Invitație la lectură. O carte pe săptămână, ”Șoapte în București”
În loc de CV
În acest sens este demn de menționat faptul că doamna Kiki Skagen Munshi a deținut mai multe funcții diplomatice (de fapt ”acoperiri” perfecte, în limbajul informațiilor) în numeroase țări, dintre care reținem că la București a fost prezentă atât înainte de 1989, cât și după acest moment.Directoare a Bibliotecii Americane între 1983-1987, consilier al Ambasadei SUA la București între 2000-2002, doamna Kiki Skagen Munshi și-a luat chiar și un doctorat în istorie, tot la București. Având un ”Cuvânt înainte” semnat de distinsul Academician Dinu C. Giurescu și o traducere asigurată de Ioana Ilie şi Adina Kenereş, cartea distinsei americance este semnalată de Adina Kenereș ca fiind, citez: ”Romanul unei drame româneşti care începe în 1939 în Bucovina şi se încheie în 1985 la Bucureşti”. Cititorul simplu se va bucura, desigur, cu predilecție de intriga volumului –scris în stilul (aproape) perfect al cărților de succes americane –analistul de informații însă, așa cum este dl. general S.R.I. (rz.) Aurel Rogojan, va căuta să citească (și) printre rânduri. Ofițer cu o bogată experiență profesională și un prolific autor de carte, cunoscut de altfel publicului mureșean din anul 2011, când am avut plăcerea să-i prezint aici un volum, dl. gen. Rogojan s-a aflat cândva de cealaltă parte a baricadei față de care opera doamna Munshi. Acest lucru nu l-a împiedicat însă pe generalul Rogojan să prezinte cartea domnei Munshi în prezența autoarei.
Citind (și) printre rânduri
Cu amabiliatea-i cunoscută, dl. general Rogojan mi-a pus la dispoziție nu numai scurtul moment de ”laudatio” rostit cu respectiva ocazie, dar și aprecierile făcute de domnia sa pe marginea volumului lansat. Mi-au reținut atenția o serie de idei ale domnului general, dar spațiul alocat nu-mi permite să le detaliez. Mă voi rezuma doar la cîteva, de substanță. După ce analistul Rogojan ne prezintă pe scurt instituția pentru care a lucrat doamna Munshi – ”un superminister global al propagandei oficiale a SUA” -, modalitățile specifice de lucru (în special acordarea de burse științifice, schimburi culturale, contacte academice, etc.), dar și obiectivele instituției, fostul ofițer de informații ne indică faptul că, citez: ”Doi dintre scriitorii români care au petrecut câte șase luni în S.U.A., în cadrul programelor U.S.I.A. au fost Adrian Păunescu și Romulus Rusan. Adrian Păunescu a fondat după acea experiență, în 1973, Cenaclul Flacăra, iar Romulus Rusan ne-a oferit, în 1977, un foarte interesant jurnal de calatorie, America ogarului cenușiu.” Suficient pentru a înțelege ce luptă se dă pe frontul secret și care poate fi miza atunci când este vorba de acțiuni de influență și propagandă. Tot generalul Rogojan mai spune, referindu-se la volumul ”Șoapte în București”, că :”Non- fictiunea “cea mai tare” din romanul ”Șoapte în București, scris într-un cod cu mai multe chei, ar putea redeschide interesul secțiilor istorice ale unor agenții care au concurat aici, U.S.I.A. și C.I.A…. Din lumea din care venim, oricând putem avea parte de ceva neprevăzut.” Dincolo de aprecierile analistului de informații Rogojan, se impun însă ca o incitantă invitație la lectură și aprecierile cititorului Aurel Rogojan: ”Secretul rețetei americane de scriere a unei cărți de succes stă în deprinderea de a face ca cititorul să vizualizeze narațiunea. Ei bine, această carte poate deveni scenariul unui mare film.”
Nicolae BALINT
