Egalitate, dar nu pentru căţei

Este trist că în fotbalul românesc se petrec lucruri regretabile. Victoria ASA în faţa celor de la CFR Cluj la meciul de debut al lui Cristian Pustai nu a fost contestată de nimeni. Antrenorul clujenilor, Vasile Miriuţă a recunoscut cu fair play că echipa sa a prins o zi proastă. A urmat Steaua, acelaşi rezultat, 1-0 pentru ASA. Multă vâlvă în jurul acestei partide, multe dezbateri legate de arbitrajul lui Istvan Kovacs. Revăzând fazele, este clar, Gabi Mureşan l-a faultat intenţionat pe Raul Rusescu, l-a lovit în săritură cu cotul în faţă şi merita chiar cartonaş roşu. O accidentare regretabilă. Nu îl avea însă în ”vizor”, nu ştia unde-l va nimeri. Îmi pun întrebarea: dacă l-ar fi nimerit în umăr sau în piept, care ar fi fost reacţia celor care fac asemenea valuri?

În Cupa României, la Craiova s-a comis un fault soldat cu fractură. O intrare ”criminală” ar fi catalogată la aceeaşi unitate de măsură. Cei care fac atâta vâlvă în jurul prestaţiei lui Istvan Kovacs arată clar ce culori poartă. Acelaşi central era nu demult aproape declarat persona non-grata la Târgu-Mureş în urma unor arbitraje considerate vădit împotriva echipei. Toţi au luat atitudine deoarece mureşenii şi-au permis să învingă Steaua, care nu mai pierduse atâta timp în deplasare. Am văzut arbitraje catastrofale, în care una din echipe nu a avut nicio şansă şi tot nu s-a mai făcut atâta caz.

”Cazul Mureşan” se va dezbate probabil luni. Acesta, conştient de greşeala sa, a recunoscut şi şi-a aplecat resemnat capul, dar nu este valabilă zicala cu capul plecat. Verdictul poate fi asemănător cu al cuiva care a aruncat la nervi pe geam ceva, a lovit mortal un trecător şi este încadrat la “crimă cu premeditare”. Sunt duri termenii, dar la fel de dură se anunţă şi sancţionarea mijlocaşului ASA. A mai fost atacul lui Tănase la care acesta s-a ales cu cartonaş galben şi nu cu eliminarea portarului Stăncioiu şi penalty pentru Steaua, cum invocă unii. Dacă vedeţi reluarea, puteţi observa că Tănase plonja deja înaintea contactului. Pentru protecţie, spun aceiaşi “partizani”.

De acord, pentru protecţie, dar mai e mult până la sncţiuni, prima fiind totuşi plonjonul după care ceri ceva. Dealtfel, renumitul fost arbitru FIFA Ion Crăciunescu nu avea decât două alternative: fault şi penalty, sau simulare, fără a lua în considerare şi eventualele variante, cum ar fi aluncarea, dezechilibrarea, plonjatul pentru protecţie, dacă nu sunt urmate de proteste. Ne mai mirăm că nu avem arbitri la competiţii majore? Dacă tot vorbim despre reluări, ar fi bine ca cei care susţin că Steaua a fost învinsă de arbitrajul lui Kovacs, să contabilizeze şi realizările Stelei din acel joc. Ce şanse de a obţine victoria avea o echipă care nu şi-a creat ocazii, în faţa uneia care a ratat câteva situaţii rarisime. De, se schimbau lucrurile dacă arbitrajul era acelaşi ca al lui Sandu Tudor, când Steaua învingea la Târgu-Mureş în minutele de prelungiri, când mureşenii evoluau în efectiv de handbal.

Când nu s-a repetat istoria, mureşenii au învins cu 1-0 şi, culmea, alt pretext nu au găsit decât că gazdele au desumflat la pauză mingile!!! De această dată a mai “condimentat” finalul tehnicianul bucureştenilor. Bineînţeles, un antrenor caută scuze la un eşec, dar Costel Gâlcă a considerat incriminatoriu faptul că asistentul Miklos Nagy a schimbat două vorbe în limba maghiară cu Laszlo Sepsi. ”Este inadmisibil, doar trăim în România!”, tuna acesta după partidă. Interesant pentru un jucător care a jucat în Spania. Dacă nimerea la un meci să aibă un asistent român şi acesta îi spunea ceva româneşte, cum răspundea? De ce nu se revoltă nimeni când la time-outurile echipelor de baschet antrenorii români dau indicaţii în limba engleză? Asta, în condiţiile în care şi la fotbal sunt echipe care abia au jucători vorbotori ai limbii române. Se aşteptă verdictul ”tribunalului”, să se facă dreptate! Dar nu pentru căţei!