake al filmului A Guy Named Joe, dar și-a refăcut imaginea cu Indiana Jones and the Last Crusade, din 1989. Cu producția Hook (1991), care a costat 60 milioane de dolari, Spielberg a înregistrat un nou eșec, dar s-a revanșat cu Jurassic Park (1993), un film cu efecte speciale uimitoare, care a beneficiat de cea mai agresivă publicitate din istoria filmului. În 1997 a primit câteva nominalizări la Oscar și la Globul de Aur pentru Amistad, unde a fost atât regizor, cât și producător. A fost producător, producător executiv sau regizor la: Artificial Intelligence (2001), Saving Private Ryan (1998), Schindlerțs List (1993), Empire of the Sun (1987), E.T. The Extra-Terrestrial (1982), Back to the Future (1985), The Goonies (1985), Gremlins (1984), Innerspace (1987), Joe Versus the Volcano (1990), Deep Impact (1998), The Mask of Zorro (1998), Men in Black (1997), Twister (1996), Jurassic Park III (2001), 1941 (1979), Twilight Zone – The Movie (1983), Schindler’s List (1993) și Minority Report (2002).

Procese inutile

Reîntors în România, la Târgu Mureș, Leo Kohn a sperat că va reintra în posesia casei părintești, dar și a altor proprietăți pe care le-a avut familia sa în zonă. Are procese care trenează de ani de zile în mod nejustificat. “Cred că am tot ceea ce mi-am putut dori în viață, îmi spune Leo Kohn. Am fost sfătuit de familie să renunț la aceste procese, să-mi menajez sănătatea, să nu mă mai consum. Le-am spus că nu voi renunța. Este vorba de un principiu de drept, restitutio in integrum. Cred că nu este suficient să fie afirmat la orice ocazii internaționale, ci trebuie în primul respectat aici, acasă. Vă spun cu foarte mult regret că la un moment dat am avut impresia că sunt obiectul bătăii de joc din partea justiției române”. Cu puțin timp în urmă, Leo Kohn s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului pentru rezolvarea litigiilor pe care le are cu statul român.

Henry Kissinger

Heinz Alfred Kissinger s-a născut într-o familie de evrei în orașul german Furth. Forțat de persecuțiile regimului nazist în 1938 s-a refugiat cu familia sa în SUA. A obținut cetățenia americană pe data de 19 iunie 1943. Chiar dacă liceul l-a terminat în Manhattan, Kissinger și-a păstrat un puternic accent german. Anii de la liceul George Washington i-a petrecut împărțindu-și timpul între cursurile serale și munca sa din timpul zilei, la o fabrică de pămătufuri. În 1943, la scurt timp după obținerea cetățeniei americane, a fost recrutat în armată și trimis ca translator de germană pe lângă Servicul de contraspionaj al armatei americane. În 1950 a obținut “summa cum laude” de la Colegiul Harvard. A păstrat locul fruntaș în istoria Harvardului, având cea mai lungă dizertație de doctorat, cu titlul: “Refacerea unei Lumi: Metternich, Castlereagh și Problemele Păcii între 1812-22”. A obținut titlul de doctor în anul 1954. În timpul mandatelor lui Richard Nixon, Henry Kissinger i-a servit ca și consilier pe Probleme de Securitate Națională, între 1969-1973, iar mai târziu ca și Secretar de Stat (echivalentul Ministrului de Externe în Guvernul României), între 1973-1974. Kissinger a rămas la Casa Alba și pe timpul administrației lui Gerald Ford, păstrând funcția de Secretar de Stat între 1974-1977. În anul 1973 a primit Premiul Nobel pentru Pace împreună cu vietnamezul Le Duc Tho pentru contribuția lor decisivă la stabilirea unui acord de pace între cele două țări. În 1973, Kissinger a negociat sfârșitul Războiul de Yom Kippur, început prin invazia peninsulei Sinai de către Egipt și a Platoului Golan de către Siria. Chiar dacă ocazional circulă acuzații la adresa sa cu privire la aranjamente secrete cu țări străine, Kissinger a fost aproape întotdeauna o personalitate populară, reprezentând un paradox în cadrul administrației Nixon, a cărei popularitate scădea continuu pe măsura avansării mandatului acesteia. Din fericire pentru el, Kissinger nu a avut o implicare serioasă în afacerea Watergate, acest lucru aducându-i o reputație de “om cinstit printre corupți”. Este recăsătorit și are doi copii: Elizabeth și David.

Nicolae BALINT