Religie Cultura

Jurnalistul și istoricul american Milton G. Lehrer, ”ofițer acoperit” al SSI?

FOTO 1Activitatea și opera acestui patriot, evreu american de origine română, este puțin cunoscută, iar informațiile despre el sunt disparate și relativ puține. Dacă despre activitatea lui ca ziarist avem mai multe informații care ne ajută să o recompunem, despre culisele apariției cărții sale ”Transilvania, pământ românesc” – de mare impact la vremea ei – se cunosc puține lucruri. Însă o informație mai mult decât interesantă, dar destul de lacunară, despre Milton G. Lehrer, ne oferă colonelul SRI (rz.) Ioan Rusan, fost șef al Secției SRI Sibiu, în revista ”Vitralii – lumini și umbre”, nr. 12 din 2012, în articolul ”Un erou uitat”. Rusan spune despre Lehrer că a fost ”ofițer deplin acoperit” al SSI.

 De la New York, în România

FOTO 2 - Vasile Netea (1912-1989) S-a născut în 1906, în cartierul Brooklin din New York, din părinți evrei originari din România. După un timp, părinții săi se vor reîntoarce în România, iar Milton G. Lehrer îi va urma, așa că o parte dintre studiile sale le va face în această țară. Își va continua ulterior studiile la Paris, devenind doctor în drept internațional, dar pasionat fiind de ziaristică intră în presa franceză și astfel devine corespondent al săptămânalului parizian “La Tribune de Nations”, dar colaborează și la alte publicații, precum ziarul israelian “Al Hamismar”. Ziarul francez la care lucra și care era și organul de presă al Societății Națiunilor, îl va trimite, în agitata vară a anului 1939, în România pentru a face o anchetă cu referire la situaţia minorităţilor naţionale. Ancheta sa avea loc în contextul în care în Occident se ducea o virulentă campanie antiromânească. Într-un mod cât se poate de pertinent și echilibrat, Lehrer va face cunoscut opiniei publice europene faptul că realitatea nu este cea prezentată de susținuta campanie antiromânească, ci cu totul altul, prezentând în acest sens o documentare cât se poate de amplă cu trimitere la Transilvania. Într-unul dintre pasajele documentării sale, prezentată dealtfel publicului cititor sub forma unor articole, Lehrer se întreba retoric: “Dacă pe lângă superioritatea numerică a elementului românesc, se are în vedere trecutul istoric al Transilvaniei, provincie autonomă timp de secole, încorporată Ungariei în 1867, putem să ne întrebăm cum este să se conceapă revizuirea Tratatului de la Trianon care nu a creat nici o nedreptate, ci dimpotrivă a reparat una”.

Istoricul mureșean Vasile Netea despre cartea lui Lehrer

FOTO 4 -Printesa Martha Bibescu Pe data de 3 mai 1940, respectiv 10 mai 1940, când în Europa începuse deja războiul, într-o lume din ce în ce mai bulversată, Lehrer publica rezultatele cercetării sale de teren, în “La Tribune de Nations”, la rubrica Marile anchete ale Tribunei Natiunilor sub titlul “Minorităţile şi Europa de mâine”, ultimul având subtitlul “Transilvania, pământ românesc“ (devenit mai apoi titlul cărţii ce urma să o publice). Câteva săptămâni mai tîrziu trupele germane ocupau Parisul, iar Lehrer se va refugia în România. Pe timpul războiului, în calitate de ziarist, s-a documentat despre realitățile din Transilvania, inclusiv prin a sta de vorbă cu refugiații din această zonă veniți într-un număr foarte mare în Regatul României după Dictatul de la Viena din august 1940. Proiecta, așa cum am mai spus, să publice, în limba română și franceză, o lucrare amplă întitulată “Transylvanie – terre roumaine”, lucrare pe care o termină, în mare parte, în martie 1944. Lipsit însă de susținerea financiară necesară, publică în octombrie 1944, doar o parte din lucrare, și aceasta numai în limba română, ”Ardealul, pământ românesc”. Apariția acestei cărți a fost omagiată în ianuarie 1945, la restaurantul ”Athenee Palace”, eveniment la care au participat câțiva miniștri, precum și tânărul (pe atunci) istoric Gabriel Țepelea, Mihai Tican Romano, Romul Boilă, principesa Martha Bibescu, ziariști străini, dar și istoricul mureșean Vasile Netea, aflat în refugiu în București. Într-un articol al domnului Ioan Ispas, acesta o citează pe Edith Lehrer, soția lui Milton G. Lehrer, care făcea trimitere la cuvintele spuse de către Netea cu respectiva ocazie: “În apărarea pe care o face astăzi domnul Milton Ardealului românesc, ca şi mult obiditei sale populaţii, d-sa continuă o fericită tradiţie a publicisticii oneste din străinătate, care de la Brissot (1785), cel care se adresa împăratului Iosif al-II-lea pentru a protesta împotriva schingiuirii lui Horea, Cloşca şi Crişan şi până la marele Scotus Viator (R.W. Seton Watson) a ţinut în mod permanent să se prezinte în faţa umaniţăţii aspiraţiile sale spre libertate şi toate suferinţele românilor.”

 Uitarea…

FOTO 3 - Mihail Moruzov, șef de serviciu secret, inteligent și abil... Imediat după război Lehrer și-a reluat colaborarea cu “La tribune de Nations”, devenind și președintele Asociației corespondenților de presă din România. Din păcate, hotărârea sa și a soției sale de a rămâne în România s-a dovedit total neinspirată. Cartea, el și soția sa, au cunoscut o intensă prigoană din partea regimului comunist, nu de puține ori fiind în situația de a supraviețui la limită. Va muri pe data de 21 decembrie 1969 fiind îngropat la București. Soția sa, Edith, va reuși în cele din urmă, cu mari greutăți, să emigreze în SUA. Abia în anul 1991, Edith Lehrer a putut să editeze forma completă – dar numai în limba română – a cărții proiectate de soțul ei cu mai bine de jumătate de secol în urmă. Și astfel, “Ardealul Pământ Românesc. Problema Ardealului văzută de un American“, cartea lui Milton G. Lehrer, vedea lumina tiparului în formă completă la Editura Vatra Românească, din Cluj Napoca, ediţie completă și îngrijită de Edith Lehrer şi Ion Pătroiu. Despre Milton G. Lehrer se știe puțin astăzi și, din păcate, doar într-un singur oraș, Cluj Napoca, o stradă îi poartă numele în semn de respect față de acest evreu român care a iubit atât de mult România.

Colonelul (rz.) Rusan: ”Lehrer, ofițer deplin acoperit al SSI”

Informația colonelului Rusan despre Lehrer (p. 76, revista ”Vitralii”, nr. 12 din 2012) este destul de lacunară. ”În aceste condiții Serviciul Secret de Informații (SSI), scrie colonelul Rusan, care avea atribuții și pe plan extern, a luat hotărârea de a acționa singur. A fost minuțios pregătit un căpitan al serviciului, ofițer deplin acoperit, care a fost trimis în SUA. Aici, evreul Milton Lehrer, căci despre el este vorba, s-a căsătorit, și-a creat o situație materială bună (binențeles, cu sprijinul Centralei) și a intrat în influente cercuri evreiești (….) Datele de mai sus mi-au fost relatate de regretatul general Alexandru Tănăsescu, istoric de profesie, fost prim-adjunct al directorului SIE.” Desigur, informația este cu totul inedită, dar ea rămâne doar la stadiul de a ne suscita interesul nefiind însoțită de argumente și dovezi. De aceea se ridică câteva întrebări, din care două cred că sunt cele mai importante. Lehrer este identitatea reală a celui născut la New York în 1906 sau o identitate preluată de un ofițer român al SSI? Când a fost pregătit Lehrer ca ofițer acoperit al SSI, de vreme ce SSI a funcționat sub această denumire abia din 12 noiembrie 1940? În fine… poate vom avea șansa să aflăm mai multe în viitor, așa cum sperăm să aflăm mai multe și despre enigmaticul general Emil Bodnăraș, personaj controversat al perioadei interbelice, despre viața și activitatea căruia în mediul cercetătorilor circulă mai multe variante, inclusiv aceea de a fi fost ”acoperit” al aceluiași SSI, dar devenit mai apoi, datorită conjuncturii politice, un ”agent întors”, mai precis al NKVD-ului sovietic. 

Serviciul Special de Informații (SSI) este denumirea sub care a funcționat serviciul secret din România, între 12 noiembrie 1940-15 septembrie 1944, când este numit Serviciul de Informații. Imediat după îndepărtarea de pe tron a lui Carol al II-lea, Ion Antonescu, devenit șef al statului, l-a destituit pe Mihail Moruzov din fruntea Serviciului Special de Informații-SSI (structură aflată în subordinea Marelui Stat Major al Armatei) numindu-l pe Eugen Cristescu și a trecut acest serviciu în subordinea Președinției Consiliului de Miniștri. Moruzov și adjunctul său Niky Ștefănescu, au fost închiși la penitenciarul Jilava fiind mai apoi asasinați de o echipa de legionari în noaptea de 26-27 noiembrie 1940.

 

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close